Funia a ajuns la par, zice Consiliul Coordonator al Audiovizualului, încercând să stăvilească propaganda deșănțată preluată de la canalele ruseşti de televiziune de posturi locale. Metoda prohibitivă aplicată de CCA este sprijinită de mai mulţi lideri de opinie şi politicieni, dar e şi contestată de alţi lideri de opinie şi politicieni, la fel de convinşi şi bine intenţionaţi. Unde apar opinii divergente, democraţia mai are şanse, spune un dicton omologat încă în Grecia. Iată de ce i-am invitat pe musafirii mei de astăzi.

Aşadar, în studioul de la Chişinău, astăzi se află doi cunoscuţi jurnalişti, lideri de opinie, oameni de televiziune, Angela Aramă, fostă deputată în componenţagrupului parlamentar al PPCD, şi Anatolie  Golea, fost purtător de cuvânt în cabinetul preşedintelui Lucinschi, comentator politic şi moderator de emisiuni televizate de dezbateri.

Europa Liberă: Astăzi vom vorbi despre interdicţia impusă de Consiliul Coordonator al Audiovizualului, ca măsură de protecţie. Este adevărat, unii spun tardivă, a pieţei audiovizuale din Republica Moldova, de intoxicările pe care le-au semnalat în repetate rânduri nu doar beneficiarii sau victimele acestor intoxicări, dar chiar în Rusia. Cel pe care Igor Dodon îl considerăun mare profesionist a fost blamat de comunitatea jurnalistică din Rusia, vorbim despre Kiseliov, un reprezentant notoriu al propagandei războinice. Şi atunci, vreau să o întreb, mai întâi, pe doamna Angela Aramă, care a fost una dintre autoarele Codului Audiovizualului, care şi-a propus, probabil, fără ca să ştie exact unde se va ajunge cu propaganda, şi-a propus atunci să protejeze piaţa audiovizuală, dar să creeze condiţii de diversitate. V-aţi imaginat că Codul Audiovizualului va trebui să ţină cont de asemenea situaţii de forță majoră?

Angela Aramă: „Poate nu mi-am imaginat că se va ajunge la războiul dintre Rusia şi Ucraina. Până aici nu am ajuns, dar Codul este făcut în ideea că în timp se va ajunge la momentul în care radiodifuzorii noştri nu vor mai retransmite posturi ruseşti. Aceasta a fost ideea strategică a Codului Audiovizualului şi, de fapt, el prevede că deja în 2010 posturile noastre de televiziune şi de radio ar fi trebuit să aibă produs propriu în proporţie de 80%.”

Europa Liberă: Dar de ce, în principiu, este nevoie să se oprească retransmiterea posturilor ruseşti? Ele sunt un rău în sine?

Angela Aramă: „Ele nu sunt un rău în sine. Sunt mai multe motive. În primul rând, spaţiul informaţional, undele electromagnetice sunt proclamate în Codul Audiovizualului patrimoniu naţional. Deci, ele nu pot fi folosite la infinit pentru ca un stat străin să-şi retransmită aici programele, este unu la mână. Doi la mână, este şi vorba despre patrimoniul nostru cultural, istoric, social. Noi ne dorim cu toţii să creăm un spaţiu informaţional comun cu cei care ne sunt mai apropiaţi, cu România şi, respectiv, Comunitatea Europeană. Speram în 2010 să se încheie această epopee a rusificării spaţiului informaţional. Din păcate, până acum nu s-a reuşit şi spaţiul nostru informaţional aparţine, de fapt, în mare parte, unui stat străin – Rusiei. Dacă contabilizăm posturile de radio şi televiziune care retransmit emisiunile ruseşti, serviciile de programe ruseşti, putem constata că, de fapt, noi suntem captivi ai produsului informaţional din Rusia. Ceea ce nu mi se pare normal, nu există alte ţări care se pretind civilizate şi care să ofere cu atâta uşurinţă spaţiul lor informaţional, produsul lui realizat în altă ţară şi deseori unui produs care, în mare măsură, este ostil, acum vorbim de Republica Moldova.”

Europa Liberă: Doamnă Aramă, dar avem un spaţiu specific sau o ţară specifică care este descendentă din Uniunea Sovietică, o mulţime de oameni se simt încă, chiar dintre acei tineri, cetăţeni mai mult sovietici decât cetăţeni ai Republicii Moldova, ei mai curând preferă să poarte acest simbol al apartenenţei la spaţiul sovietic, panglica Sfântului Gheorghe, decât tricolorul, ei prin definiţie aparţin acestor medii. În plus, se câştigă bani pe chestia aceasta.

