In memoriam – 74 de ani de la nașterea lui Dumitru Matcovschi

Imagine postare

p2249_membDator

Dator o viaţă sau mai mult

Să crezi în om şi mai ales

Să crezi în tot ce-i adevăr

Şi-n tot ce are-un înţeles.

Drum către inimă venit

Poate de sus, poate de jos,

Cu nesfîrşite-alunecări

În nesfîrşit prăpăstios;

N-au rost părerile de rău,

Nici jurămîntul n-are rost,

Cînd ai vîndut, cînd ai trădat

Şi-ai fost acel care ai fost.

Îngenunchiat în faţa cui ?

Dar e frumos a-ngenunchia?

În faţa negrei forţe – nu,

În faţa spiritului – da.

Sfînt adevărul orişicînd,

Necunoscut sau cunoscut,

Şi niciodată-ncătuşat,

Şi niciodată absolut.

În timp, în epocă, în sens,

În zbor, în dor, în omenesc,

Neauzit, pe axa lui

Se-nvîrte globul pămîntesc.

 Clepsidra

Bate clipa. Trece clipa.

Înger cîntă. Înger țipă.

Bate ora. Trece ora.

Frate plânge. Râde sora.

Toaca bate. Nu mai bate.

Am păcate? N-ai păcate?

Ploaie caldă. Ploaie rece.

Mă așteaptă. Te petrece.

Porți încuie. Porți descuie.

Cain este. Abel nu e.

Crești o floare. Scrii o carte.

Viața moare. Naște moarte?

Absurd

O dramă astă viață, un scenariu.

Și omul ca un pește în acvariu.

Și Universul un sistem divers.

Și stelele nu-ncap în Univers.

Și gândul nu încape în cuvînt.

Nu mai încape gândul nici în gând.

Este un rând. Un rând fără de rând.

Și nu încap sicriile-n pămînt.

Și anii trec, și timpul trece, scurt.

O clipă veșnică, prin absurd.