Regăsirea alfabetului latin: un moment istoric

Marii scriitori au fost și mari fondatori de publicații naționale. O fericită idee lansată de Ion Druță a dat suflare unei noi publicații, care se numește Glasul. Glasul cui? Desigur că al conștiinței și dreptății naționale, al timpurilor noi în care trăim, al adevărului nostru, vlăguit, dar neînvins.

GLASUL este prima noastră tipăritură postbelică editată cu literele firești ale graiului strămoșesc.

Așadar, ni se dă, mai exact, ni se restituie: alfabetul pentru care adevărații noștri înaintași, martiri ai neamului, și-au sacrificat viața; alfabet pentru care adevăratele inimi, contemporane cu noi, poate că-și pun în primejdie clipa cea repede. Stropi de sânge, nestinși încă, ne privesc ca niște ochi plini de suferință jertfitoare, din fiecare literă. Așadar, ni se întoarce (sperăm că pentru totdeauna) una dintre cele mai prețioase comori spirituale pe care trebuie s-o păzim cu toții ca ochii din cap, cu bucurie stăpânită, cu răbdare schimnicească și înțelepciune latină.

Ni-i drag alfabetul latin nu pentru că este mai bogat și mai frumos decât alte sisteme grafice, dar pentru că este al nostru. Recăpătându-ne propriul glas, ne recăpătăm țara și ne înscriem în ordinea cosmică.

Iubirea de moșie este un zid întru apărarea ființei naționale. Ci trebuie, de la mic la mare, să înțelegem că scrisul la care am râvnit cu toții atât de mult nu este un plug fermecat ce poate ara, ca în poveste, singur. El poate face minuni numai stropit cu roua ostenelii noastre zilnice.

Bateți, clopote, sub cerul Căprianei: ne-am regăsit neamurile, binecuvântați-le!