Angela Aramă: „Se câştigă bani şi se câştigă bani foarte buni. Ceea ce mi se pare absolut anormal, atunci când nu investeşti în produs să câştigi bani, nu investeşti în crearea unor locuri de bani, să câştigi bani ş.a.m.d.”

Europa Liberă: Atunci, este o muncă sisifică, doamnă Angela.

Angela Aramă: „Din partea cui?”

Europa Liberă: Din partea dumneavoastră, care aţi făcut un asemeneacod, din partea celor care încearcă să dezlocuiască posturile ruseşti.

Angela Aramă: „Corect. Eu cred că acei care acceptă pentru început să muncească ca şi Sisif tocmai suntcei care împing lucrurile înainte. Pentru mine nu este o problemă că deocamdată codul nu se respectă încă în măsura în care mi-aş fi dorit-o. Este important să facem primul pas, al doilea pas. Mentalitatea unui popor, nu putem fi atât de naivi încât să credem că o putem schimba peste noapte, este imposibil. Este firesc ca lucrurile să se mişte mai încet, atunci când vorbim despre un domeniu atât de sensibil şi delicat. În ceea ce priveşte populaţia contaminată de virusul informaţional rusesc, este aşa, dar dacă nu vom împinge lucrurile înainte, dacă nu vom schimba lucrurile în acest sens, populaţia noastră va continua să fie ostaticul acestei propagande informaţionale ruseşte. Aceasta tocmai denotă faptul că lucrurile nu sunt fireşti, nu sunt în normalitate în Republica Moldova. Faptul că propaganda rusească are o asemenea influenţă asupra mentalităţii tinerilor este ceva foarte periculos şi ar trebui să ne pună în gardă într-un mod mult mai plenar decât până acum. Opinia publică la noi, din păcate, este formată încă de mass-media rusească şi ei o formează exact aşa cum au ei nevoie să o facă.”

Europa Liberă: Domnul Golea a fost până nu demult director la un post de televiziune care a retransmis, a avut această „propagandă” rusească în spate. Acum aveţi un talk-show la un post care se ocupă cu retransmisiunea. Dumneavoastră sunteţi în situaţia de a fi cureaua de transmisiunea, de a decide editorial, managerial ce este favorabil şi ce este nociv. Personal, cum aţi rezolva problema astfel încât şi Codul Audiovizualului să fie respectat, dar şi să aveţi un business, căci de aceea eraţi manager? 

Anatolie  Golea: „Problema aceasta într-adevăr, după cum spunea şi doamna Aramă, are rădăcini adânci şi o istorie îndelungată. Chiar de la sfârşitul secolului trecut, când era acel acord între Republica Moldova şi Rusia, pe de o parte, şi Republica Moldova şi România, pe de altă parte, când cele trei reţele naţionale au fost repartizate conform acestui acord – Moldova 1 pe o reţea şi postul rusesc pe a doua reţea, postul România 1 pe a treia reţea. Şi această regulă a fost valabilă foarte mult timp, până prin 2003-2004.”

Europa Liberă: Adică era un fel de paritate?

Anatolie  Golea: „Un fel de paritate, ceea ce ţine de frecvenţele prin eter. Pentru că trebuie să facem o distincţie clară ceea ce este frecvenţe prin eter, unde electromagnetice, care sunt patrimoniul statului, şi ceea ce se difuzează prin cablu. Cu părere de rău, noi, spre deosebire chiar de Ucraina, nu am reuşit să creăm televiziunea autohtonă. În virtutea mai multor motive, în primul rând, din nedorinţa, nu ştiu dacă a managerilor, cred că, în primul, rând aproprietarilor posturilor de televiziune, pentru că proprietarii, până la urmă,decid şi ei vor cât mai mult profit, el fac lobby. Chiar să ne amintim, în 2009, când a venit la putere guvernarea democratică, aşa-zis, primul lucru ce au făcut? Au introdus în Codul Audiovizualului modificări conform cărora unui proprietar i se poate nu două posturi de televiziune, cum era, dar cinci. Pentru că aşa erau interesele de moment.”

