A vorbi, în aceste zile, despre desemnarea unui candidat unic al forţelor antisistem înseamnă a da dovadă de o proastă creştere. Abordarea subiectului ehivalează cu un fel de plâns la cununie şi râs la înmormântare. E o mârlănie, „un moveton” pe care şi-l poate permite doar coana Chiriţa ot Bârzoieni. Noi însă, firi subţiri, cu stagieri în Occident, nu ne putem permite aşa ceva. Noi aşteptăm.

Până la alegeri au rămas doar trei săptămâni, dar candidatul aşa şi n-a fost identificat, cu toate că ni se dau asigurări că acest lucru se va întâmpla în viitorul apropiat. E cam sinistră gluma cu „viitorul apropiat”, nu-i aşa? I-am invitat la „Cabinetul din Umbră” pe Maia Sandu şi Andrei Năsatse, ca ei, plasaţi faţă în faţă cu doi ziarişti sau analişti, să explice, fie şi în cel de-al doisprezecelea ceas, ce se întâmplă cu multpătimita nominalizare. Ideea a eşuat. Din vina cui – n-am s-o spun acum, ci după ziua scrutinului. Ca să nu rănesc firi delicate şi să nu dezechilibrez fragilul echilibru. Presupun că după alegeri vom avea de discutat despre foarte multe lucruri interesante. Mă întreb însă – la ce ne-ar folosi?

Până acum, ni s-a cântat o singură melodie, un fel de mantră electorală – să aşteptăm rezulatele sondajului. Am aşteptat. Şi? Am pierdut luni de zile în aşteptarea acestui Godot sociologic ca să aflăm ceea ce ştiam – Andrei şi Maia se află la egalitate de puncte. Acum ni se spune să-l aşteptăm de Godot-2 şi că noul sondaj va decide totul.

Dar să ne iertaţi de o întrebare impardonabilă: ce surprize ne poate furniza un nou sondaj? Dacă americanii ne-au furnizat o egalitate perfectă, la ce răsturnări de situaţii putem să ne aşteptăm de la nemţi? Şi după ce vom analiza cu un aer academic rezultate celui de-al doilea sondaj, cu un previzibil rezultat de egalitate, ce argumente vor mai fi invocate? Ce ni se va mai spune când nimic nu va mai fi de spus? Că nominalizarea va avea loc pe 31 octombrie?

În actuala situaţie, de-a dreptul stupidă şi penibilă, în accepţia mea, există totuşi un element pozitiv. Dacă acest candidat unic va fi, până la urmă, desemnat, suspansul care a atins cote ameţitoare ar putea elibera energii electorale nebănuite. Candidatul antisistem ar putea fi votat cu un suspin de uşurare şi într-o proporţie mare, inclusiv de indecişii care mai aşteaptă un semnal. Un ceva. Un miracol. O lepădare de orgolii şi de satană. O asumare a unei răspunderi istorice.

În asemenea momente, s-o spunem încă odată – istorice – se vede micimea ori măreţia caracterelor care acceptă sau se împotrivesc destinului marcat de provincialism.

Dar până se va produce minunea sub care, cu intenţii nobile, a fost plasată bomba crizei de timp, să ne referim încă odată la planul Piticului – cel de a-l propulsa pe audio Lupu în turul doi. Să fie clar: toate sondajele de până acum nu au nicio relevanţă în raport cu Maia Sandu şi Andrei Năstase.

Pe parcursul ultimelor luni ba unul l-a devansat pe celelălat cu câteva zecimi de procente, ba viceversa. Aceste sondaje ne spun cu totul altceva: o slugă umilă a Cordonatorului, un politician găunos cu un rating de 2 la sută a fost umflat la 12% şi se poziţionează acum imediat după Năstase şi Sandu. Şi asta cu trei săptămâni înainte de scrutin! Peste două săptămâni gunoiul poilitic din făraşul Piticului îi va devansa pe cei doi şi se va pregăti să-şi lanseze bulbucii în finala electorală.

Presupun că şi într-o asemenea situaţie lucrurile în tabăra partidelor antisistem nu se vor limpezi şi vom continua să auzim stupidul refren de a nu ne grăbi şi să aşteptăm rezultatul celui de-al treilea sondaj sociologic.

Val BUTNARU