Cotidianul: Domnule Dungaciu, ați afirmat în ultimul material publicat de LARICS că prin Rezoluția ONU a fost legalizată prezența trupelor ruse în Republica Moldova. La ce vă referați?

Dan Dungaciu: Rezoluția ONU din 13 iunie 2018 este un document extrem de problematic. Aparent, e un mare succes diplomatic. În realitate, e o capcană. Pe bună dreptate experții de la Chișinău au spus despre el că are câteva defecțiuni majore. În primul rând, denumirea rezoluției nu face nicio referire la trupele ruse, folosind formula edulcorată „forțe militare străine”. Titlul rezoluției este „Complete and unconditional withdrawal of foreign military forces from the territory of the Republic of Moldova”. În al doilea rând nu prevede niciun termen pentru retragerea trupelor și a munițiilor, deci nu are, practic, valoare concretă de întrebuințare.

Dincolo de toate acestea ceea ce e cel mai grav din punctul meu de vedere este discrepanța dintre titlu și conținut. Multă lume, cu știință sau fără, citează doar titlul Rezoluției iar cine nu cunoaște conținutul este indus în eroare. De fapt nu e vorba despre retragerea „completă și necondiționată” a trupelor ruse, ci, conform Rezoluției, este vorba doar despre retragerea trupelor din așa zisul Grup Operativ al Federației Ruse și a munițiilor de pe teritoriul Republicii Moldova. Și atât! Deci nu este vorba despre așa ziși pacificatori, a doua „categorie” de trupe ruse prezente pe teritoriul R. Moldova, la care rezoluția nu se referă și nici nu îi cere Moscovei să îi retragă („Urges the Russian Federation to complete, unconditionally and without further delay, the orderly withdrawal of the Operational Group of Russian Forces and its armaments from the territory of the Republic of Moldova”).

Acest lucru este explicit în Rezoluția ONU, iar oficialii de la Chișinău au subliniat asta, apăsat, de fiecare dată, respectiv că rezoluția se referă strict la trupele din GOFR. Nu avem de-a face așadar cu retragerea trupelor ruse.
Despre asta e vorba, aici e manipularea.

Cotidianul: Și în ce sens s-ar legaliza prezența trupelor ruse?

Dan Dungaciu: Este vorba despre consecințe. Insistența suspectă a autorităților de la Chișinău de a sublinia că Rezoluția se referă strict la trupelor GOFR, duce la următoarea concluzie. Când a redactat rezoluția, Chișinăul a ignorat toate deciziile de până acum, inclusiv mult invocata Rezoluției OSCE din Istanbul 1999, în care nu se făcea distincție între trupele de pacificatori și GOFR. Mai mult, Chișinăul a călcat în picioare propria legislație, care vorbește foarte clar, explicit și indubitabil, despre retragerea tuturor soldaților ruși și a munițiilor.

Cel mai important document al R. Moldova, respectiv Legea 173 din 22.07.2005 cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităților din stânga Nistrului (Transnistria), acest veritabil scut legislativ, după expresia și eforturile lui Vladimir Socor, vorbește clar despre „onorarea de către Federația Rusă a obligațiilor asumate la Summitul OSCE de la Istanbul (1999) privind evacuarea integrală, urgentă și transparentă a trupelor și armamentului de pe teritoriul Republici Moldova”. Și asta e lege a R. Moldova! Și legea nu face distincții între grupurile de trupe din R. Moldova. În realitate această distincție e doar pe hârtie, soldații rușii activând, concomitent, ca pacificatori, și ca trupe GOFR. Nu poți distinge între ei. Sunt aceeași, practic.

Cu atât mai grave pot fi consecințele Rezoluției. Iată că avem de-a face prin această Rezoluție cu pași înapoi nu doar de la documentele internaționale asumate anterior, dar și de la propria legislație a R. Moldova. Eu văd în asta declanșarea asaltului asupra legii din 10 iunie 2005, adoptată la vremea respectivă fără nicio abținere, și care lege poate fi modificată doar cu votul a trei cincimi din numărul deputaților. Asaltul final asupra legii se va da după alegerile parlamentare, unde o viitoare majoritate „patriotică”, de peste 62 de parlamentari, PD-PSRM-independenți, o vor anula pentru a deschide calea „soluționării” conflictului transnistrean. E nevoie de înlăturarea legii pentru că aceasta prevede clar că o condiție a soluționării politice a conflictului este retragerea trupelor ruse și a munițiilor, retragere integrală, fără nuanțe. Dar despre Legea din 2005 nu mai vorbește nimeni azi la Chișinău!

După rezoluția de la ONU rușii au acum au un precedent excelent, se vor referi cu mare entuziasm la ea și vor spune când va veni vremea că pot negocia retragerea trupelor GOFR, având asigurată prezența pe teren prin pacificatori. Moscova va negocia „plecarea” trupelor sale având asigurată prezența trupelor sale pe teren! Iată unde ne duce Rezoluția!

