Klaus Iohannis la Chişinău: Republica Moldova în 50 de tonuri de gri, de Iulian Chifu

Imagine implicită

Iulian_Chifu-300x184Preşedintele României, Klaus Iohannis, pleacă mâine la Chişinău, în prima sa vizită oficială în Republica Moldova. Amânată după căderea Guvernului Leancă, vizita a fost reprogramată. Iar importanţa e atât de mare pentru că modul în care va primi şi transmite mesaje va marca relaţia României cu Republica Moldova în următorul mandat.

Sunt câteva lucruri ce asigură permanenţa relaţiei România-Republica Moldova: continuitatea, vecinătatea, identitatea culturală, lingvistică şi identitară. Aici nu există dubii. Diferenţele încep de la cele 50 de tonuri de gri pe care Preşedintele României la întâlneşte la Chişinău.

Republica Moldova are încă un Guvern pro-european, în care Iurie Leancă a fost înlocuit cu Chiril Gaburici, dar în rest componenţa e acelaşi. Chiar şi la program, două nuanţe şi două capitole tehnice, agricultura şi asistenţa socială, au făcut diferenţa pentru a obţine votul comuniştilor şi investitura. Orientarea e aceeaşi, obicetivul formal la fel, doar garanţia omului a dispărut şi relativizarea puterii de la premier către trio-ul de Vlazi: Filat, preşedintele PDLM, Plahotniuc, liderul neformal al PDM şi principalul finanţator al vieţii politice în Republica Moldova şi Voronin, liderul comunist.

Klaus Iohannis ajunge la Chişinău în condiţiile în care opţiunile sale clar exprimate, în favoarea unei majorităţi pro-europene, aşa cum o votase alegătorul, nu a fost realizată în practică. PL a lui Mihai Ghimpu a rămas în opoziţie, fiind preferat Partidul Comuniştilor unui Vladimir Voronin complex în acţiune, dar care a expulzat un ambasador român şi a introdus unilateral vizele pentru cetăţenii români ultima oară când a avut puterea, în aprilie 2009.

Şi abordările posibile ale preşedintelui României sunt multiple: una formală, de salut al instalării Guvernului, raportare la Preşedintele ales şi marcare a aşteptării şi susţinerii pentru reforme europene. Alta pragmatică, ce marchează distanţa faţă de opţiunea pentru formula de majoritate, respectarea acesteia, dar evitarea unei întâlniri formale cu Vladimir Voronin pentru a marca faptul că statul român nu a uitat afrontul de acum 5-6 ani. O altă abordare ar fi una legalistă neutră, referirea la faptul că Republica Moldova este un stat suveran, care şi-a ales constituţional conducerea, iar România, în calitatea sa de stat vecin, respectă alegerea şi va lucra cu organismele alese ale statului. În fine, există şi abordarea emfatică, deschisă, exuberantă, a îmbrăţişării fraţilor de peste Prut şi anunţarea sprijinului ţării mamă pentru drumul european anunţat formal la Chişinău.

Comunicatul MAE al României la votarea Guvernului Gaburici a fost unul impecabil din punct de vedere al formulărilor. El „lua notă” de noul guvern, nu-l saluta, nici nu „era fericit” că s-a instalat. Marca aşteptarea pentru reforme serioase, drumul european şi susţinerea pentru instalarea statului de drept, independenţei justiţiei, combaterii corupţiei. Faţă de comunicatul exuberant al comisarului Mogherini, nuanţele sunt grăitoare. Chiar şi reprezentantul UE la Chişinău, Pirka Tapiola, a nuanţat introducând elementele de aşteptare în domeniul reformei din justiţie.
Ce va face Klaus Iohannis la Chişinău nu ştiu. Probabil va saluta stabilitatea dată de noul guvern, şi va anunţa sprijin pentru reforme. Va anunţa continuarea proiectelor de asistenţă pentru dezvoltare. Însă în noile condiţii ale griurilor din Republica Moldova, măcar în spatele uşilor închise, un strop de realism şi răceală diplomatică, de selectivitate a mesajului în funcţie de partenerul e discuţie, de abordare mai sofisticată şi secvenţială nu ar strica.

Sursa:evz.ro