Există un loc în care n-a ajuns Victor Ponta. Generaţia 18-34, generaţia cu cheia de gât e, azi, dacă vrea să fie, cheia.
Am fost ieri să îl văd pe Victor Ponta. La Guvern, acolo unde strada e departe şi puterea, pulverizată în aer, se trage involuntar pe nări. L-am văzut aşezat la masa masivă, cu două şiruri de holograme gata să treacă drept miniştri în lateral. Am fost ieri să-l văd pe Victor Ponta ca să aflu cum se vede el însuşi. Iar Victor Ponta mi-a arătat: se vede deja preşedinte.

„Nu mai lăsăm guvernului viitor – din care, sigur, dumneavoastră veţi face parte – datorii de plătit”, anunţă emfatic din primele trei fraze. În vorbele lui goale, dar studiate, rostite apăsat, nimicuri ambalate în schimbări esenţiale se amestecă de-a valma. Dar Ponta merge pe nerăsuflate mai departe. Până la Cotroceni, unde se vede instalat deja. „Seara, chiar dacă sunt ales preşedinte, dacă este vreun român care rămâne şi nu poate să voteze, plecaţi toţi din funcţii, da?”. Furia mimată se uită însă uşor. „Vom lucra împreună din diverse poziţii publice pe care le vom ocupa. Astăzi o să discutăm în coaliţie şi persoana sau persoanele pe care le vom susţine pentru funcţia de prim-ministru, deci cu care veţi lucra dumneavoastră în mod direct, nu sunt surprize foarte mari”, mai spune uitându-se în gol ca în oglindă, în timp ce Liviu Dragnea învârte în mandibulă o gumă.

De ce e Victor Ponta sigur? Răspusul l-am găsit in exit-poll-ul IRES, cel mai fidel din ziua turului întâi. Imaginea votanţilor lui Ponta e oarecum atipică pentru partidului lui, aşa cum îl ştiam. PSD nu a scos în primul tur votanţii de peste 65 de ani pe care îl aducea altădată uşor cu maşina primarului luându-i de la poartă şi însoţindu-i pânâ în cabină, să fie sigur că au votat „corect”. Din acest electorat fidel nu a venit deocamdată la vot decât 44%. N-au ajuns nici cei cu şcoală puţină, rezultatele incluzându-i pe doar 34% din ei. Victor Ponta nu a ieşit pe primul loc cu voturile pensionarilor, ci mai ales cu cele ale celor de 35-49 de ani. N-a ieşit, cum strigă furibund nerăbdătorii, ales de oameni fără şcoală, ci de votanţi cu diplomă de bac.

Victor Ponta a plătit luni la rând cu sute de mii de euro strategi străini şi sociologi români ca să nu mai repete nici greşelile lui Geoană, nici pe cele ale lui Năstase. Au descompus abil, în fâşii, fiecare Românie şi i-au dat, cu bani guvernamentali, iluzia a ce voia să primească. N-a împărţit stupid, ca Năstase, numai pomeni şi foi translucide de asfalt, ci a mimat convingător „Prima maşină”, „Prima amnistie”, Prima rată”, „Prima absorbţie”, „Prima pensie mărită stând pe loc”, „Primul microbuz pentru toţi”. Cine stă să vadă câte din aceste minuni ale guvernării Ponta sunt doar pe hârtie sau au garat la PSD? Nu-i timp, în pauza de breaking news intră însuşi premierul să mai mărească în eter ceva.

Fript de două ori în 10 ani, bolnav de putere, PSD a adus în acest fel, calculat şi rece, nu atât votanţii săi în primul tur, cât figuri noi de televotanţi. Pe ai săi i-a picurat cu pipeta, atât cât 40%, prag psihologic ratat acum şase luni, sa fie atins. A strâns, fără noimă, în corturi, aşa-zise semnături de susţinere mult după oficializarea candidaturii, punând trecătorii, cu nume şi număr de telefon, să completeze, la pachet, sondaje. A mers pe firul lor, în primul rând, acolo unde nu se vota Ponta. Victor Ponta e, acum, sigur pentru că nu mai are nevoie decât de 1.300.000 de voturi, iar armele PSD-iste – sacoşa, cuponul, autobuzul -, „un pachet de acţiuni eficiente” cum le-a spus Dragnea, n-au fost încă scoase din teacă.

Există însă un loc în care n-a ajuns Victor Ponta. Generaţia 18-34, generaţia cu cheia de gât e, azi, dacă vrea să fie, cheia.

Cei care NU votează Ponta sunt oamenii tineri care n-au făcut încă 35 de ani. Mai degrabă femei decât bărbaţi. Sunt tinerele mame care şi-au dus copiii în sling acum un an să oprească împreună forajul la Pungeşti şi săpăturile la Roşia Montană. Sunt femeile de carieră care, prinse între 14 ore la birou şi vinovăţia de a-şi ordona viaţa prin „call”, n-au timp – de scandaluri, de voturi, de melci. Sunt mamele prea ocupate să îşi ferească, rând pe rând, copiii – de boli, de frica de nenorociri moştenită, de şcoli care îi descompun. Sunt doar prea ocupate cât să mai şi voteze.

Cei care NU votează Ponta sunt tinerii plecaţi sau tinerii rămaşi, dar care se gândesc, măcar o dată pe zi, să fugă departe. Cu multe facutăţi sau cu puţine clase, o iau egali, umili, de la zero, ca şi cum s-ar naşte din nou, uitând viaţa de dinainte în care s-au irosit. Sunt însă prea departe şi votul le e astăzi refuzat.

Cei care NU votează Ponta suntem noi. Singurii imprevizibili şi printre puţinii care mai cred în ceva. De ce să plecăm noi din România şi nu ei? Ce-ar fi să-i batem?

Noi, generaţia cu cheia de gât, suntem azi peste 5,2 milioane în România şi departe. Jumătate şi-au arătat deja vocea. Mulţi dintre cei care au făcut-o, au votat Monica Macovei. Ei pot înţelege că e absurd să încerci să schimbi lumea doar până la genunchi şi trebuie să meargă mai departe. Alţii, mai ales cei din sud, au ştampilat Elena Udrea. Indiferent de opţiunea favoritei lor, nici ei n-ar trebui să stea deoparte.

Cealaltă jumătate e însă a celor tăcuţi. Îi cunoaşteţi? Coborâţi de pe Facebook, acolo unde lumea-i îngustă, vorbiţi-le direct. Convingeţi-vă, voi cei care v-aţi făcut dăunăzi auziţi, un singur prieten să iasă, pe 16, la vot. Numai multiplicaţi, lipsiţi de fire politice, cei altădată cu cheia de gât putem visa să spargem maşinăria calculată de partid care ne strânge, minuţios şi rece, grumazul.

Sursa: gandul.info