Plecarea, de Ion PROCA

Voi pleca şi eu curând

Pentru secole-nainte,

Iar izvoarele plângând

Jilăvi-vor al meu dinte.

Răsări-va soare june

Peste-ntinderi de azur

Numai eu voi tot apune

Ca neghinele în ciur.

S-or iubi băiat şi fată

Pe o pajişte cu flori,

Eu voi fi ca niciodată

Focul verde pe comori.

Îndemn bucovinean, de Ion PROCA

Moto: Nu te văieta, / Bucură-te / Că ai mai furat / O zi morţii…/ Sofia Vicoveanca

Am furat cărţi,

Preşuri şi oale,

Lipii din covată,

Mere din sân de fată

Şi idei proaste

Câteodată.

Aş vrea să fur

O pară mălăiaţă

Din grădina ultimei zile,

Dar nu ştiu

Cum o voi împarte

Cu prima mea moarte.

Nu mai am cui cere sfatul.

E moartă mama.

De mult e mort şi tata…

Sunt încă viu

Şi mă bucur

Că viaţa asta

Mie de mine

Se lasă furată…

11 ianuarie 2014

Nevinovat poem, de Ion PROCA

Sunt veselul poet de Coloniţa

Bogat cum n‑a mai fost un altul,

Înfig în dulce aer furculiţa

Şi‑s bucuros că m‑a uitat asfaltul.

Că am la Crâşma Roşie o poiană

Şi la Stratan mai curge un izvor,

Că în hârtoape la Ciornei se‑ntoarnă

Fazanii hărţuiţi de‑un vânător.

Sunt bucuros că pot să plâng

Pe firul ierbii care m‑a‑nţărcat,

Să‑ngenunchez la poalele de crâng

Şi să mă spăl cu ramul de păcat.

Sunt bucuros că am urmaşi

Şi‑mi vor călca pe urme îndrăzneţ,

Şi pe această palmă de imaş

Înţelepciunea ierbii am să‑i învăţ.

Sunt bucuros de oamenii cei buni

Cu milă mare pentru o jivină,

Că‑n târguri cu frumoşi nebuni

Ţăranii mei nu stau o săptămână.

Sunt bucuros să am în clipa de la urmă

O carte cu acest nevinovat poem

Şi cum îşi cheamă toamna flori din brumă

Aşa aş vrea copiii să mi‑i chem.

Şi‑n lunga mea absenţă de apoi

Să vin din când în când pe la Ciocana

Să văd furnicii roi în muşuroi

Şi pe colacul de fântână cana

Ce am lăsat‑o anume pentru voi…