Campania electorală pentru alegerile parlamentare din 24 februarie reprezintă o bătălie mimată între socialiști, reprezentați de președintele Igor Dodon, și partidul de guvernare, PDM, cu mai multe scopuri.

Deși a făcut blat cu socialiștii, liderul PDM, Vladimir Plahotniuc, vrea să ia cât mai mult chiar în perspectiva unei formalizări a coabitării cu socialiștii, susține profesorul Dan Dungaciu, directorul Institutului de Știinţe Politice și Relaţii Internaţionale al Academiei Române, într-un interviu pentru Cotidianul.

Cotidianul: Domnule Dungaciu, cum se văd alegerile din Republica Moldova la București?

Dan Dungaciu: Din păcate nu se prea văd… Subiectul lipsește din presa românească, în general există senzația că R. Moldova a căzut de pe hartă. Dar Dacă cineva s-ar uita pest Prut la aceste alegeri parlamentare ar vedea o veritabilă butaforie, un spectacol destul de trist, pe alocuri ridicol, care este livrat publicului drept campanie electorală… De fapt, ceea ce se petrece pe scena politică este prelungirea în campania parlamentară a vieții politice din R. Moldova de după prezidențiale din 2016. Adică mimarea unei bătălii între socialiști, reprezentați de președintele Dodon, și partidul de guvernare, PDM, cu mai multe scopuri.

În primul rând, așa cum era și înainte de campanie, bătălia dintre cei doi are ca scop evacuarea din spațiul public al campaniei electorale a Blocului ACUM, care oricum din punct de vedere al logisticii sau financiar este mult în urma celor două partide. Lipsit de aceste mijloace, Blocul ACUM nu este capabil să intre pe scena mediatică, să se vadă la nivel public, inclusiv sau în primul rând din pricina butaforiei despre care spuneam. Vedem acum să toată dezbaterea publică este despre cei doi cetățeni moldoveni care ar trebui repatriați. Discuția e ridicolă, nu pentru că în sine nu ar fi serioasă sau că Igor Dodon ar trebui menajat. Nu e vorba de asta, ci de faptul că vedem astăzi că unii politiceni care ieri au expulzat din RM fără să tresară profesorii de la Liceul Orizont, nu au dat doi bani pe familiile acestora, unii dintre cei expulzați erau unii cu documentele depuse pentru cetățenie, deci aceeași politicieni acum își rup hainele de pe ei de grija unor cetățeni de care trebuiau să se îngrijească cu ani în urmă… E un cinism fără margini. Și la acest nivel se reduce toată critica PDM la adresa președintelui! Apare apoi, concomitent, la Orhei, în calitate de bufon, un personaj condamnat în prima instanță, care agită genți cu bani și nu face decât să mențină și el în spațiul public „polarizarea” de forma PDM versus socialiști. Repet, este extrem de convenabil pentru ambele părți, pentru că și unii și alți au un dușman comun pe care vor să îl minimalizeze și marginalizeze și care este Blocul ACUM.

În al doilea rând, este evident și o confruntare electorală între cei doi, adică PDM și PSRM. Și-au îndeplinit un obiectiv, adică au rămas aparent singuri pe scena publică, ia acum se luptă fiecare pentru pondere în cadrul Binomului. E clar că PDM, cu tot blatul făcut cu socialiștii, vrea să ia cât mai mult chiar în perspectiva unei formalizări a coabitării cu socialiștii. Deci este și o luptă între ei, la care e trimis Adrian Candu, nu Vladimir Plahotniuc, atenție, dar care luptă e secundară, și nu e în niciun caz pe viață și pe moarte. Ei sunt inamici în genul lui Tom și Jerry, care se luptă cu toate armele dar niciunul nu pățește în final nimic. Concomitent, prin sondaje cel puțin discutabile, se aceditează ideea că PDM ar avea un scor egal dacă nu chiar mai mare cu cel al Blocului ACUM. Sunt aceleași tentative de manipulare și, practic, cam aceleași companii care în preajma alegerilor locale o dădeau pe Silvia Radu viitorul Primar la Chișinăului și pe Andrei Năstase incapabil la un moment dat să treacă de tutrul al doilea… La Chișinău publicul însă nu s-a lăsat păcălit.