Europa Liberă: Adică cota de participare?

Anatolie  Golea: „Deci, o persoană poate avea cinci posturi de televiziune, deşi în codul adoptat în 2006 erau prevăzute două posturi de televiziune. Şi tot aşa, exemple din acestea sunt mai multe. Eu îmi amintesc foarte bine în 2000 eram în Crimeea, la Ialta, priveam postul de televiziune ucrainean Inter, care începuse cu o colaborare cu ORT, cu actualul Pervîi kanal din Rusia şi transmiteau ştiri, pe urmă făceau ştirile proprii. Inter demult a depăşit acea etapă, în două-trei ani a depăşit acea etapă şi a făcut un post de televiziune autohton ucrainean. Este adevărat, cumpără programe, de altfel, de foarte bună calitate şi foarte interesante din Rusia, de la acelaşi Pervîi kanal, de la NTV, de la diferite posturi de televiziune şi le plasează, dar nu arată ştirile, nu difuzează ştirile. Noi acum vrem să interzicem ştirile, neavând altceva în loc, pentru că nu am dezvoltat televiziune, proprietarii au făcut bani, nu au investit în televiziuni. Abia în ultimii ani încearcă ceva să se facă, dar deocamdată nu este suficient.”

Europa Liberă: Deci, identificăm prima problemă, încerc eu să scot o concluzie, nu avem o televiziune, când spuneţi o televiziune, adică o multitudine de canale de televiziune, care ar avea un potenţial concurenţial cu posturile ruseşti?

Anatolie  Golea: „Nu sunt programe autohtone de calitate. Eu nu vorbesc de ştiri, vorbesc, în primul rând, de programe de divertisment.”

Europa Liberă: Am înţeles. Dar, iată, ne apropiem de această problemă. Avem un buletin de ştiri care devine periculos, dincolo de imaginea pe care o creează televiziunile ruseşti în exterior. În interior activează nişte spirite, nişte reacţii, nişte atitudini la limita bunului simţ. Şi atunci, ce faci cu buletinele acestea de ştiri? Ce e de făcut, dacă pe robinet, în loc de apă potabilă, vine apă ruginită? Ce faci, închizi robinetul?

Anatolie  Golea: „De lucrat. Trebuie de activat. Eu nu am văzut niciun reportaj, nicio ştire venită de la Moscova şi a fost aici combătută, dezghiocată, explicată publicului. Ultimul exemplu, două săptămâni în urmă, când a fost semnat Acordul de Asociere, seara, la Pervîi kanal, a fost un reportaj unde s-a spus tranşant că în Republica Moldova au fost introduse modificări în legislaţie şi se permite să se tragă cu arme în cei care pledează împotriva integrării în Uniunea Europeană.”

Europa Liberă: Aceasta înţeleg că a fost şi ultima picătură?

Anatolie  Golea: „Da, a fost ultima picătură. Dar s-a discutat acest lucru la Consiliul Coordonator al Audiovizualului, când a fost luată decizia? Nu. Au exclus un post din cablu, dar pe acesta nu l-au atins, pentru că nu se poate, vedeţi Doamne, este al cuiva, proprietarul se va supăra. Aceasta a fost cea mai gravă încălcare din ultima perioadă. Sau, a încercat acelaşi post de televiziune, Prime, care a difuzat programul „Vremea”, în alte programe să explice din ce cauză au intervenit modificările în legislaţie şi că ele în realitate nu prevăd permisiunea de a se trage în oamenii care manifestează paşnic împotriva aderării la Uniunea Europeană? Şi exemple de acestea avem mai multe, avem filmele de la NTV, care au fost în iarnă şi primăvară foarte multe, a fost o adevărată avalanşă de murdărie în legătură cu situaţia din Ucraina, din Republica Moldova, cu memorandumul Kozak, şi-au amintit cum a fost. Nimeni nu a încercat aici să explice ce se întâmplă în realitate, care este adevărata stare de lucruri. Bine, interzicem. Şi ce facem mai departe?”

Europa Liberă: Doamnă Angela Aramă, ce facem? Ca fostă legislatoare, ca practicantă a televiziunii, cum faci astfel încât să respecţi normele democratice? Or, şi OSCE-ul, şi europenii de mai multe ori au spus că nu este bine să închizi, Ioana Avădani la noi, la Europa Liberă, a spus că este greu să-ţi imaginezi că se poate şi altfel, mai ales pentru că mâine se schimbă, Doamne fereşte sau dă Doamne, puterea şi exact măsura aceasta se aplică faţă de cei care astăzi au aplicat-o adversarilor. Cum facem astfel încât să nu pui mâna pe robinet?

