Limba română e cea mai aleasă, în pofida dialectelor, politicilor. Despre limba noastră am discutat cu filologul Ion Ciocanu, cel care, după cum spunea Anatol Ciobanu, stă în vîrful piramidei științifice.

Ziua de 31 august 1989 a devenit o zi istorică, sărbătorim în fiecare an și ne aducem aminte de evenimentele de atunci. Povestiţi-ne despre acea  zi.

I.C. Cîte au fost atunci… Ce-au făcut tiraspolienii şi tighinenii, care erau atunci la Bender…În partide s-au împărţit Viaţa Satului, fiecare cu nagîţii săi. Atunci Ion Borşevici a fost nevoit să apeleze la o stratagemă neaştepată de nimeni. A rugat pe cei care erau contra proclamării limbii să părăsească sala de şedinţe, chipurile, pentru a se înţelege între ei şi cînd s-au întors, legea era deja votată. Probabil numai un cap luminat, precum cel al lui Borşevici putea să procedeze aşa.

Astăzi starea limbii române este mai dezastruoasă decît în 1989, afectată de diferiţi termeni străini. Nu-s împotriva cîntecelor străine, dar nu pot fi alimentat ziua întreagă cu aceste versuri, pe care nu le înţeleg. În acest caz nici muzica nu mai e atît de sensibilizatoare, nu simt duhul limbii în care se cîntă.

Ar trebui să ne corijăm în cazul vorbirii limbii române. Deja trebuie să avem pe conştiinţă greşelile pe care le facem în exprimare. De exemplu: limba noastră cea română – nu poate fi „cea”, pentru că ar trebui să avem mai multe limbi ca să spunem „cea”. Corect ar fi: limba noastră română.

Limba română, de atîta vreme, nu este în toate drepturile la ea acasă. Deseori i se spune limba moldovenească.

I.C.Slavă Domnului că nu mai este Vasile Tarlev în fruntea ţării. El era cel care spunea că limba de stat, pe care o vorbim şi o scriem este limba moldovenească. Însă la mai multe adunări ale Academiei de Ştiinţe s-a spus că numele corect al limbii noastre este limba română. Aşa deci, guvernanții pot să spună multe. Dacă ei n-au nevoie  de savanţi, lasă-i  să fie ei mai de seamă, pentru că toţi sunt„ buni” și-om vedea în ce condiții mizere vor aduce limba neamului. Un exemplu pe care trebuie să-l înţeleagă toată suflarea de la noi  – pînă la 1917, în Rusia ţaristă funcţionau nişte legi dure, nu se permitea dezvoltarea limbilor minorităţilor, însă adevăraţii ruşi afirmau că limba poporului nostru este limba română. Că nu ne-au permis s-o învățăm mai bine, e altă treabă. Chiar şi Iosif Stalin a ordonat ca în Transnistria să se treacă la alfabetul latin. El a explicat transnistrienilor care se încăpăţînau, că nu există limba moldovenească.

E un deficit de cunoștințe în domeniul limbii și literaturii române. Eugen Coșeriu explică că moldovenismul nu înseamnă ceva opus românismului. Sunt moldoveni care în suflet sunt români, pentru că ei înțeleg că nu este vreo diferență. În alt sens, Coșeriu argumentează că moldovenismul este un dialect al românismului și nu în sensul rău, dar așa cum sunt ardelenii sau muntenii din România.

Ajuns la baştină şi întrebat ce limbă vorbim  – moldovenească sau română, marele savant al secolului XX, Eugen Coşeriu a spus: „noi toţi suntem moldoveni, pentru că suntem pe pământ moldovenesc, în Republica Moldova, dar toţi suntem români.Toţi ne tragem de la Dacia traiană şi avem aceeaşi obîrşie şi vorbim limba română”.

Noi avem de gînd să educăm poporul corect în spiritul limbii române şi al alfabetului latin, deoarece limba noastră este limba română.

Limba română vorbită şi scrisă are un caracter dramatic la momentul actual. Ce trebuie să facem ca să ne dezintoxicăm?

I.C. A fost o propunere din partea Academiei să fie reînfiinţat Departamentul de Stat al Limbilor pentru o culturalizare mai profundă, ideea fiind recunoscută drept necesară cîţiva ani mai tîrziu de către Preşedintele Nicolae Timofti. Totuşi nu ştim dacă va fi sau nu această reînfiinţare. Trebuie ca radioul şi televiziunea să îndemne, să influenţeze oarecum populaţia să mai cumpere un dicţionar,  o carte de cultivare a limbii, să ofere informaţie de calitate.

