(Din ciclul D-ale audiovizualului, episodul 15)
Acum doi ani, după ce haiducii lui Plahotniuc de la CCA au emis o decizie de obligare a radiodifuzorilor să difuzeze nu mai puțin de 30 la sută produs autohton, am venit cu o explicație și o analiză a dedesubturilor unei asemenea inițiative.
https://glasul.md/vasile-nastase-bomba-oligarhului-e-gata-sa-explodeze/

Deși consideram că e vorba de o bombă care urma să explodeze în scurt timp, acest lucru s-a întîmplat abia acum, deoarece decizia CCA a fost atacată neinspirat în judecată de gruparea lui Chiril Lucinschi, compusă din 13 radiodifuzori, printre care, regretabil, TV7 și PRO TV. Peste aproape doi ani, justiția Păpușarului a lăsat, irevocabil, decizia CCA în vigoare, astfel încît norma respectivă fiind obligatorie, însă actualmente încălcată copios de marea majoritate a radiodifuzorilor.

După ce și-a asigurat spatele cu documentul de la CSJ, Păpușarul a prins la curaj și împreună cu subordonații săi de la PLDM a decis să dea lovitura de grație mai multor radiodifuzori surprinși în offside. Primul cuțit a fost înfipt în canalele care nu doresc să investească și să producă emisiuni locale. Al doilea, în corpul aproape neînsuflețit al Companiei publice Teleradio Moldova, mereu subfinanțată de profitorii guvernanți, de la care oligarhul nesătul în veci a decis să absoarbă circa 25 de milioane de lei dinpublicitate. “Noaptea cuțitelor lungi” nu s-a oprit aici. Frustrați și deranjați de Ora de ras, Cabinetul din umbră, Mai pe scurt, În profunzime, Politica, Interpol și alte cîteva talk-show-uri, tîlharii miliardului de euro au decis să stranguleze libertatea de exprimare și libertatea presei, considerîndu-se lezați de faptul că sunt numiți hoți sau bandiți.

Așa cum spuneam altadată, hoțului nu-i stă bine dacă nu este și fudul, dacă nu e adulat și lustruit, dacă nu e ridicat în slăvi. Acum, însă, participînd la diferite ceremonii, la nunți, zile de naștere, onomastici sau cumetrii, tîlharii de lux observă că oamenii îi privesc oarecum ciudat, pleacă ochii, sunt scumpi la vorbă. Cunosc cîteva cazuri, cînd unii judecători și procurori au fost expediați verbal și linear exact în vizuina propriilor origini!

Mai mult, trebuie să știți că bandiții de lux au pe masă, săptămînal, tabloul sondajelor de opinie interne și secrete din care deduc că sunt urîți și detestați de marea majoritate a populației.

Tocmai de aceea tăvălugul monstruoasei coaliții s-a pornit, nesupravegheat, peste bruma de libertate reprezentată de mass-media independentă, în special de Jurnal TV, PRO TV și cîteva emisiuni de la TV 7.

Or, actualul Cod al Audiovizualului are o altă “opinie” în acest sens! Articolul 8,
Independenţa şi libertatea editorială spune fără ocolișuri că:”

(1) Radiodifuzorii aflaţi sub jurisdicţia Republicii Moldova au dreptul să decidă liber asupra conţinutului emisiunilor şi programelor lor, respectînd principiul de pluralitate a opiniilor în conformitate cu cadrul juridic şi condiţiile expuse în licenţa de emisie.

(2) Cenzura de orice fel asupra comunicării audiovizuale este interzisă

(3) Independenţa editoriala a radiodifuzorilor este recunoscută şi garantată prin lege.

(4) Sînt interzise ingerinţele de orice fel în conţinutul, forma sau modalităţile de prezentare a elementelor serviciilor de programe din partea autorităţilor publice sau a oricăror alte persoane din afara instituţiei respective a audiovizualului.

După ce au decis să lipseacă jurnaliștii de posibilitatea emiterii judecăților de valoare, fără de care presa ar fi o privighetoare fără limbă, monștruoșii au hotărît să amendeze Legea cu privire la libertatea de exprimare, introducînd în articolul trei un alineat care, practic, obligă jurnaliștii să-și divulge sursele. Ar fi fost cireașa de pe tortul prostiei umane, or întreg conținutul proiectului lui Țuțu și Streleț reprezintă o parodie legislativă, emană ignoranță, stupiditate și gogomănie în stare avansată de putrefacție. În această ordine de idei, Codul Audiovizualului, culmea!!!, de pe timpul comuniștilor, are, iarăși, o cu totul altă abordare.

Articolul 14. “Asigurarea confidenţialităţii surselor de informare” prevede următoarele norme obligatorii și pentru Țuțu, și pentru Ștreleț. Și chiar pentru marii tîlhari de lux:”
Caracterul confidenţial al surselor de informare utilizate în conceperea sau elaborarea de ştiri, de emisiuni sau de alte elemente ale serviciilor de programe este garantat prin lege.

Orice jurnalist sau realizator de programe este liber să nu dezvăluie date de natură să identifice sursa informaţiilor obţinute în legăturădirectăcu activitatea sa profesională.

(3) Se considera date de natură să identifice o sursă de informare următoarele:
a) numele, numărul de telefon, adresa, alte date personale, precum şi vocea sau imaginea unei surse;

b) circumstanţele concrete ale obţinerii informaţiilor de către jurnalist;
c) partea nepublicatăa informaţiei furnizate de sursa jurnalistului;
d) datele cu caracter personal ale jurnalistului sau radiodifuzorului, legate de activitatea pentru obţinerea informaţiilor difuzate.

(4) Persoanele care, prin efectul relaţiilor lor profesionale cu jurnaliştii, iau cunoştinţăde informaţii de natură să identifice o sursă prin colectarea, tratarea editorial sau publicarea acestor informaţii beneficiază de aceeaşi protecţie ca şi jurnaliştii.

(5) Dezvăluirea unei surse de informare poate fi dispusă de instanţele de judecată numai dacă această dezvăluire este necesară pentru apărarea siguranţei naţionale sau ordinii publice, precum şi pentru soluţionarea cauzei în instanţă de judecată, atunci cînd:
a) nu există sau au fost epuizate măsurile de alternativăla divulgare cu efect similar;
b) interesul legitim al divulgării depăşeşte interesul legitim al nedivulgării.”

Oricum, trebuie să spunem că intenția de a duce cu preșul o întreagă societate prin falsa preocupare de propaganda unor televiziuni pe care se tem de le crapă tălpile să le numească, ale lui Putin, adică, merită prestigiosul premiu internațional Harbuzul bîhlit!
Despre adevărata modalitate de rezolvare a problemei propagandei toxice rusești și putiniste, despre alte lucruri indispensabile reglementării pieței audiovizuale vă vom vorbi în editorialul următor.

Vasile Năstase