Angela Aramă: „Lucrurile trebuiau rezolvate în complex. Nu poţi acum, hai că a survenit problema, hai repede să o soluţionăm. Codul Audiovizualului, înmomentul în care a fost adoptat, prevedea foarte clar etapizarea, ca să nu se ajungă în asemenea situaţie. Subliniez, încă o dată, în 2010 deja trebuia să nu mai existe aceste retransmisiuni. Li s-a dat suficient timp ca să se gândească şi să investească în produs propriu. Pe parcursul câtorva ani de zile, din păcate, nu a existat voinţă politică şi ne-am pomenit unde ne-am pomenit.”

Europa Liberă: Dar dacă cabliştii vor ştiri de la Rossia 24 sau Al Jazeera, au libertatea să retransmită pe cablu?

Angela Aramă: „În general, ei au această libertate. Dar noi vorbim despre o situaţie extrem de complicată. Acum nu mai putem să ne referim la această situaţie doar ca la o situaţie în care ne expunem asupra libertăţii de exprimare, a formării opiniei publice ş.a.m.d. Ceea ce a făcut Rusia este, de fapt, să provoace război cu statul vecin. Aceasta înseamnă şi o stare foarte alarmantă în Republica Moldova, pentru că noi ştim că avem aici nişte enclave captive în ceea ce priveşte mentalitatea, sunt total subjugate Rusiei, i-ar veni foarte uşor să manipuleze aici opinia publică. Mă refer la Transnistria, mă refer la Găgăuzia. Din păcate, mă refer şi la minoritatea naţională rusească, care este şi ea consumatoare plenară a produsului informaţional din Rusia. Este o situaţie foarte periculoasă pentru Republica Moldova ca stat, în general. Pentru că războiul din Ucraina, cu toţii am trăit acest pericol,aşteptând că el se va extinde şi în Republica Moldova. Deci, trebuie să vorbim aici şi ca modalităţi de apărare a Republicii Moldova ca stat.”

Europa Liberă: Moldova a trăit în 1992, de fapt. Atunci s-a pierdut războiul informaţional şi se părea că Moldova nu va mai călca pe grebla aceasta.

Angela Aramă: „Eu am citit acum un interviu oferit de Evgheni Kiseliov, de alt Kiseliov, nu Dmitri, dar cel din Ucraina, care tocmai despre lucrurile acestea vorbeşte. El, fiind rus, menţionează faptul că acum mass-media rusească, în special, audiovizuală, nu mai este o mass-media adevărată, ci este o maşină de propagandă care fabrică tot ce i se comandă de sus şi în acest sens nu se mai simte solidar cu cei care fac acest lucru în Rusia.”

Europa Liberă: Dar aceasta nu e evident pentru cei care consumă sau pentru cei care câştigă bani pe chestia aceasta.

Angela Aramă: „Aceasta nu înseamnă că noi, cei pentru care este, evident trebuie să stăm cu mâinile în sân.”

Europa Liberă: De acord. Anatolie?

Anatolie Golea: „Vasile, la întrebarea referitor la distribuitorii de servicii, operatorii prin cablu care, conform codului, sunt distribuitori de servicii, aşvrea să menţionez un lucru. Distribuitorii de servicii, da, au interesul să aibă un pachet atractiv pentru toată lumea, cât mai multe posturi interesante…”

Europa Liberă: Da, inclusiv porno după ora doisprezece, codificat.

Anatolie Golea: „Exact. Dar să nu uităm că atunci când operatorii prin cablu, distribuitorii de servicii primesc licenţa pentru difuzare a complexului de programe, vin la Consiliul Coordonator al Audiovizualului, prezintă lista posturilor de televiziune care vor fi incluse în acest pachet, consiliul discută şi aprobă sau nu aprobă, spune să includă sau să nu includă. Uite, eu văd aici că s-ar putea găsi o soluţie. Avem Republica Moldova, aşa cum este,multinaţională, polietnică etc. Atunci când vine distribuitorul de servicii şi prezintă un pachet din 60 de posturi de televiziune, dintre care 30 sunt din Rusia, cinci din România şi restul din Republica Moldova, ar trebui să i se spună: „Fraţilor, ucrainenii conform datelor statistice sunt cea mai mare minoritate naţională. Ucrainenii. De ce aveţi numai postul Inter care difuzează în Ucraina, în mare parte, în limbă rusă? De ce nu daţi posibilitate ucrainenilor să privească Piatîi kanal, Perșii, Ucraina şi aşa mai departe.”

