Cred ca v-am obişnuit deja, stimaţi cititori, cu ideea că apelez la scriitori celebri pentru a face trimiteri cât mai convingătoare la realităţile noastre. Joia trecută l-am luat ca martor pe George Orwell, cel care a scris Ferma animalelor, pentru a demonstra că Republica Animalelor Independente de la noi e o realitate mult mai veselă.

Şi chiar dacă unii prieteni de-ai mei mă sfătuiesc să nu mai recurg la acelaşi procedeu, chiar dacă ar putea avea dreptate în privinţa multora care nu sunt abonaţi la clasicii citaţi de mine – oricum, îmi asum riscul să ne referim în continuare la literatură.

Astăzi aş vrea să ne amintim de lumea creată de Franz Kafka, autorul romanului „Procesul”. Atunci când vrei să spui că undeva există multă nedreptate, că viaţa pare absurdă, lipsită de logică elementară, înseamnă că ai dat peste o lume kafkiană. Ca să înţelegeţi mai bine despre ce vorbesc, am să vă dau un exemplu.

Făcând o escală în drumul lui spre Sankt-Petersburg, la Chişinău, aterizează un avion privat cu preşedintele unei ţări la bord. Acest preşedinte, din întâmplare kirghiz, se afla la noi într-o vizită neoficială care a durat vreo patru ore. Şi ce a făcut la Chişinău acel preşedinte, din întâmpalare kirghiz? A stat relaxat în sala de aşteptare de la Aeroport? A citit cu sufletul la gură ziarele chişinăuene? A exagerat cu băutul lacom de cafea, coniac sau, poate, wisky? Nu, preşedintele, cum vă spuneam, kirghiz, s-a deplasat în centrul Chişinăului. Ca sa facă ce? Să se întâlnească cu preşedintele R. Moldova? Nu. Cu şeful legislativului? Cu prim-ministrul? Nu. Cu vreun preşedinte de partid politic, un ministru de externe sau, Doamne fereşte, cu un şef al vreunui grup parlamentar? Nu şi iară nu! Preşedintele, din întâmplare kirghiz a venit să se întânească cu un simplu deputat. Iată aşa! Bineînţeles că ştiţi deja cum îl cheamă pe deputatul cela simplu.

Şi de ce l-am implicat aici pe Kafka, mă veţi întreba? Fiindcă numai la Kafka un simplu deputat poate fi stăpânul adevărat al unei republici bananiere independente. Să vă mai dau câteva exemple kafkiene. Unul dintre hoţomanii inocenţi de prin partea locului, Ilan Shor, cel care ne-a furat miliardul de euro cu un zâmbet vinovat pe faţă şi cu o lacrimă durută pe obraz, i-a făcut cadou stăpânului adevărat al R.Moldova un Mercedes blindat. Adică, o maşinuţă care seamănă cu Dacia Logan, numai că mai mare şi mai blindată. Asta ca vreun bugetar înfometat să nu-l împuşte pe stăpânul adevărat al R. Moldova. Drept răsplată, stăpânul adevărat al R. Moldova i-a vândut sau, zic unii, i-a împrumutat lui Ilan Shor, încurcată treabă, câteva avioane din flota sa personală Nobil Air. Vă rog să urmăriţi cu atenţie firul logic, că de altfel degeaba staţi în faţa televizoarelor!

Cu unul din aceste avioane hoţomanul inocent Ilan Shor l-a adus la Chişinău pe preşedintele de care vă vorbeam. Iar preşedintele acesta, din întâmplare kirghiz, s-a întâlnit cu stăpânul adevărat al R. Moldova, din întâmplare simplu deputat. Urmează lucruri şi mai incredibile! A doua zi, Ilan Shor a cumpărat un bilet la Teatrul de Comedie cu un nume atât de sugestiv – Centrul Naţional Anticorupţie – şi s-a distrat de minune la piesa „Iată miliardul, nu e miliardul!” în care juca rolul central.

În aceeaşi zi, hoţomanul înfometat, Ilan Shor, urcă în acelaş avion care-i aparţinuse unui simplu deputat şi cu care venise un preşedinte, din întâmplare kirghiz, şi se cărăbăneşte în Turcia. Să mănânce pe săturate la All Inclusive. Şi abia reuşi adormita opinie publică să se frece la ochi – ce se întâmplă? un nou
„Iată miliardul, nu e miliardul”; Shor, hoţomanul inocent, cu zâmbet vinovat // Val Butnaru

Papuc a luat-o la picior din iubita noastră republică bananieră? – că sări ca arsă purtătoarea, din întâmplare, de cuvânt, a hoţomanului inocent. Stai calmă, opinie publică, a spus purtătoarea. Shor se va întoarce în curând.

Partea dramatică a acestei farse este că Shor chiar s-a întors şi a jucat magnific în actul doi al tragediei comice „Nu vă dau euroii înapoi!” Iată aşa a aflat şi adormita opinie publică de la briefing-ul lui Shor de ce Shor nu poartă nicio vină. Nu el a furat miliardul. Dimpotrivă, el a muncit pe brânci ca BEM-ul să prospere.

Alte exemple? Republica Bananieră Moldova, binecuvântată şi ocrotită de bandiţi şi mafioţi luminaţi spune la tot pasul că nu renunţă la planurile de integrare în UE. Şi ştiţi ce i-a trecut prin cap zilele trecute preşedintelui Parlamentului R.Moldova, din întâmplare finul stăpânului adevărat al R. Moldova, din întâmplare simplu deputat? Că nu România, ci Lituania este ţara de la care noi trebuie să învăţăm cum se aplicăm legislaţia europeană, care sunt bunele practice în acest sens ş.a.m.d. Aşadar, nu România, ci Lituania este partenerul nostru european. Dar dacă stai şi te gândeşti mai bine, în fond, e o decizie corectă. Lituania nici măcar nu se află foarte departe de noi. Cred că sunt mai puţin de 2000 de km. La vitezele de azi, o aruncătură de băţ. Pe urmă, lituaniana nici măcar nu este o limba greu de însuşit, aşa că vom traduce uşor din lituaniană toate documentele europene. Şi un ultim exemplu. Ştiţi bine că noi cumpărăm energie electrică scumpă de la Cuciurgan. Romania este gata oricând să ne livreze 30 la sută din necesităţi la un preţ mult mai mic, dar… noi continuăm să cumpărăm de la Cuciurgan. De ce se întâmplă asta? Întrebaţi-l pe Kafka!
Sursa:jurnal.md