„Viața niciodată n-a fost ușoară, dar trebuie să fim liberi și să privim lumea cu ochi de copil, căci acesta e binele. În creația noastră, nu e nevoie să ne axăm pe nedesăvârșirea omenească; trebuie să iubim, să fim fideli, să mergem spre ideal, chiar și neavând un dram de speranță, fiindcă doar astfel vom ajunge la ceva”.

Un actor desăvârșit, cu talent în sângele său de haiduc, țigan, ofițer, lăutar, roluri care au tăiat respirația spectatorilor, iar inima femeilor a oftat după frumusețea și șarmul acestuia. A fost o imagine simbolică a ecranului de cinema. Filmul a fost ce-l care l-a iubit, în care acesta s-a regăsit și a crescut profesional.

Nu a absolvit nici o școală de actorie, dar datorită talentului a reușit să-și cimentuiască un drum plin de succes în lumea artei, A acumulat cunoștințe și practică pe scena Teatrului Național din Bălți „Vasile Alecsandri”, jucând apoi în anii 1965-1970 la Teatrul televizat „Dialog”. În anul 1970 devine actor pe scena Teatrului „Luceafărul”. Descoperit fiind de Emil Loteanu, Grigore Grigoriu a dus faima cinematografiei moldovenești dincolo de granițele acesteia.

Filmografie:

Sava Micliu ( Poienile roșii , 1966), Andrei Voinovan (Gustul pâinii, 1966), Radu Negostin(Lăutarii, 1971, 16 premii internaționale), Ștefan Barbu (Ofițer în rezervă,1971), țiganul Loico Zobar (Șatra sau O șatră urcă la cer, 1975, difuzat în 114 țări din lume), Victor (Vreau să cânt, 1979), Kalidis (Dramă la vânătoare sau Tandra și dulcea mea fiară, 1978). Gr. Grigoriu s-a produs în peste 50 de pelicule turnate la Moldova-Film și alte studiouri din fosta URSS, precum și în trei filme produse la Studioul DEFA din Germania. La Festivalul de film din Karlovy Vary, Cehoslovacia (1977), a fost încununat cu Premiul pentru cel mai bun rol masculin: al lui Loico Zobar, din Șatra. Referitor la acest rol de hoț de cai, actorul a relatat: „Ca să joc în acest film, maestrul Loteanu m-a obligat să trăiesc într-o casă cu țigani, unde seara începea cu cântece și se încheia cu bătăi și vărsare de sânge. Am înțeles atunci ce înseamnă infernul, dar altfel nu se putea, Loteanu zicea că trebuie să știu totul despre țigani.”

Printre altele, un reporter de la Los Angeles Times, Kevin Thomas, scriind de Șatra afirma că aportul lui Grigore Grigoriu este la cel mai înalt nivel după toate criteriile Hollywoodului… Lucru de carea nu s-a îndoit nimeni.

Grigore Grigoriu a fost căsătorit cu Ecaterina Botnariuc, regizoare la televiziune (a decedat cu câțiva ani înaintea lui) și aveau impreuna doi copii: Traian și Octavian, pe care actorul i-a iubit mult. Marele actor, Grigore Grigoriu a decedat la 20 decembrie 2003, în urma unui accident rutier, iar cu șapte luni mai târziu, într-un accident la fel de stupid, moare și fiul său Traian, actor la Teatrul din Piatra-Neamț.

Dacă Emil Loteanu a fost un Senior al cinematografiei moldovenești, Grigore Grigoriu a fost Cavalerul ei…

sursa: coolturama.net