Să mai adăugăm în plus că PDM mai atinge o țintă. Prin neglijarea aparentă a Blocului ACUM, dă un mesaj unora de la București sau de la Washington, cu răbdarea și îndoiala ajunsă la limită, că de fapt nu Blocul ACUM este dușmanul său, ci socialiștii lui Dodon, de aceea s-a dat mesajul în campanie de către PDM să nu se acuze direct Blocul ACUM, doar prin intermediari. Dar, în fond, prin ceea ce face în tandem cu PSRM, adică scoaterea din discuție și de pe scena electorală a blocului, este de fapt o confruntare, chiar dacă nu pe față. Rușii ar spune că, prin această strategie, PDM pune macaroane pe urechi interlocutorilor săi, sau, mai pe românește, le toarnă gogoși…

Dan Dungaciu: Evident! Cum am spus, e o falsă bătălie. În primul rând, neparticiparea lui Dodon pe listele PSRM este un semn clar că acesta a evitat bătălia cu PDM și Vladimir Plahotniuc. E limpede că se menajează reciproc și, de ochii lumii, se confruntă mai departe prin terți, cum ar fi Shor, ținut în lesa unei condamnări penale. Repet, e o bătălie care le convine amândurora pentru că așa au ținut media interesată doar de aceste subiecte. Până și presa apropiată de Blocul ACUM, atât câtă mai e, a devenit agentul electoral al celor doi prin colportarea poveștilor lansate de aceștia.

În al doilea rând, există un element care devoalează această minciună enormă. Cu două luni în urmă, Andrei Năstase a fost primul politician din R. Moldova – și singurul! – care a vorbit de planul lui Dodon de federalizare a R. Moldova. Este vorba despre un document care a fost deja trimis la Bruxelles, la Berlin, la Roma și la Washington. Ar fi evident o naivitate să credem că guvernul nu știe de așa ceva. Sigur că știe! Dar tace. Recent, a apărut știrea că Dodon ar merge la Conferința de la Munchen să prezinte acest plan, iar guvernul, revoltat, ar refuza să participe. Aici avem de-a face cu a doua butaforie din R. Moldova, care nu se mai petrece pe scena electorală, ci pe scena diplomatică. Lucrurile stau așa: Dodon ar fi făcut un plan de statut special pentru Transnistria, adică un plan de federalizare, guvernul află, este indignat și se opune, dar partidul de guvernămân nu spune nimic despre asta în campania electorală, deși pretinde că Dodon este inamicul principal! Dumneavostră înțelegeți ceva? Păi dacă cele două tabere, adică PDM condus de Vladimir Plahotniuc și PSRM condus de Igor Dodon ar fi dușmani reali, este evident că PDM care controlează și guvernul și MAEIE și serviciile și ce vreți dumneavoastră, ar fi trebuit să iasă public și să îl acuze în fața cetățenilor R. Moldova pe Igor Dodon de trădare, complicitate cu Rusia, chiar încălcare a legislației moldovenești din moment ce dorește soluționarea politică a chestiunii transnistrene înainte de demilitarizare și decriminalizare, ceea ce nu e legal, cum spune explicit Legea din 2005 cu privire la statutul teritoriului de Est al RM (Transnistria).

De ce PDM nu face asta? E ca și cum afli că cineva că e leneș, bețiv și își bate zilnic nevasta și copii, dar tu public, îl acuzi în gura mare că e doar leneș, maxim că mai bea din când în când, dar nu scoți nicun cuvânt de faptul că își bate zilnic familia. De ce taci? De ce te faci că nu știi lucrurile astea.. Ce ai de ascuns? E clar că ești complice sau că ai vreo înțelegere!

