Traian Băsescu a declarat recent că, privit la modul practic, traseul european al Republicii Moldova s-a sfârşit. Şanse reale de integrare în UE le mai au doar statele din Balcanii de Vest. Pentru Republica Moldova şansa salvatoare este Reunificarea. Ceea ce a spus fostul preşedinte al României nu este nici secret de stat, dar nici metaforă.

Povestea de succes a Republicii Moldova s-a terminat cu succes. Mai întâi, partenerii europeni au fost zguduiţi de operaţiunea pusă de Igor Putin, vărul preşedintelui rus. Acesta a spălat prin intermediul unor bănci din Chişinău inimaginabila sumă de 20 de miliarde de dolari. În Moldova, scandalul nu a luat dimensiunea pe care ar fi trebuit să-l ia, fiindcă populaţia nu a fost afectată în mod direct.

Imaginea Republicii Moldova însă a fost afectată foarte tare. Asemenea lucruri se întâmplă doar în ţările bananiere. Spălări de bani în proporţii astronomice pot fi realizate doar cu participarea unor judecători. Numele acestor judecători sunt cunoscute, dar nimeni nu a păţit nimic.

Partenerii europeni însă au înţeles că sprijinind autorităţile moldovene au intrat într-o horă criminală. Dar şi mai mare le-a fost şocul la aflarea ştirii despre furtul unui miliard de dolari de la Banca de Economii. Acum guvernarea de la Chişinău face tot ce-i stă în puteri ca să muşamalizeze acest jaf. Până la urmă, va fi găsit un ţap ispăşitor, exact ca şi în cazul Pădurea Domnească.

Credeţi că, având un astfel de cazier, Republica Moldova mai poate discuta cu cineva la modul serios despre perspectivele aderării la UE? Pe de altă parte, actualii oficiali ai UE au dat clar de înţeles că procesul de lărgire a Uniunii a fost stopat. Preşedintele Comisiei Europene a spus cu subiect şi predicat că pe durata mandatului său extinderea UE nu va avea loc. A fost desfiinţat postul de Comisar pentru Extindere şi Politică Europeană de Vecinătate. Acum aceasta Comisie se numeşte „Politici de Vecinătate şi Negocieri de Extindere”. E clară diferenţa? Iar noul Comisar la Negocieri, Johannes Hahn, a mai turnat gaz pe foc: în următorii 10 ani nu va avea loc nicio aderare la UE.

Se pare că europenii vor accepta condiţiile ruşilor şi se vor mulţumi cu extinderea doar în Balcanii de Vest, lăsând Ucraina şi, implicit, Moldova în zona de influenţă a Kremlinului.

În aceste condiţii, situaţia în care ne aflăm devine tot mai dramatică, fără ca noi să observăm acest lucru. Undeva, prin marile cancelarii ale lumii, se negociază chestiuni importante care ne vizează, iar noi, din prostie sau din ignoranţă, urmărim şi credem ca naivii tot ce ne spun politicienii de la Chişinău. Oricine vorbeşte astăzi despre viitorul european al Republicii Moldova este fie un inconştient, fie un agent netalentat al serviciilor secrete ruseşti. Nu va fi nicio integrare europeană. Problema se pune simplu: fie că acceptăm îmbrăţişarea mortală a ursului siberian, fie optăm pentru Reunificare, scăpând pentru totdeauna de ocupaţia rusească.

La o privire mai atentă, istoria mai face o buclă în raport cu Basarabia. Zilele de azi ne amintesc de situaţia din preajma lui 28 iunie 1940. Un nou acord Molotov-Ribbentrop încă n-a fost semnat, dar nici n-a rămas prea mult. Şi atunci România va trebuie să decidă. Procedează ca în 1940 sau reciteşte manualul de istorie? Vom fi abandonaţi încă o dată? De data asta definitiv, poate? Sau ne asumăm riscul de a rescrie propria Istorie?

Pe de altă parte, aceleaşi zile de azi ne duc cu gândul la situaţia creată în 1918. Să ne amintim. Hoarde de bolşevici terorizează Basarabia. Există puţine şanse de supravieţuire. După o scurtă existenţă a Republicii Democratice Moldoveneşti, minţile luminate ale Basarabiei adoptă o hotărâre istorică şi salvatoare. Istoria se repetă. Acum multe depind de noi. Marile cancelarii ale lumii ar putea să ne audă dacă vom vorbi.

Azi contează mai puţin ce spun politicienii de la Chişinău sau de la Bucureşti. Azi contează ce spun minţile luminate ale neamului românesc. Contează pe ce parte a baricadei se poziţionează. Contează ce acţiuni pun la cale şi cât de tare cred în reuşita noastră comună.

Atunci când auziţi voci sceptice care spun, bunăoară, că sondajele arată un număr mic de adepţi ai Reunificării, să nu-i credeţi. Nu are nicio relevanţă ce arată sondajele sociologice. În Coreea de Sud există un Minister al Reunificării, chiar dacă în partea de nord a ţării guvernează una dintre cele mai feroce dictaturi din lume.

Încă o dată: depinde ce vrem să obţinem în viaţa asta, care e una singură. Şi, dacă vrem cu adevărat, vom obţine.
Sursa:jurnal.md