Ion Varta, omul care păstrează istoria țării pe birou

Imagine postare

IonVartaIon Varta este istoricul care petrece cele mai multe ceasuri ale vieții răsfoind arhiva. De ani buni adună date importante, care au pecetluit trecutul național pînă la obținerea independenței. Regretabil însă că mărturiile istoriei naționale incluse în volume întregi nu au văzut încă lumina tiparului.

Colecția de documente, care descriu cu lux de amănunte evenimentele de luptă pentru emanciparea națională din 1987 pînă în 1991 sunt incluse în șase volume de cărți, a cîte 800 de pagini. Ion Varta a concentrat izvoarele istorice în trei cărți, iar articolele de presă din perioada respectivă în alte trei volume.

Cel dintîi volum, numit ”Politica sovietică neo-imperială și mișcarea de emancipare națională ” l-a scris în doi ani. În tot acest timp a acumulat informația, a analizat-o și a sistematizat-o în ordinea importanței cronologice. În acest volum, geme istoria neamului, dovezi care atestă adevărul evenimentelor de la perestroikă pînă la independență, adevărul care a fost pe jumătate spus de administrația centrală comunistă din timpul perioadei sovietice, lucruri care la moment sunt adaptate la condițiile politice de astăzi.

Cartea stă pe masa autorului de doi ani, din cauza că n-a găsit sponsori pentru a o tipări și distribui barem bibliotecilor municipale, celor din centrele raionale și unor biblioteci din România. Deși nu pretinde la un tiraj mare sau la calitate înaltă a foilor și copertei, nimeni pînă acum nu a fost generos. Frica cea mai mare a istoricului este pierderea importanței cronicii adunate de-a lungul timpului, în cazul în care informația ar putea fi prezentată prin alte mijloace de către altcineva.

Ion Varta a investit bani, timp, răbdare, inclusiv și simțul tolerant al soției, spune el, atunci cînd se referă la sursele de documentare. Ani la rînd a trudit în Biblioteca Națională, Arhiva KGB, Arhiva SIS și MAI, Arhiva Națională, Arhiva din Odesa și Moscova pentru a desecretiza o suită de documente relevante cu referire la politica sovietică neo-imperială și mișcarea de eliberare națională a românilor basarabeni.

S-a adresat mai multor instituții din țară și de peste Prut să-l ajute financiar pentru a distribui volumul dintîi ”Politica sovietică neo-imperială și mișcarea de emancipare națională” măcar în principalele biblioteci. Simțămîntul speranței l-a determinat să nu dea nume celor de la care a solicitat ajutor, asta pentru ca să nu tulbure reputația cuiva și ca rezultat să-i dea refuz. Autorul privește în continuare optimist lucrurile.

Pentru tipărirea celor șase volume de istorie în documente este nevoie de 6 mii de euro.