Faptul că Chișinăul a acceptat un asemenea text al Rezoluției nu e deloc o întâmplare. Știa foarte bine ce face. Rezoluția ONU a fost o capcană în care a căzut multă lume, dar nu e vorba de autoritățile ruse sau cele de la Chișinău. Ele au știut foarte bine ce au făcut și ce au de făcut. De fapt, din 2017 Chișinăul a intrat deliberat pe drumul transnistrizării R. Moldova și Rezoluția ONU este parte a acestui proces. Rușii s-au făcut că protestează, dar râdeau pe sub mustăți…

Cotidianul: De ce este important pentru Rusia să își mențină așa zișii pacificatori?

Dan Dungaciu: Din același proiect strategic. Rușii nu mai acceptă acum nici măcar sincronizarea între plecare trupelor și soluționarea statutului politic al regiunii separatiste. Vor statut politic negociat, abia apoi negocierea plecării. Iar acum vor de fapt și altceva.

Vă aduceți aminte că anul trecut rușii au venit cu ideea introducerii de „căști albastre” în Donbas, cu participarea explicită a Rusiei la misiunea de menținere a păcii. A fost propunerea lui Vladimir Putin. Ca să fiu mai explicit, ce voiau rușii să obțină era legitimarea prezenței lor militare pe teren, ca și pacificatori, la frontiera ruso-ucraineană, într-o misiunea mai largă dar care, până la urma, ar fi fost controlată de către Rusia. Rușii ar fi controlat misiunea, observatorii OSCE etc. De asta au și făcut propunerea cu trupe internaționale de pacificare.

Președintele Poroșenko s-a opus vehement, sub pretextul, corect, că Rusia fiind un agresor nu poate fii parte a trupelor de pacificare. Ucrainenii au fost coerenți. Neputând destructura reduta ucraineană, Moscova se concentrează pe actorul mai slab, mai neprincipial și mai dornic de compromisuri, care este Republica Moldova. Republica Moldova procedează complet pe dos față de Ucraina când e vorba despre conflictele înghețate. E veriga slabă. Rușii au înțeles asta și de aceea aici vor să obțină tot ce nu au obținut în Ucraina. Prin rezoluția de la ONU, în R. Moldova și-au asigurat „pacificatorii”. Un mare pas înainte.

Iar după „soluționarea” conflictului din R. Moldova, vor reveni cu presiuni și mai mari pe Ucraina. Și nu numai ei! Aceasta este de fapt miza discuției. Daca Rusia obține, după soluția politică a conflictului transnistrean, adică „statutul special” care este echivalent cu federalizarea, trimiterea pe teren a unei „misiuni internaționale” cu prezență rusească – repet, deja acreditată și validată inclusiv prin Rezoluția ONU -, atunci câștigă tot și negocierile ulterioare cu Ucraina vor căpătata cu totul altă turnură. Kievul va fi obligat și el să accepte trupe rusești, pe baza precedentului moldovean. Sentimentul meu este că Ucraina privește cu îngrijorare cedările sistematice pe care Chișinăul le face.
Rusia mizează în R. Moldova și pe unii actor europeni care au obosit și ei de chestiunea transnistreană și o vor rezolvată, dar și pe anumite disponibilități americane care astăzi se văd foarte bine, de pildă, dacă ne uităm la agenda OSCE condusă de un ambasador american.

Cotidianul: Numirea vicepremierului rus, Dmitri Kozak, în funcţia de reprezentant al lui Vladimir Putin pentru dezvoltarea relaţiilor comerciale şi economice cu Republica Moldova are vreo legătură cu asta?

Dan Dungaciu: Evident că are. Sigur că „titulatura” nu poate păcăli pe nimeni. Cât de importantă e Republica Moldova economic pentru Rusia ca pe lângă relațiile dintre guverne sau alte comisii să fie nevoie și de un reprezentant special al președintelui pe chestiunea economică? E ridicol, evident. Deci e vorba despre altceva. Despre obiective strategice, adică despre singurul obiectiv strategic pe care Rusia în are în regiune. Și acesta este oprirea frontierei NATO pe Prut, iar asta se poate face cel mai bine prin transnistrizare, adică prin federalizare/„statut special”, ceea ce ar asigura capacitatea regiunilor separatiste din R. Moldova de a decide în politica externă și de securitate a Chișinăului.

Numirea lui Dmitri Kozak înseamnă un nou pas spre acest obiectiv. Vom vedea acum o sincronizare și pe fond și pe texte între revendicările din Transnistria, eventual Găgăuzia, și regiunea separatistă din Ucraina. Totul în acord cu liniile generale ale Memorandumului Kozak (2003) metamorfozat într-un Kozak 2, cu aceleași obiective strategice, chiar dacă cu modificări neesențiale de conținut.

Republica Moldova a intrat într-un joc extrem de periculos. Aici nu mai vorba despre ea, ci despre statutul strategic al regiunii din imediata vecinătate a UE și NATO. Adică din imediata vecinătate a României.

Sursa:cotidianul.md