(Acest serial este „dedicat”,  în exclusivitate, celor doi tîlhari de lux, Filat și Plahotniuc, dar și slugilor sale docile, care, în curînd, vor avea soarta “omologilor” de peste Prut).

Generalizînd, trebuie să menționăm consistența actului justițiar al tuturor instituțiilor de drept din România: Poliția, DNA, Parchetele adică Procuratura, Instanțele de judecată, dar și neimplicarea fățișă a politicului în actul de justiție. În episoadele precedente am continuat, spre indignarea Consiliului Superior al Magistraturii, al Consiliului Superior al Procurorilor, al CSJ și a altor instituții de drept “privat” al păpușarilor din Republica Moldova, să arătăm cum sunt prinși și condamnați magistrații de pe cealaltă parte a Legii din România. Reiterăm că scopul acestui material este, după cum am menționat, de a demonstra că spre deosebire de justiția din România, cea din R. Moldova este coruptă, captivă și aservită unor criminali politici de soi, altoiți după care bate vîntul a pușcărie.

Un exemplu elocvent ca să nu zic grețos, de simulare și mimare a actului de combatere a corupției e și cazul de vineri, cînd un sărman judecător de la Telenești a fost reținut pentru că ar fi luat mită “tocmai” 200 de dolari de la un cetăţean, pentru a-i scoate de pe rol dosarul în care ultimul figura în calitate de pârât. Dacă va fi găsit vinovat, acesta riscă pedeapsă cu închisoarea pe un termen de la 7 la 15 ani, cu amendă în mărime de până la 60.000 de lei şi cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 3 la 5 ani. Ce grav sună legea! Mai ales cînd e citată copios de Chetraru și Zumbreanu, protectorii afacerilor lui Plahotniuc! Păi dacă acest judecător sărman, care nu e altceva decît un simplu țap ispășitor al “luptei” cu morile de vînt ar trebui să facă pîrnaie de pînă la 17 ani pentru 200 de dolari nenorociți, pe care bandiții politici îi cheltuie pe o măsea la un mic dejun, atunci cîți ani ar trebui să ia judecătorii raider și căpeteniile lor? Vreo 10000, ca în America.

Am urmărit cu gura căscată, ca un cetățean naiv ce sunt, cum a intrat Bublika în călduri (post tv patronat de un tractorist de peste Nistru cu șenile la gît!). Adică într-un Breaking News, legat de marea scofală, prinderea cu oca mică a unui vai de el. Mafia criminală, însă, a văzut lucrurile altfel și a dat indicații lacheilor să se facă mare tamtam dintr-un fîs de curcă. Mult zgomot pentru nimic, cum ar fi zis marele clasic. Dar cine să-l asculte? Și iată cum, rînd pe rînd, pe sticla oligarhiei, își dădeau cu părerea despre mărgica lui Chetraru însuși tartorul ceseje-ului, Poalelungi, despre care presa a scris că este cancerul justiției moldoivănești și care debita povești de adormit cucii despre lupta cu corupția. Ce scenă jalnică, ridicolă și demnă de vomă! Teatrul absurdului nu se putea încheia fără intrarea în scenă a unui alt vîrcolac cu epoleții pătați de corupție, nimeni altul decît procurorașul Harunjen, despre care mass-media a dezvăluit niște lucruri ieșite din comun, inclusiv prin ce mijloace a ajuns să dețină interimatul la Procuratura Anticorupție, însă, cel mai important, cum a luat un șut în fund de la un fost procuror general pentru faptul că ar fi luat mită 250.000 de dolari. Tot din presă aflăm că individul a dosit dosarele legate de 7 aprilie. Ce să-i faci, surcica nu sare departe de la cumătrul Gurbulea! Și uite, tocmai ăștia au ținut focul aprins al marelui eveniment, tocmai ei se dădeau, harnic, cu părerea despre prinderea plevuștei, nu și cum trudesc respectivii în sudoarea frunții întru a păzi cu strășnicie hoțiile de miliarde ale tîlharilor de lux. Cît oare vom mai fi prostiți ziua în amiaza mare cu sfîrîiace bengoase? Cînd o să înceteze această instituție mincinoasă din arsenalul Păpușarului să ne servească gogoși la prînz și  borți de covrig la cină?  Bagheta magică a mafiei criminale a dat ordin ca și celelalte jucării propagandistice să sufle năduhos în vuvuzele. Și iată cum dintr-un țînțar răpciugos trusturile mogulilor au desenat un coșcogeamite armăsar!