Europa Liberă: Hromadiske. 

Anatolie Golea:: „Hromadiske. Deci, s-ar putea, da, să se spună: „Trebuiesă aveţi cinci posturi ucraineşti, cinci posturi ruse şi, de ce nu (?), eu vreau ca să fie şi două posturi din Turcia, care pledează pentru integrarea în Uniunea Europeană. Pe mine nu m-ar deranja… ”

Europa Liberă: Pe înţelesul găgăuzilor.

Anatolie Golea: „Pe mine nu m-ar deranja. Am copii, învaţă la liceul moldo-turc şi învaţă limba turcă. Şi de ce aceşti copii nu ar avea posibilitatea acasă să privească un post de televiziune în limba turcă şi, eventual, să îl mai privească şi găgăuzii? De ce populaţia din sudul Republicii Moldova, din Taraclia nu poate să privească un post sau două în limba bulgară?”

Europa Liberă: De ce audiovizualul este atât de îngăduitor, domnule Golea?

Anatolie Golea: „De ce audiovizualul nu ar contribui la formarea acestor pachete echitabil? Eu în prezent în fiecare zi mă strădui să privesc ştirile laInter. De ce, atunci când butonez şi caut acest canal Inter, care este nu ştiu unde foarte departe de ce nu aş mai găsi vreo două-trei în limba ucraineană? Cunosc ucraineana şi aş privi cu plăcere şi atunci s-ar forma şi altă opinie, că nu este tocmai aşa cum se arată la posturile din Rusia. Pentru că a interzice este o soluţie, dar, în opinia mea,nu este o soluţie bună şi trezeşte nemulţumiri, trezeşte repulsii, oamenii ies în stradă, fac acţiuni de protest. Acordă tot spectrul de posibilităţi ca oamenii să se informeze ce se întâmplă în Ucraina. Eu m-am săturatsă combat, aproape în fiecare săptămână merg la Odesa şi am obosit să le explic prietenilor, cunoscuţilor că la Odesa nu se întâmplă nimic, e pace şi linişte. În fiecare zi undeva apare că acolo pe plajă impun oamenii care se odihnesc să cânte imnul Ucrainei şi aşa mai departe, şi aşa mai departe. Deci, trebuie de informat, de informat obiectiv şi de acordat telespectatorilor, populaţiei de a se informa din cât mai multe surse.”

Europa Liberă: Dar vedeţi, Angela a punctat mai sus şi eu încerc să subliniez, după ce ORT-ul, şi dumneavoastră aţi confirmat, televiziunile ruseşti prin produse foarte bune creează o dependenţă de aceste canale, după aceea, omul care stă şi se uită la  Davai pojenimsea, în continuare, se uită şi la buletinul de ştiri, acceptă cu aceeaşi reacţie emoţională tot ce se spune la ştiri şi atunci, într-adevăr, când vine IPP-ul cu sondaje el spune că cel mai popular politician este Putin, mai popular decât cei domestici. Cum schimbăm situaţia aceasta, dacă un produs televizat bun nu există? 

Anatolie Golea: „Eu am spus, ca exemplu, am spus că ar trebui să fie, cel puţin, în cablu, pentru că vorbim în cablu despre şi alte posturi de televiziune.”

Europa Liberă: Adică din oferta care real există pe alte meridiane, putem alege ceva, doamna Angela?

Angela Aramă: „Eu sunt ceva mai hotărâtă, probabil, în acest sens. Mie mi se pare că noi prea, din cale  afară, probabil, din cauza caracterului nostru balcanic şi aşa-zis primitor şi binevoitor, ne facem prea multe griji pentru reacţia celor care sunt îndrăgostiţi de Davai pojenimsea sau de alte produse ruseşti.”

