Gazoductul Iași-Ungheni din start a fost conceput nu ca un proiect pentru asigurarea securității energetice a Moldovei, ci ca un proiect pentru obținerea unor dividende politice rapide. Acest proiect nu este nimic altceva decît o bufonadă politică”, a declarat pentru NOI.md ex-directorul Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică (ANRE) Victor Parlicov. Pe 6 ianuarie, ANRE a eliberat companiei „Vestmoldtransgaz” licență pentru transportarea gazelor naturale prin conducta Iași-Ungheni.

Interlocutorul a precizat că „acum compania furnizoare urmează să solicite ANRE stabilirea tarifului”. „De obicei, examinarea primei cereri este o procedură de durată, însă avînd în vedere factorul politic al proiectului, procesul va fi accelerat la maximum”.

„De aici începe cel mai interesant. Problema constă în aceea că tranzitul gazelor naturale românești, care ar fi mult mai ieftine decît cele din Rusia, va „înghiți” această diferență. Chiar și pentru un necunoscător este clar că cu cît mai mare este volumul tranzitat, cu atît mai mic este costul și invers. De menționt că și cei mai interesați în acest proiect recunosc că la prima etapă livrările de gaze naturale din România vor fi nesemnificative și de combustibil vor putea beneficia doar consumatorii din Ungheni. Totodată, în timpul apropiat volumul livrărilor din România nu va putea fi majorat”, a continuat expertul.

Victor Parlicov a precizat că gazoductele care există acum pe teritoriul României au fost proiectate doar pentru aprovizionarea consumatorilor din Iași ca punct final și la construcția lor nu a fost prevăzută o capacitate de rezervă pentru livrarea suplimentară a unui miliard de metri cubi de gaze naturale pentru necesitățile Republicii Moldova. Astfel, pentru ca gazele naturale să ajungă din România în Chișinău este necesar de construit un nou gazoduct de presiune înaltă Ungheni-Strășeni (circa 70 de milioane de euro), iar pe teritoriul României – un nou gazoduct de capacitate înaltă cu o lungime de peste 150 km (încă cel puțin 80 mil. euro). Însă cel mai important lucru este stația de comprimare (35-70 mil. euro în funcție de capacitate) care urmează să asigure balanța presiunii, deoarece sistemele de gaze ale României și Moldovei funcționează în regimuri diferite. Fără o asemenea stație este imposibilă livrarea de gaze naturale în regim sincronic. Astfel, pînă nu va fi construită o asemenea stație, gazoductul Iași-Ungheni în cel mai bun caz va rămîne un mijloc de furnizare a unor cantități mici de gaze naturale într-o regiune izolată a Republicii Moldova.

„Cu alte cuvinte, de la bun început este clar că prețul final al gazelor naturale românești pentru consumatorii din Ungheni va fi mult mai mare decît al celor rusești. Posibil, pentru a atinge prețul mai ieftin dorit, gazoductul nu va fi transmis la balanță companiei „Vestmoldtransgaz”, pentru a nu include în tarif plățile de amortizare, însă în acest caz nu este clar cine și din ce mijloace va menține în stare funcțională și va repara rețelele de gaze?”, se întreabă Victor Parlicov.

Interlocutorul a mai amintit că „furnizorul este obligat să încheie contracte de prestare a serviciilor cu fiecare potențial consumator, ceea ce va dura în timp”. „Totodată, nu există nicio garanție că mai mulți consumatori vor prefera cioara de pe gard în locul vrabiei din mînă și vor schimba partenerul de încredere „Moldovagaz”. Statul nu are dreptul să impună consumatorul să încheie contract cu un furnizor anumit”, a menționat Victor Parlicov.

SURSA: NOI.MD
Autor: Victor Voscoboinic