Sintagma de mai sus citează titlul unui eseu pe care-l scria Victor Petrini, eroul romanului lui Marin Preda Cel mai iubit dintre pământeni. Dar nu despre literatură vorbim azi, deşi e o bună ocazie să ne amintim de această carte, cândva foarte vânată de cititori.

Politica, fiind şi o permanentă confruntare publică, un fel de sport, e normal să se manifeste prin câştiguri şi pierderi, să aibă fani, emoţiile să dea uneori peste margini, mai ales în momentele paroxistice ale meciului. Oricât de mult ne-am dori asta, e greu să soliciţi un fair play în fierbinţeala confruntării.

Victoria lui Andrei Năstase la Chişinău nu a însemnat doar înfrângerea socialiştilor (deşi nu e de neglijat nici meciul în sine, înaintea „finalei” din toamnă). El a însemnat ceva mai grav pentru partida de guvernare: e ca eliminarea la faza grupelor (după prestanţa umilă a candidatului puterii şi după înfrângerea celui de al doilea favorit). Iată de unde isteria şi încercarea de a provoca lumea, de a o pune pe jar, pentru a incita o confruntare stradală, pentru a ascunde pierderea onestă, democratică, legitimă. Pentru forţarea actelor de nesupunere civică sau de violenţă, generate de disperare. Pentru a prinde peşte în puhoiul tulbure al maselor, care nu vor ţine cont de reguli şi convenţii.

Sistemul încă nu a realizat că victoria e a întregii coaliţii anti-oligarhice şi anti-binom şi că este deja fixată, este absolută, indiferent de orice decizie a instanţei judecătoreşti. Mai mult, tergiversarea validării şi ne-validarea câştigătorului incontestabil e în defavoarea sistemului, a regimului autoritar, care prin asta se dovedeşte a fi nu doar antipopular, ci şi ticălos. Nu e vorba de incapacitatea de a pierde onorabil, ci de scuipatul în decizia populară. Or, asta înseamnă deja descalificare. De vreme ce sistemul nu poate administra onest lucrurile şi este detestat de popor, el trebuie demontat. Preferabil (dar nu exclusiv) prin alegeri.

Acum, cea mai bună soluţie pentru gruparea de la GBC ar fi să se retragă benevol, ca echipă care s-a compromis (inclusiv prin comportamentul ticălos din timpul şi de după scrutinul de la Chişinău) şi care e refuzată de popor. Un prim pas ar putea să-l facă membrii oneşti ai echipei de guvernare, dacă vor să-şi păstreze obrazul. Detaşându-se, cu acest prilej, de democraţii-socialişti (nu atât o alianţă, cât o afacere electorală comună). Binomul şi-a developat încă o dată (după votarea în comun a sistemului electoral), prin „contestaţii” socialiste aberante şi prin nevalidarea unui câştig net, natura hidoasă şi ticăloşia. Dar toată partida se poate trezi la toamnă nu doar în afara parlamentului, ci şi la groapa ruşinoasă a istoriei. Au mai fost din ăştia care se credeau nemuritori… Pentru aroganţă şi pentru nesimţire, oamenii îi vor detesta ca pe nişte leproşi.

Sursa:jurnal.md