Îu episodul de astăzi începem să arătăm, precum în prima parte, roadele reformei de peste Prut și-l continuăm cu condamnarea definitivă, cu executare a politicienilor de primă mărime, deputați, miniștri, primari de orașe mari, demnitari și funcționari de stat!

Condamnări politice de răsunet

Semnificațiile condamnării lui Dan Voiculescu

Condamnarea lui Dan Voiculescu, considerat ultimul mogul, ultima fosilă a lumii vechi, pare să indice că justiția și-a consolidat independența, că a devenit mai conștientă de propria putere și continuă să demoleze piatră cu piatră mitul intangibilității mai marilor zilei, indiferent că sunt politicieni, oameni de afaceri influenți sau moguli atotputernici. Condamnat la cinci ani de închisoare cu executare de Tribunalul București, Voiculescu pare intrat pe toboganul prăbușirii în gol care i-a trimis în final pe Adrian Năstase, Sorin Ovidiu Vântu, Cătălin Voicu, Gigi Becali și alți împărați neîncoronați după gratii. La fel ca în toate celelalte cazuri, o armată de ziariști și politicieni susține că avem de-a face cu un dosar politic instrumentat la ordinele președintelui Traian Băsescu.

Șeful statului este acuzat, cu fiecare mare caz, că se ocupă direct de adversarii săi, dictându-le procurorilor cum să ancheteze, iar judecătorilor ce sentințe să pronunțe. Admițând prin absurd că așa stau lucrurile în dosarul Voiculescu, ar însemna că Traian Băsescu dispune de puteri mai înfricoșătoare chiar decât telepatia. Ar însemna că, deși sistemul s-a încolonat azi în spatele lui Victor Ponta, șeful statului reușește cumva să intre în mintea procurorilor și judecătorilor. Ce pârghii ar mai avea Traian Băsescu asupra procurorilor când noii șefi din parchete au fost selectați și numiți de Victor Ponta? Dar să zicem că avocații lui Voiculescu: dictatorul îi ține mai departe în gheară, nu renunță el la putere cu una cu două. Cum de n-a reușit atunci să oprească anchetarea lui Adriean Videanu, care până ieri gravita în cercul de intimi ai președintelui, prieten bun cu Bebe Ionescu, cuscrul lui Traian Băsescu? Apoi: ce putere are Băsescu asupra judecătorilor? Cu ajutorul serviciilor, răspund în cor avocații lui Voiculescu, știind că nu mai e nevoie de nici o demonstrație sau probă. Televiziunile de știri au spălat ani de zile pe creier publicul cu teoria conspirației, întreținută generos de actuala putere. Potrivit acestei teorii, dictatorul Băsescu controlează tot ce mișcă în țara cu ajutorul serviciilor secrete, ocupate de dimineață până seara cu acte de poliție politică. Ele n-au fost niciodată dovedite, dar au devenit un fapt incontestabil, un adevăr care nu mai trebuie demonstrat. Acesta este efectul propagandei intense și manipulării fără limite practicate de televiziunile mogulilor, cu precădere de Antena 3. Dar există ceva adevăr în acuzațiile apărătorilor lui Dan Voiculescu. Traian Băsescu are vina de a fi sprijinit ani de zile (nu discutăm aici de ce a făcut-o și cu câtă convingere) eliberarea unor instituții cheie din stat de sub controlul unor rețele politico-financiare de tip Voicu. Înalta Curte, CSM, DNA, Parchetul General, SRI și SIE au funcționat sub guvernarea Iliescu – Năstase ca instituții captive, aflate la discreția atotputernicilor vremii. Ei se numeau Adrian Năstase, Sorin Ovidiu Vântu, Cătălin Voicu sau alte personaje care și-au exercitat puterea în scopuri personale sau pentru a servi interese ilegitime.
Exponent al securismului fără scrupule, Dan Voiculescu a rezistat cel mai bine în peisajul lumii vechi, manevrând abil scutul și buzduganul mediatic. Dosarul ICA este un caz clasic de utilizare a puterii politice, într-o rețea de corupție, cu instituții ale statului capturate în prealabil (în cazul de față, poziții cheie din instituții subordonate Ministerului Agriculturii).

