„Când îţi plăteşti datoriile la stat, Cetepeule? Cum mai îndrăzneşti să scrii, când tu eşti un asistat social, mănânci din banii pensionarilor, ai copiilor, ai bolnavilor? Insolventule! Dai în Ponta pentru că n-a vrut să cadă la pace cu Sârbu, să-i şteargă datoriile! Falimentar nenorocit, când te vedem la puşcărie?”

Cam acesta este discursul proiectat în jeturi asupra subsemnatului de către televiziunile de ciomăgari ai guvernului Ponta, precum şi de plutoanele postacilor din aceeaşi făină care bântuie Internetul. La tv jegosecuristă autointitulată România s-a dat o zi întreagă ”ştirea” că am fost chemat la poliţie, unde dau declaraţii în dosarul de evaziune fiscală al grupului Mediafax, asta în vreme ce zăceam acasă, în papuci, răcit, fără să am habar de aşa ceva.

De evazionism, adică de fugă din realitatea înconjurătoare,  am fost acuzat doar pe vremea când scriam literatură S.F.

Cu exact 4 ani în urmă, pe 10 decembrie 2010, răspunzând întrebărilor Agenţiei de Investigaţii Media cu privire la viitorul presei, spuneam aşa: ”Nu mai poate fi vorba de vreo etică a jurnalismului. Nu va mai exista în presă decât prestare de servicii şi propagandă, făcută de cine vrea şi cum vrea”.  Constat acum că eram optimist: nu numai că deontologia profesiei de jurnalist a ajuns obiect de batjocură, dar ea n-a fost înlocuită numai cu prestarea de servicii propagandistice ordinare, ci şi cu o ură pură împotriva puţinilor jurnalişti care nu fac asta.

Ziarul să se desfiinţeze, pe tine să te aresteze, Popescule, şi să taci dracului odată, deontologule! – asta e satisfacţia profesională a haidamacilor de presă contemporani.

Grupul de presă Mediafax, din care face parte ziarul Gândul, a depus cerere pentru insolvenţă, iar persoane din management sunt suspectate de evaziune fiscală. Este o situaţie dificilă, neplăcută, dar legală, în care se mai află mii de firme din România. Sunt şi alte ziare şi televiziuni în situaţia de a fi apelat la insolvenţă pentru a-şi putea continua activitatea şi a plăti salariile angajaţilor.

Justiţia este singura în măsură să ia o decizie în legătură cu toate acestea, iar mie nici prin gând nu-mi trece să încerc s-o influenţez prin atacuri de presă împotriva judecătorilor şi procurorilor sau să mă duc prin săli de tribunal ca să ameninţ martorii şi reporterii, cum se poartă la televiziunile-ciomag.

În ce mă priveşte, n-am avut niciodată o funcţie în grupul Mediafax, iar director al ziarului Gândul nu mai sunt de 7 ani. Ceea ce nu înseamnă că soarta ziarului nu mă afectează, ca fondator al Gândului şi ca om.

Dar cu atât mai puţin am vreo treabă cu operaţiunile financiare ale conducerii trustului, singura legătură fiind salariul pe care îl primesc pe card, chiar şi în posibila stare de insolvenţă, potrivit legii.

Părerea mea definitivă despre Victor Ponta am exprimat-o public în iunie 2012, în emisiunea ”După 20 de ani” la ProTv: ”După cum s-a comportat în scandalul plagiatului, nu mai dau doi bani pe Victor Ponta ca om. Este un hoţ şi un impostor intelectual”. Am scris după aceea despre prim-ministrul Ponta de câte ori am considerat că a mai comis o ticăloşie, n-am aşteptat să ajungă Mediafax Group la insolvenţă ca să mă apuce antipontismul, pe care, de altfel, îl dezaprob, întrucât antiismele de orice fel ţin de propagandă, nu de jurnalismul corect.

Astea sunt fapte, adică temelia jurnalismului, care dau dimensiunile aberaţiei acestei campanii de dezinformare şi denigrare sub lozinca ”Popescule, nu mai scrie, că eşti datornic la stat!”.

În faza postapocaliptică a presei noastre de azi, o astfel de campanie poate fi pornită oricând, împotriva oricui, şi sub orice acuzaţie calomnioasă, dacă aşa cer interesele jupânului.

Sursa: gandul.info