Așa și cu relația PDM cu Igor Dodon. Îl acuză de toate relele, mai puțin… cele care cotează cu adevărat! PDM îl ceartă pe Dodon, ca să îl protejeze!

De aici aerul de suprarealism când te uiți mai atent peste Prut. Și singura explicație e că cei doi evită, de fapt, cu consimțământul tacit la Moscovei, și poate și al altor actori, o confrutare până la capăt. Adică ei se confruntă, cum spuneam, în maniera lui Tom și Jerry, doresc voturi cât mai multe pentru ei, e drept, dar au grijă să nu depășească liniile roșii deja trasate în relația dintre cei doi. Aceasta este, de fapt, esența Binomului Plahotniuc-Dodon pe care îl vedem evoluând și în această campanie electorală.

Cotidianul: Domnule Dungaciu, că tot ați pomenit de asta, cum vedeți prezența președintelui Igor Dodon la Conferința de la München din Germania?

Dan Dungaciu: Pentru mine a fost o surpriză. Să îl inviți pe un președinte pro-rus dintr-un stat fost sovietic aflat în campanie electorală înseamnă un risc de imagine (chiar dacă invitația lui Dodon nu a venit de la autoritățile germane), mai ales că prezența acolo va fi evident utilizată electoral la întoarcere de Igor Dodon și numele Germaniei va fi mult mediatizat… Dar dincolo de asta altceva e important, adică mesajele pe care Dodon le-a dat și le va da. Pe televiziunea sa de casă, Accent TV, a spus deja ceea ce trebuie să se audă. Președintele va avea întâlniri formale și informale în Germania, și s-a exprimat așa despre prezența sa acolo, o să citez acum: „aceasta va fi un plus pentru noi, pentru că, dacă Moldova apare pe agenda marilor puteri ca un posibil compromis între Vest și Rusia, cred că foarte repede noi putem rezolva marile probleme ale Moldovei”. Care sunt acele probleme, nu e greu să ghicim, mai ales dacă se duce cu planul de federalizare în buzunar. La München va fi organizată o masă rotundă dedicată situației din R. Moldova, prilej cu care va fi introdus conceptul de „politică externă echilibrată”. Și Dodon a continuat, cu niște vorbe pe care le-ar fi putut rosti, în cor, tot Partidul Democrat, dirijat de Vladimir Plahotniuc, după aderarea la doctrina „pro-Moldova”: „implementarea acestei agende depinde de ce va fi pe 24 februarie. Dacă avem o majoritate parlamentară bazată pe aceste principii – că nu va fi nici pro-rusă, nici pro-americană, nici anti-rusă nici anti-europeană, dar pro-Moldova – atunci acest plan are șanse serioase să fie implementat începând cu aprilie-mai.

Vreți ceva mai clar de atât? Și PDM-ul lui Vladimir Plahotniuc și PSRM-ul lui Igor Dodon sunt „pro-Moldova”, deci ce le împiedică, ideologic, să coopereze nu doar informal, ca și până acum, dar chiar și formal, după alegeri? Evident, nimic. Și încă odată, aici se vede de fapt butaforia la care noi asistăm în prezent pe scena electorală de la Chișinău, cu confruntarea de tip Tom și Jerry între PDM și PSRM…

Ar mai fi de adăugat că Igor Dodon a și anunțat că după München se va duce direct la Moscova, înainte de a se întoarce la Chișinău, unde va veni cu cei doi piloți, dar e limpede că miza mare a vizitei va fi altundeva… Piloții, la fel ca la Chișinău, vor fi un pretext și la Moscova.

Cotidianul: Domnule Dungaciu, cum vedeți implicarea rusă în aceste alegeri?

