Avocatul Ion Cazacu, unul din apărătorii lui Adrian Năstase în procesul Zambaccian, relevă pentru Jurnalul Naţional câteva din punctele atacate în faţa instanţei supreme, completul de cinci judecatori.

„Zambaccian” este ultimul rămas în instanţă din pachetul de procese considerate politice, în care este târât fostul premier al României…

Ion Cazacu: Acesta este şi cel mai complicat, nu este la fel de clar ca ”Trofeul calităţii” sau ”Mătuşa Tamara”. Procurorii au mai multe capete de acuzare, sunt persoane implicate între care procurorii au presupus legaturi şi personale, şi institutionale. În pledoaria apărării am atacat aspecte de procedură dar şi de fond.

Dosarul a fost intens mediatizat, aproape nu mai are secrete pentru public. Care sunt aspectele noi?

Ion Cazacu: Aspectele de procedură încălcate ar fi cele care nu au fost luate în seamă de instanţa de fond. Când le-am ridicat, judecătorii au trecul peste ele ca şi când nu ar exista asemenea probleme în rechizitoriul DNA. Mă refer la un exemplu care este relevant pentru maniera de derulare a procesului. Adrian Năstase este acuzat de şantaj care este probat cu doua înregistrări ambientale din 13 şi 14 martie 2006. Octavian Creţu a fost dotat de DNA cu aparatură de înregistrare, a venit în biroul lui Adrian Năstase de la Camera Deputaţilor cu scopul vădit să-l provoace, să facă declaraţii care să fie folosite de procurori. La data în care s-au produs aceste convorbiri, înregistrările nu erau introduse ca mijloace de probă în Codul de procedură penală. Ele au fost introduse în Cpp doar la insistenţele Monicăi Macovei, care era ministrul Justiţiei, după circa un an de la data înregistrării de la Parlament din biroul preşedintelui Camerei. Aşadar ele au fost autorizate de lege după un an de la efectuare. Am susţinut în faţa instanţei că procedeul era astfel ilegal la momentul respectiv, în martie 2006, şi ca atare proba nu poate fi admisă. Un alt aspect foarte important care pune aceste înregistrări în afara probatoriului. Experiza criminalistică este făcută doar de experţi care sunt incluşi în sistemul ministerului Justiţiei, a căror independenţă faţă de părţile din proces poate fi pusă în dubiu. Chiar şi aşa expertul oficial care a făcut raportul asupra înregistrărilor a constatat că nu sunt autentice şi nici reale. Echipamentul tehnic din dotarea lui Octavian Creţu nu era conform, iar suporţii înregistrărilor nu erau originali. Ca atare expertul a catalogat că aceste înregistrări nu sunt reale, şi nu sunt autentice.

Această opinie aruncă în aer principala probă a DNA în acuzaţia de şantaj. Instanţa a reţinut înregistrările?

Ion Cazacu: Am solicitat instanţei de recurs să scoată aceste probe, să se bazeze în judecare pe declaraţiile celor implicaţi în proces, declaraţii scrise date în faţa procurorilor. Instanţa de fond a respins aceste obiecte prezentate de DNA dar în motivarea acuzaţiei de şantaj s-a folosit de conţinutul înregistrărilor, considerate nereale, şi posibil lucrate în laborator, deci virusate.

Sunt multe afirmaţii în rechizitoriul DNA legate de importurile din China care par puţin credibile. Cât de solide sunt şi aceste probe? 

Ion Cazacu: Procurorii au luat în considerare o serie de înscrisuri produse de consulul Păun şi de firma lui Sechelariu care s-a ocupat de construirea apartamentului din Zambaccian. Instanţa de fond a considerat că devizele, facturile, declaraţiile de import ale constructorului se referă doar la acest apartament. Or, cantităţile de materiale, de obiecte sanitare, depăşesc mult logica unei asemenea construcţii, acoperind necesarul ridicării unui hotel. O sută de bideuri, o sută de wc-uri, 20 de tone de piatră de râu ar fi fost importate din China pentru apartamentul familiei Nastase, ceea ce este absurd.

Povestea dolarilor utilizaţi înainte de a fi puşi în circulaţie de Trezoreria SUA reprezintă proba care a aruncat în derizoriu acest dosar. Cum au mai motivat procurorii această probă fabricată evident?

Ion Cazacu:Păun a adus aceşti bani din China, spunând iniţial că toţi provin de la familia Năstase. Apoi, văzându-se în situaţia penibilă de care aminteaţi, a spus că a încurcat banii, că mulţi proveneau din economiile lui personale. Instanţa de fond nu şi-a pus întrebarea cum un funcţionar public a economisit într-un timp scurt 50 000 de dolari. La verificarea acestor bancnote am constatat alte aspecte de neexplicat. Seriile acestor bani sunt consecutive, iar pachetele de bancnote nu poartă ştampila băncii, conform procedurii. Faptul că banii consideraţi că provin de la familia Năstase în 2004, au fost puşi în circulaţie în 2005 şi 2006 după data tiparită pe bancnote nu i-a mirat deloc pe judecătorii instanţei de fond. Păun nu a răspuns la aceste întrebări care ţin de o logică minimă. Sperăm ca instanţa de recurs a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care a rămas în pronunţare, să dea răspuns la aceste aspecte pe care le-am ridicat în pledoaria noastră.

Sursa: jurnalul.ro