România l-a lăsat singur în faţa morţii, dar el îşi tratează ţara cu respect. După doi ani de chin în care a trecut printr-o criză de citostatice, o intervenţie târzie şi o amputare, Ştefan a mers ieri la vot.

Ştefan păşeşte greu, dar cu încredere.Nimic nu l-a împiedicat să meargă ieri la urne. Nici proteza de fier, nici privirile curioşilor. Ştie că şi alegerea lui contează pentru că şi el este cetăţean european.

Orice l-ai întreba despre Uniunea Europeană, răspunsul se întoarce la spital. Acolo, Europa nu a ajuns. Într-un an şi jumătate, Ştefan, diagnosticat cu cancer osos, a trecut prin chinuri nedemne de un stat membru al Uniunii: criză de citostatice şi lipsa unei proteze terne care l-a dus la amputare. Acum, vindecat, e ignorat din nou. Are nevoie de o proteză, de această dată externă, care costă 10.000 de euro. Nici acum sistemul asigurărilor de sănătate nu are bani.

„Am avut emotii, cu mersul, primii pași, au fost la 5,10 metri și am obosit. Am căzut o dată, am căzut”. S-a ridicat şi a mers mai departe. Fără statul pentru care acum a votat. „Îmi doresc să pot să ies cu prietenii, să mă întâlnesc cu verişorii, să stăm cu toţii şi să joc fotbal”.

Nu şi-a îndeplinit visul, dar a schimbat destine. Copilul chinuit de sistem, de sărăcie şi de nepăsare avea să fie locomotiva a zeci de suflete unite de durere. Din noiembrie anul trecut, datorită poveştii lui Ştefan, statul decontează protezele interne pentru ca amputarea să nu mai facă diferenţa între viaţă şi moarte.

sursa: observator.tv