Pe scurt, toți acești mari condamnați n-ar fi ajuns niciodată la închisoare dacă nu exista, într-adevăr, un Traian Băsescu la Cotroceni. Fără un președinte puternic, instituțiile de represiune nu ar fi avut singure capacitatea de a scăpa de sub talpa politică. Nu împărtășesc entuziasmul unor colegi care văd în condamnarea lui Voiculescu încă un semn că instituțiile au intrat într-un proces ireversibil de consolidare a independenței lor. Dacă s-ar uita cu atenție în jur, ar observa că Dan Voiculescu este nu doar ultimul mare mogul condamnat, ci și unul din ultimele mari dosare începute în trecut și ajunse azi la o soluție. Va urma cel mai probabil trimiterea vicepremierului Liviu Dragnea în judecată, tot un dosar mai vechi, pornit înaintea schimbării de gardă la vârful parchetelor. Și cu acest dosar, în ochii opiniei publice se va consolida impresia că lucrurile merg, totuși, spre bine. Pentru Victor Ponta va fi un mare pas înainte în lupta pentru consolidarea puterii în partid, Dragnea fiind marele său adversar. Însă cam aici se sfârșește totul. La o privire mai atentă, realitatea se vede puțin altfel. Ce vedem la orizont? Ce perspective are „sistemul ticăloșit” să revină? Fostul ministru al justiției, Cătălin Predoiu, îl vede deja gata instalat la loc. Asta ar însemna că tot ce s-a câștigat cu greu în șapte-opt ani este pe cale să se năruie. Dacă-i așa, însuși Traian Băsescu a pus umărul la demolarea propriului edificiu în urmă cu mai bine de jumătate de an, când a acceptat o înțelegere pe sub masă cu Victor Ponta la numirea noilor procurori șefi. De atunci, atmosfera s-a degradat constant pe frontul luptei împotriva corupției. Remarcați, de pildă, că de la instalarea noii puteri, ritmul marilor anchete s-a încetinit brusc, în sensul că n-au fost deschise alte investigații relevante. Toate dosarele mari vin din trecut.  Cazul Videanu e o excepție, dar ea întărește de fapt regula. Serviciile de informații nu par să mai fi alimentat DNA-ul cu efervescența din trecut. Fără informații de la SRI, procurorii nu prea au ce face. Vă amintiți? Curentul și motorul. Fără curent, motorul se oprește. Prezentul scapă ca prin farmec vigilenței instituțiilor cheie, de parcă toți cei înfipți la resurse azi s-au oprit ca prin farmec din furat. Ne-am întors la flagrante spectaculoase cu medici, investigații cu directorași și alte cazuri mici. Sigur că și corupția mică trebuie combătută, problema e că peștii mari nu mai pică în năvodul SRI și al procurorilor. Ei se strecoară, ca pe vremea lui Năstase, prin găurile largi ale plasei. Lumea politică se pregătește să intre în epoca post-Băsescu, la fel instituțiile cheie. Unii își fac calcule de supraviețuire, căutând bunăvoința la noii stăpâni. Traian Băsescu mai coboară în fiecare zi o treaptă de pe tronul puterii, iar direcția este spre o ușă care nu prea duce  nicăieri. În realitate, nu doar că președintele nu controlează nimic, dar nici ce putea controla legal înainte nu mai răspunde comenzilor sale ca în trecut. Vezi de pildă, situația din politica externă, unde se întâmplă tot mai des ca Guvernul să ia decizii fără mandat de la președinte.
Puneți-vă apoi în locul serviciilor de informații: de ce-ați rămâne loial până în ultima zi unui președinte tot mai izolat? N-ați căuta din timp să câștigați  încrederea noilor stăpâni? În ochii lor, noul star este Victor Ponta și vor paria pe el, pe finul șefului lor direct, George Maior.  Iar Ponta face totul să-i câștige, acordând SRI-ului mai multă importanță și putere (de ex. dreptul de a aviza toate licitațiile în zona informatică). Traian Băsescu trăiește și va mai trăi în aceste ultime luni de stat la Cotroceni drama trădărilor, capitulărilor și insubordonării, specifice oricărui final de domnie.