Dan Dungaciu: Cred că am si sugerat-o deja. E într-o așteptare. O așteptare activă, e drept, dar nu trebuie exagerată prezența acesteia. Evident Moscova urmărește evoluțiile din Ucraina cu mult mai mult interes. Acolo e jocul mare.

Implicarea Rusiei în R. Moldova e pe două paliere. Politic, implicarea nu e decisivă, Rusia are agenda plină, RM nu este o miză majoră, și oricum nici integrarea europeană nici unirea cu România nu sunt iminente – singurele de interes pentru Rusia. Sigur că Rusia ar prefera un Dodon cu voturi cât mai multe, dar nu cu peste 50% la parlamentare, cum se tot acreditează naiv. Un Dodon la guvernare cu 51% ar fi o enormă problemă pentru Rusia, mai ales financiară. Și Moscova nu vrea asta. Deci Rusia nici nu vrea, dar nici nu își face iluzia că Dodon chiar ar lua peste 50%, să fie singura responabilă pe RM. Dacă Rusia vrea ceva, vrea chestiunea transnistreană rezolvată, dar pentru asta știe că are nevoie de o majoritate cel puțin de 3/5, ca să dărâme legea din 2005, deci nu de majoritate simplă. Aici e miza, nu într-o iluzorie majoritate a socialiștilor ca să guverneze singuri. Asta e o capcană în care nu trebuie să cădem. Moscova știe că o majoritate socialistă la guvernare (51%) nu va putea permite soluționarea chestiunii transnistrene în termenii ei! Pare un paradox, dar e o realitate.

În al doilea rând, strategic, adică pe relația Chișinău – Tiraspol, aici lucrurile se schimbă, și interesul Moscovei e mare. Dacă la Chișinău ambasadorul Rusiei este un viitor pensionar, adică iese la pensie după postul acesta, ceea ce spune multe despre importanța pe care o acordă MAE rus R. Moldova, adică undeva spre zero, pe dosarul transnistrean, reprezentantul e însuși Dmitri Kozak, om greu în dispozitivul de putere moscovit. Și asta e o indicație limpede. Acolo se vede interesul rusesc. În primul rând, Moscova nu vrea să fie singură asociată cu vreo rezolvare a conflictului transnistrean, cum a fost în 2003, și când a eșuat. Nu vrea pentru că știe că e ineficient, cum a fost în 2003, și nu vrea pentru că nu vrea să plătească ea costurile unei posibile soluții. Vrea Occidentul implicat, fie și tacit. Deci, vrea o coaliție la guvernare la Chișinău în care să fie și cel puțin un partid acredicat ca fiind „pro-european”, vrea ca această coaliție, și nu Moscova, să pună pe masă proiectul de federalizare, repet, o coaliție care să includă și un partid „pro-european”, ca să mențină și Vestul și Rusia aparențele.

Deci acesta este interesul Moscovei. O oportunitate. Aceasta așteaptă ca, după alegeri, Chișinăul să deschidă, eventual ușa soluționării conflictului transnistrean, și să lase Rusia, la braț, poate, cu unii occidentali, să își facă jocul. Adică să obțină un buffer între Est și Vest, dar pentru ruși un buffer ieftin, dacă se poate gratis. Și nu e vorba de RM, căci RM nu poate fi un ”buffer”, RM e un ”butter”, ci e vorba de Ucraina plus RM. Deci soluționarea potențială în RM ar urma să fie translatată în Ucraina.

Să fim bine înțeleși: cărțile sunt la Chișinău, el poate să facă asta, el poate ceda pe acest dosar. Din păcate face asta din 2017, prin „pașii mici”, Rusia vede și așteaptă – e normal pentru ea – ca RM să meargă mai departe pe acestă cale și să greșească inevitabil. Dar nici Rusia nici Occidentul nu vor putea impune vreo „soluție” peste capul Chișinăului. Responsabilitatea va cădea, cu totul, pe umerii și conștiințele politicienilor de acolo. Și pe cei care îi girează din afară.

Sursa:cotidianul.md