Europa Liberă: Dar şi OSCE aceasta vrea, dar şi europenii vor aceasta:   diversitate, toleranţă… 

Angela Aramă: „Da, şi în timpul cât am fost deputat, mi-am dat seama că europenii de multe ori nu înţeleg situaţia reală din Republica Moldova. Ei îşi bat capul pentru minorităţile noastre naţionale şi habar nu au că, de fapt, la noi există altă problemă. La noi majoritatea naţională este suprimată, istoria, cultura şi limba noastră, de o minoritate naţională .”

Europa Liberă: Deci, discriminarea pozitivă? 

Angela Aramă:: „La noi e cu totul alt gen de discriminare, exact. Iar în ceea ce priveşte produsul rusesc, da, într-adevăr, unii alolingvi vor suferi din cauza că vom avea mai puţin produs rusesc, dar există Codul Audiovizualului, există o legislaţie, care este încălcată flagrant. În Codul Audiovizualului este scris foarte clar cum trebuie să fie produsul audiovizual. Şi aceleaşi legi europene, de care ne-am folosit, atunci când am scris acest cod, prevăd că nicio televiziune nu are voie să transmită produs în care există ură rasială, ură etnică, în care există un asemenea grad de dezinformare ş.a.m.d. Există nişte legi de care trebuie să ne conducem. Or, în ştiri propaganda rusească a întrecut orice măsură. În cazul acesta, CCA-ul este complet legitimat să amendeze, să avertizeze şi, până la urmă, să închidă aceste posturi de televiziune.”

Europa Liberă: Cum au acţionat estonienii, în special, că balticii tot timpul au fost ţinta predilectă a propagandei ruseşti? 

Angela Aramă: „Deci, Lituania şi Letonia au interzis posturile ruseşti pe o perioadă, parcă, până în toamnă, tocmai pentru a-şi  proteja populaţia de propaganda agresivă rusească. Şi nimic nu s-a întâmplat acolo. Adică ruşii nu au ieşit în stradă şi au început marea revoluţie. Nu. Oamenii s-au conformat. Televiziunea şi radioul – aceste afaceri sunt foarte scumpe şi acei care se gândesc că vor avea un post de televiziune, bazându-se doar pe un produs realizat în altă parte, greşesc amarnic. Modul acesta de a trata acest business nu este sănătos.”

Europa Liberă: Scumpe şi iresponsabile, dacă îmi daţi voie să-mi spun şi eu părerea, pentru că ceea ce face astăzi, de exemplu, un post de televiziune, un cuvânt, spus de televiziune astăzi reverberează, poate,în timp în mentalul unei generaţii şi atunci într-adevăr Consiliul Audiovizualului, autorităţile, în general, trebuie să privească lucrurile acestea nu ca nişte servicii pe care le prestează cabliştii sau difuzorii, radiodifuzorii, ci ca pe nişte chestiuni care le laşi să funcţioneze în timp sau nu.

Angela Aramă: „La urma urmei, vorbim de securitatea statului aici.”

Europa Liberă: Dar sunteţi de acord cu Anatolie care spune trebuie şicomunitatea jurnalistică, comunitatea producătorilor de programe de televiziune să se mobilizeze, să propună alternative de calitate, nu doar să închidem robinetele?  

Angela Aramă: „Evident. Pentru început, probabil, numărul radiodifuzorilor va scădea, dar e firesc să se întâmple aşa, după care vor veni în piaţă radiodifuzori, care vor corespunde întru totul prevederilor legale.”

Anatolie Golea: „A propos, despre faptul că televiziunile şi radioul sunt un lucru scump, o afacere scumpă. Eu aş spune că radioul nu este atât de scump. Un studio, ceva tehnică şi se poate de făcut nişte discuţii, nişte talk-show-uri. Unde, la care post de radio din cele peste 20, pare-mi-se, câte există astăzi, se face ceea ce faceţi voi la Europa Liberă? Câte posturi de radio sunt? Radio Chişinău, Radio Moldova şi eu nu ştiu dacă mai există undeva, unde ai ce asculta, în afară de muzică de dimineaţă până seara. Şi aceasta chiar nu este scump şi chiar nu se lucrează, nu se informează populaţia. Fac numai nişte buletine de ştiri de două-trei minute, preluate de pe internet şi muzică de dimineaţa până seara.”

Europa Liberă: Vocea Basarabiei are un format comparabil cu noi. 