Şi guvernanţii trebuie să aibă un limbaj îngrijit, căci fără îndoială ei sunt cei mai ascultaţi şi un exemplu pentru ţară. Problema e că nici conducerea noastră nu-i pregătită psihologic ca să rezolve problema asta.

Nu avem o limbă deloc săracă, noi o sărăcim. Ne-au lăsat poeţii o mare bogăţie. Le-am spus și profesorilor – atunci cînd un copil recită o poezie, trebuie să pună accente logice,să simtă ceea ce vorbeşte, dar să nu execute o sarcină ca un robot.

Totuţi din interiorul nostru trebuie să vină dorinţa de a o studia şi valorifica. E adevărat că am fost deznaţionalizaţi şi împiedicaţi de ruşi să învăţăm limba corect, dar nu mai e timpul să dăm vina pe cineva. E timpul să ne corectăm singuri.

Tinerii, în special, fiind influenţaţi de mai multe surse de informare în masă, sunt contaminaţi de o limbă parazitară, cu tot felul de cuvinte împrumutate şi stîlcite. Ce fel de şcolarizare să se facă pentru a învăța limba română şi gramatica ei la un nivel înalt?

I.C. Trebuie toți să muncim. De la grădiniță să se înceapă instruirea. Să recunoaștem că cei de vîrsta a doua, a treia au depășit demult entuziasmul de a învăța, însă tinerii sunt un subiect aparte. Să se informeze cît mai mult. Într-un moment de sinceritate, o să vă spun ce fac eu în asemenea situații: mă gîndesc eu să fac bine, să fiu bine – bine intenționat,  bine informat și să pot informa și pe alții. În una din cărțile mele, care se numește „Darul lui Dumnezeu” răspund la întrebarea „Ce-a făcut Ion Ciocanu pentru limba română?”. Am ținut dintotdeauna să posed informații și despre ceea ce-a spus Stalin despre limba română sau Lenin, dar și acel Batușcov, Berg, Pușkin, ca să am o siguranță că mi-am format o opinie și o stăpînesc.

Din păcate, conglomeratul de editare a cărților este  într-o stare haotică și asta, intuiesc că ar fi un impediment în promovarea cititului. Nici o bibliotecă nu-și va putea influența cititorii să fie mai activi. Și aici e o politică a timpului.

Probabil fiecare din noi a întîlnit persoane care sunt stabilite în Republica Moldova, însă nu cunosc limba de stat sau mai curînd, refuză cu tupeu să o vorbească. Cum pot fi aceștia motivați să însușească limba română?

I.C. Aici culpa este purtată de conducerea de ieri, de azi și tare mi-e frică că și de cea de mîine. Noi ar trebui să avem cerbicia de a corecta Constituția RM. Nu mi-e frică să spun că limba noastră e  română și este o limbă de comunicare interetnică pe teritoriul Republicii Moldova.

Cum apreciaţi decizia României de a sărbători Ziua limbii române în acelaşi timp cu Republica Moldova?

I.C. Apreciez în sensul celor spuse de George Pruteanu, un mare cultivator al limbii române, care ceruse Parlamentului României acum 15-20 de ani să adopte o lege de protejare a limbii române. Demult era cazul să se întîmple asta, pentru că e o normalitate.

La ei,  anglicismele reprezintă un impediment în calea dezvoltării limbii. Cînd aud la radio vorbind: haios,mişto, a ciordi, mă strînge în spate. Aceste ţigănisme sunt corecte, dacă sunt utilizate în contexte potrivite, atunci cînd vorbim despre ţigani. Noi … noi avem de toate.

Ce mesaj adresați întregii națiuni de Ziua limbii noastre?

I.C. Mi-ar plăcea să spun întregii națiuni cititoare, căutătoare de adevăr, curioasă în sens spiritual. Dacă va ajunge să fie așa, posibil că se va ajunge la conștientizarea unor adevăruri despre noi și limba noastră, despre care am încercat să discutăm. Să și-l ia drept călăuză nu pe Ion Ciocanu, dar pe acest Eugen Coșeriu, care este savantul savanților limbii române. Să dovedească fiecare pentru sine că a studiat, a meditat și a înțeles de unde vine limba română.

Vă mulțumesc.