În acest context, nimeni nu mai are vreo garanție că de acum încolo va fi la fel, că noii stăpâni vor lupta și ei pentru instituții puternice, capabile să destructureze mari rețele politico-financiare. Îi vede cineva pe Victor Ponta sau Crin Antonescu dorindu-și cu ardoare asta? Își imaginează cineva că PSD-ul, PNL-ul sau oricare alt partid va mai risca să aibă de-a face cu instituții imprevizibile, care le pot face oricând viața un iad? Va mai comite cineva eroarea să lase oameni ca Macovei să populeze sistemul cu procurori ca Morar? Azi, lipsește voința politică pentru a spera la continuitate, or fără ea „sistemul ticăloșit” se întoarce în forță, poate cu alte figuri. Prin urmare, scepticismul se naște din analiza rece a realității și a perspectivei imediate. Ar fi de dorit ca procurorii, judecătorii, serviciile de informații, alte instituții de control să-și întărească independența. Din păcate, există azi toate premisele ca România să revină la liniștea din trecut. Sunt mai multe motive să credem că România se îndepărtează de domnia legii și de statul de drept. O constată azi țări ca Franța, când anunță oficial că va vota împotriva aderării României la Schengen. Protestele de stradă de la sfârșit de săptămână nu vor avea, din nefericire, capacitatea de a schimba ceva esențial în sistem, cel puțin nu acum, nu pe termen scurt. O influență vor avea, dar nu atât de semnificativă cât speră cei ieșiți pe străzi.

Așadar, nu luați în derâdere amenințarea lui Dan Voiculescu atunci când, în ziua condamnării sale lansează cu zâmbetul pe buze amenințarea că va reveni. Ceva șanse știe că are, chiar dacă lupii tineri ar da orice să-i ia locul. La o adică, cu ăștia se poate negocia. Personal, nu cred totuși că va mai reveni. Voiculescu a ajuns antipatizat cam de toți din sistem pentru metodele sale (e acuzat oficial de șantaj) plus că reclama mereu, exact ca Năstase sau Vântu, să conducă haita, vrea toate butoanele. Așa că revenirea s-ar putea produce peste câțiva ani, eventual după eliberare, dar atunci va fi cam bătrân pentru a mușca la fel de rău ca azi.

sursa: hotnews.ro

Sorin Ovidiu Vîntu, condamnat la doi ani de închisoare cu executare în dosarul favorizării lui Nicolae Popa

Curtea de Apel Bucureşti l-a condamnat la doi ani de închisoare cu executare pe Sorin Ovidiu Vîntu în dosarul privind favorizarea lui Nicolae Popa.  Curtea de Apel a menţinut sentinţa dată de Tribunalul Bucureşti. Pe fond, omul de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu a fost condamnat la doi ani de închisoare cu executare pentru favorizarea infractorului, de către magistraţii Tribunalului Bucureşti. Sentinţa de astăzi nu este definitivă, putând fi atacată cu recurs.

Vîntu a fost găsit vinovat pentru că i-a trimis bani şi l-a sprijinit pe Nicolae Popa, fostul şef al Gelsor şi SOV Invest, firmele prin care Vîntu a delapidat FNI. Vîntu l-a ajutat pe Popa în timp ce acesta se ascundea în Indonezia, fiind condamnat la 15 ani de închisoare.