Anatolie Golea: „Vocea Basarabiei o şi ascult cel mai des, pentru că altceva nu ai ce asculta informativ…”

Europa Liberă: Dar sondajele spun că televiziunea este cea mai populară şi atunci durerea noastră este acum televiziunea. 

Anatolie Golea: „Este adevărat, dar să nu uităm de radio, şi de alte posibilităţi. Televiziunea într-adevăr trebuie de investit treptat. Eu am impresia că proprietarii posturilor de televiziune la noi sunt doar doi-trei, patru, cel mult.Ei, în mare măsură, sunt gata pentru asemenea decizii, îşi dau seama că acest lucru nu poate continua la infinit. Trebuie să se facă, trebuie să se discute. Trebuie să se discute cu populaţia alolingvă, cu populaţia de limbă rusă. Eu încerc să fac acest lucru ingrat, unii mă înţeleg, ruşii mă înjură pentru că am încercat să-i aduc, să-i pun să discute pentru că şi politicienii ajung în campanie electorală şi spun că electoratul rusolingv votează numai cu Partidul Comuniştilor, dar aţi încercat să discutaţi cu acest electorat? De câte ori aţi mers la Bălţi? De câte ori aţi mers la Comrat? Abia acum după referendumul din Găgăuzia încep guvernaţii, merg, discută. Nu sunt discuţii deloc simple, deloc uşoare, dar dacă să le explici, atunci s-ar putea, dacă să le dai şi alte posturi de televiziune, chiar dacă s-au obişnuit să privească Pole ciudes, dar butonând, căutând acest post de televiziune, dacă dau peste unul ucrainean, care sunt de altfel foarte bune, au produse informaţionale şi au şi alte produse foarte bune. De altfel, am stat în luna mai aproape o săptămână în Tiraspol, în Transnistria şi la hotel în cablu erau toate posturile de televiziune din Rusia, dar erau şi toate posturile de televiziune din Ucraina. Priveam un buletin de ştiri la ruşi şi tot atunci, peste jumătate de oră, la ucraineni. Este foarte interesant să priveşti în felul acesta.”

Europa Liberă: Explicaţia o putem bănui. Ucrainenii sunt între Rusia şi Transnistria. Nu ca sa-mi laud şi eu barosul, dar voi menţiona, ca să vă dau dreptate, mai curând, şi eu am „cedat” una din emisiunile mele duminicale, una din lună Nataliei Morari, la fel, generând tot felul de reacţii în limba rusă, un „Punct şi de la capăt”, o face Natalia Morari pentru ca să audă şi alţii, decât cei care mereu ne dau dreptate sau sunt de acord cu noi. În concluzie, credeţi că la toamnă vom avea o încercare cât de cât timidă de a combate altfel, decât cu robinetul? Vom avea televiziuni care vor vorbi, cu ocazia campaniilor electorale, dar vor trebui să se refere şi la mostrele de propagandă rusească? Subiectul relaţiilor cu Rusia nu va dispare de pe agendă, dimpotrivă, vadeveni foarte actual, se va vorbi în contextul eurointegrării, Acordului de Asociere şi atunci volens nolens televiziunile vor trebui să răspundă la aceste nedumeriri. Angela, credeţi că sunt pregătite televiziunile să dea riposta? 

Angela Aramă: „Eu cred că televiziunile ar fi pregătite,dacă ar fi voinţă politică. În continuare consider, că înRepublica Moldova cea mai mare problemă este voinţa politică.”

Europa Liberă: Deci, acolo e deficitul? 

Angela Aramă: „În orice politici. Da, în orice domenii. Nu avem voinţă politică. Şi atâta timp cât unul din cei mai puternici oameni din Republica Moldova care are o influenţă imensă în politică, deţine cinci posturi de televiziune, lui îi convine situaţia şi voinţă politică nu va fi în continuare. Pentru că acest proprietar, de exemplu, nu va putea investi atât de mult, încât să schimbe ceva tocmai la cinci posturi de televiziune. El va continua să retransmită, pentru că aşa îi este mai convenabil.”

Europa Liberă: Pentru că picură publicitatea.  

Angela Aramă: „Exact.”

Europa Liberă: Presupun că avem în vedere aceeaşi persoană.

Domnule Golea, credeţi că vor fi la toamnă schimbări în sensul în care pledăm noi acum?

