Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat o hotărâre în cauza Lisovaia vs Republica Moldova prin care a fost constatată o ingerinţă în dreptul reclamantei la respectarea locuinţei sale, precum și că autorităţile naţionale au eşuat să aducă „motive suficiente şi relevante” pentru eliberarea mandatului de percheziţie.

Reclamanta activa în calitate de voluntar la biroul unui avocat în privința căruia a fost inițiată o cauză penală pentru trafic de influență. Avocatul a fost acuzat că ar fi primit o sumă de bani pentru a influența un judecător, ca să obțină o pedeapsă mai ușoară sau chiar achitarea unei persoane învinuite. În cadrul acestui proces, reclamantei nu i s-a oferit niciun statut procesual.

Considerând că suma de bani respectivă s-ar fi aflat în posesia reclamantei, la 30 octombrie 2008 poliția a înaintat un demers, în urma căruia judecătorul de instrucție a autorizat efectuarea percheziției la domiciliul reclamantei.

În aceeași zi, procurorul a înaintat un demers la Judecătoria Buiucani, pentru autorizarea efectuării percheziției la domiciliul reclamantei, al cărui conținut era identic cu ordonanța de percheziție emisă de poliție. În aceeași zi, judecătorul de instrucție din cadrul Judecătoriei Buiucani a emis o încheiere autorizând percheziția.

La 10 decembrie 2008, poliția a efectuat percheziția în apartamentul reclamantei doar în prezența mamei sale, însă nu a găsit nimic.

Invocând Articolele 8 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, reclamanta s-a plâns de faptul că percheziția efectuată în apartamentul său i-a încălcat dreptul la respectarea domiciliului, întrucât a fost arbitrară și abuzivă, și că nu a dispus de un remediu efectiv în acest sens.

Analizând necesitatea ingerinței în dreptul reclamantei la respectarea domiciliului său, Curtea a notat că încheierea judecătorului de instrucție privind autorizarea efectuării percheziției reitera aproape în totalitate conținutul ordonanței de percheziție emisă de poliție și nu se referea la motivele pentru care se considera că efectuarea percheziției la domiciliul reclamantei ar permite obținerea anumitor probe. Prin urmare, Curtea a considerat că autoritățile naționale nu au oferit motive relevante și suficiente pentru emiterea unei ordonanțe de percheziție și, prin urmare, a constatat încălcarea Articolului 8 din Convenție.

În rezultat, Curtea i-a acordat reclamantei sumele de 5.000 de euro cu titlu de prejudiciu moral și 500 de euro cu titlu de costuri și cheltuieli.

Sursa:independent.md