În 12 octombrie 2010, procurorii Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din Parchetul instanţei supreme i-au trimis în judecată pe Sorin Ovidiu Vîntu şi Octavian Ţurcan pentru favorizarea lui Nicolae Popa, precum, şi pe Alexandru Stoian, şoferul lui Vîntu, pentru complicitate la această infracţiune.

Popa a fost condamnat în lipsă la 15 ani de închisoare, pentru fraudă, în anul 2006, alături de Ioana Maria Vlas, în legătură cu prăbuşirea Fondului Naţional de Investiţii, în 2000, în urma căreia mai mult de 100.000 de români şi-au pierdut banii investiţi. Statul român, care garantase, a fost obligat să plătească circa o sută de milioane de euro compensaţii.

La scurt timp de la prăbuşirea, în mai 2000, a Fondului Naţional de Investiţii, Popa a plecat din ţară. Aproape doi ani mai târziu, autorităţile române au emis pe numele lui un mandat internaţional de arestare.

Procurorii au stabilit, în urma probatoriului administrat, că în perioada octombrie 2009 – ianuarie 2010, Sorin Ovidiu Vîntu ar fi transmis din totalul sumei anuale de 200.000 euro, „convenite cu condamnatul Popa Nicolae”, două tranşe de 50.000 euro, respectiv 20.000 euro.

„Suma îi era necesară condamnatului pentru a se ascunde, în scopul de a nu fi descoperit de autorităţile îndrituite să pună în executare mandatul european de arestare emis pe numele său, pentru executarea pedepsei de 15 ani închisoare la care a fost condamnat prin hotărâre judecătorească definitivă şi executorie”, potrivit procurorilor.

În acest scop, arată procurorii, Sorin Ovidiu Vîntu ar fi identificat şi modalităţile concrete de transfer al banilor, menite să prevină identificarea tranzacţiilor şi persoanelor implicate în aceste operaţiuni. Astfel, transferul sumei de 50.000 euro a fost pus în executare de Octavian Ţurcan.

De asemenea, procurorii au mai stabilit că, la data de 11 noiembrie 2009, Sorin Ovidiu Vîntu, prin intermediul lui Alexandru Stoian, ar fi transmis o altă tranşă, de 20.000 euro, sumă ce urma a fi folosită pentru plata diferitelor servicii de care Nicolae Popa avea nevoie pentru a nu fi descoperit de autorităţile judiciare.

După arestarea lui Nicolae Popa, în 2 decembrie 2009, de către autorităţile judiciare indoneziene, Sorin Ovidiu Vîntu şi Alexandru Stoian „au desfăşurat acţiuni de sprijinire a infractorului Popa Nicolae, cu scopul îngreunării procedurii de extrădare a acestuia în România”, mai arată procurorii. Aceştia precizează că sprijinul s-a concretizat în demersuri de îngreunare a procedurilor de extrădare pentru a-l scăpa pe condamnat de închisoare şi a-l ajuta să rămână în Indonezia.

Fostul director Gelsor, Nicolae Popa, a fost adus în ţară din Indonezia în 22 aprilie 2011, după mai bine de zece ani de la prăbuşirea Fondului Naţonal de Investiţii.

În 24 septembrie, Sorin Ovidiu Vîntu a fost trimis în judecată în dosarul privind devalizarea Fondului Naţional de Investiţii (FNI), fiind acuzat de spălare de bani şi instigare la delapidare. Suma de 7.289.406 de dolari, stabilită la data prăbuşirii FNI, supusă procesului de spălare a banilor, urmează să fie confiscată de la Sorin Ovidiu Vîntu, au precizat procurorii.

Omul de afaceri a fost deferit justiţiei de procurorii Parchetului instanţei supreme şi într-un alt dosar, alături de Liviu Luca, Octavian Ţurcan şi foştii directori Petromservice, Gheorghe Şupeală şi Zizi Anagnostopol, pentru spălare de bani şi delapidarea companiei, prejudiciul produs fiind de peste 83,5 milioane de euro.

sursa: gandul.info