Anatolie Golea: „Eu cred că persoana respectivă este deja pregătită şi, din câte ştiu, la Moldexpo s-a dat în exploatare acea clădire şi se va investi pentru că din cele cinci posturi doar unul pare-mi-se, doar Prime-ul este axat pe retransmisie din Rusia, celelalte mai puţin sau deloc. Mie mi-e groază să mă gândesc la faptul ce se va întâmpla în toamnă, pentru că va fi un război informaţional acerb, pe care îl va începe Rusia împotriva Republicii Moldova. Eu ţin minte foarte bine campania electorală din 2005, care a urmat după nesemnarea memorandumului Kozak şi Rusia a declanşat atunci acel război împotriva Partidului Comuniştilor, împotriva guvernării care era şi Vladimir Voronin stătea cu mâna pe robinet, era gata să închidă, dar nu i-a ajuns curaj şi îndrăzneala să o facă. În 2009 mai puţin a fost acest război, erau alte interese, cumva, nu era clar cine şi cu cine şi pe cine susţine Rusia. Nici Rusia nu avea claritate pe cine să susţină. Acum va fi acest război. El a şi început deja…”

Europa Liberă: Deci, ştirea cu poliţiştii e un joc de copii ,în comparaţie cu ceea ce va fi? 

Anatolie Golea: „Da, absolut. Vedem şi politicileguvernului de la Moscova. Săptămâna care s-a încheiat au fost anunţuri despre interdicţia la importul din Republica Moldova de conserve, de unele feluri de fructe ş.a.m.d. Acesta este doar preludiul, doar începutul. Vă amintiţi de reportajele de la posturile de televiziune din Moscova din 2004-2005 cu vinurile călcate cu şenilele tractoarelor ş.a.m.d.”

Europa Liberă: Sau moldovenii care sunt criminali prin Moscova etc.

Anatolie Golea: „Da, cred că vom avea acelaşi lucru, pe lângă expulzarea gastarbaiterilor, am înţeles că deja la câte 50 de persoane pe zi le este interzisă intrarea în Federaţia Rusă. Această cifră va creşte în toamnă şi, cu părere de rău, mă tem eu, că într-adevăr voi fi de acord cu Angela, nu avem voinţă politică. Guvernarea nu are o soluţie cum să procedeze în această situaţie. Au ajuns în campanie electorală nepregătiţi, contra-propagandă nu se face. Ar trebui să se negocieze, să vorbească şi cu Federaţia Rusă. Cineva propunea  ca postul Moldova 1 să fie inclus undeva în cablu în Rusia, pentru că avem,  zic ei, vreo 700 de mii de cetăţeni, care ar avea dreptul să se informeze, inclusiv în limba română, de la posturile de televiziune din Republica Moldova. Dar am impresia că nu are cine, nu este un dialog, nu este voinţă politică.”

Europa Liberă: Exact la voinţă rămânem pentru că, dacă ar fi voinţă… 

Anatolie Golea: „De aceea în toamnă va fi foarte greu. În toamnă va fi foarte şi foarte greu.”

Angela Aramă: „Cel puţin, mă gândesc eu că s-ar putea să facem următorul lucru: să fie obligate posturile care retransmit din Rusia  să acopere buletinele informative ruseşti cu buletinele informative produse în Republica Moldova.”

Anatolie Golea: „Ceea ce a propus doamna Guţu. Sau cu alte programe.”

Europa Liberă: Nu e treaba mea să dau soluţii, dar eu mă gândeam ce aş face eu. Există chiar în Rusia produse mediatice care au o altă identitate, o altă voce…  

Angela Aramă: „Ce promovează democraţia.”

Anatolie Golea: „Puţine.”

Europa Liberă: Dojdi, RTVi, Echo Moskvî…

Anatolie Golea: „Puţine, puţine.”

Europa Liberă: Dar suficiente ca să le pui acolo, în fereastră… 

Anatolie Golea: „Le-ai nominalizat pe toate, pare-mi-se. Mai multe nu sunt.”

Europa Liberă: Dar nici acestea nu au popularitatea pe care ar merita-o în Republica Moldova. Şi aceasta trebuie, exact cum spuneţi dumneavoastră, voinţă politică. Eu sunt convins că vom reveni la acest subiect. Pe măsura ce va lua turaţii războiul mediatic, noi vom fi nevoiţi să reacţionăm, pentru că o zicală rusească spune: „Пока гром не грянет, мужик не перекрестится.”

sursa: europalibera.org