Ucraina își îngroapă morții. Ucraina își ia rămas bun de la eroi.

Tinerii care au căzut răpuși de gloanțele perfide ale lunetiștilor sau de bîtele trupelor speciale…

Bărbații și femeile ucise de un regim pentru care Libertatea înseamnă crimă.

Ziariștii aflați la datorie, pe baricade.

Să nu uităm nici de eroii noștri… Cei care au fost uciși, unul cîte unul… Mișelește. De după colț… În fața blocurilor de locuit, în scara acestora. Iată doar cîteva nume: Părintele–ieromonah Atanasie, cunoscut sub numele civil  Stan Petcu a fost găsit (atenție, ca și Fedorița!!!)  spânzurat într-un parc public, din centrul Ismailului, în dimineața  lui 18.06.1994. Poetul Ion Gheoghiță a fost ucis în fața propriei case. Valentin Ciobanu, liderul PPCD din sectorul Botanica al municipiului Chișinău, a fost asasinat în toamna anului 1998 în scara blocului de locuit… Primarul de Chișinău, Nicolae Costin a fost iradiat, metodic, pînă s-a îmbolnăvit de leucemie. La scurt timp după moartea sa a decedat și șoferul primului primar democratic al capitalei, avînd același diagnostic!

Zilele aceștia am găsit în arhiva Glasului o fotografie veche, de aproape 25 de ani, în care am recunoscut-o pe Fedorița! Eroina noastră, a revoluției din 1988-1990, ucisă mișelește după demonstrația din 9 iulie din Piața Marii Adunări Naționale. Găsită fără suflare, undeva în clădirea în construcție din spatele Moldtelecomului. Investigațiile presei de atunci nu au condus la niciun rezultat. Cele ale miliției nici atîta! Crima nu a fost descoperită, se insista pe ipoteza sinuciderii. O absurditate mai mare nici că se putea – după ce a fost văzută la mitingul de protest, plină de viață, activă, militantă această ipoteză nu este decît o încercare a autorităților de atunci de a ascunde oribila și monstruoasa crimă!

Nu știu dacă acum se mai poate face ceva. Mai degrabă nu. Dar să cunoaștem povestea eroinei noastre de la 1989 suntem în drept.

Am vorbit cu mai mulți participanți la evenimentele de atunci, deocamdată nu am reușit să aflăm detalii importante.

De aceea am decis să publicăm această imagine găsită în arhiva redacțională și să facem un apel către cei care au cunoscut-o, care s-au aflat alături de ea în acele ultime zile și clipe.

Nu în ultimul rînd rugăm rudele ei să ne contacteze pentru a restabili firul evenimentelor, pentru a redeschide această filă însîngerată a istoriei noastre recente. Fedorița a meritat cu prisosință, prin tot ce a făcut, acest lucru!

Glasul Națiunii