În continuarea seriei de materiale despre întrevederile pe care le am cu politicienii din Moldova în ultima perioadă, astăzi mă voi referi la discuţia avută recent cu liderul Platformei „Demnitate şi Adevăr”, Andrei Năstase, cu care…. am mers la o bere. Iată concluziile la care am ajuns în urma acestei discuţii.

Prima concluzie. Andrei Năstase nu se teme de provocări, din contra, se pare chiar că acestea îi plac. Altfel nu ar fi acceptat să servească o bere cu un jurnalist chiar în inima capitalei. Apropo, impresia ce mi s-a creat a fost că Andrei Năstase se simte printre oameni ca peştele în apă. A glumit cu chelnerul, a răspuns călduros celor ce l-au recunoscut şi l-au salutat, nu s-a zgârcit nici la zâmbete.

A doua concluzie. Apărut ca lider politic pe valul unor proteste de amploare, Andrei Năstase consideră în continuare că protestele masive paşnice sunt cel mai util şi mai eficient instrument de luptă politică. Îşi pune mare speranţe în protestul din data de 17 septembrie şi consideră falsă teza că oamenii s-au săturat de proteste.

A treia concluzie. Este „îndrăgostit” de diasporă şi crede că, implicarea acesteia în procesele politice şi electorale, dar şi în transformările ce ar urma să aibă loc în ţara noastră ulterior, este esenţială. Apropo, e intolerant în raport cu opiniile critice exprimate în raport cu diaspora. S-a supărat uşor atunci când i-am expus unele viziuni personale la această temă. Consideră că despre diasporă trebuie de vorbit doar în termeni pozitivi. Cel puţin, asta e impresia ce mi s-a creat.

A patra concluzie. Crede sincer în capacitatea opoziţiei pro-europene de a se uni şi nu ascunde că, în caz contrar, şansele acesteia de a ajunge la putere sunt minime. I-am spus că sunt sceptic că opoziţia pro-europeană se poate uni pentru următoarele alegeri parlamentare şi imediat mi-a amintit că mulţi erau sceptici şi înainte de alegerile prezidenţiale din 2016, dar, totuşi, opoziţia pro-europeană până la urmă a venit cu un candidat comun.

A cincea concluzie. Următoarele alegeri parlamentare îl interesează doar prin prisma schimbării guvernării. Oricare alt scenariu, inclusiv dacă opoziţia pro-europeană ar acumula 49 de mandate din 101, nu-l interesează. Mi s-a creat impresia că ar fi chiar dispus să abandoneze politica dacă la următoarele alegeri nu se reuşeşte schimbarea puterii. Dar s-ar putea să fie o impresie greşită.

A şasea concluzie. Devine trist atunci când vorbeşte despre clasa de mijloc. Spune că aceasta, din păcate, lipseşte în Moldova şi crede că lipsa ei e o piedică serioasă în calea dezvoltării RM. Repetă mereu că o preocupare a viitoarei guvernări ar trebui să fie crearea condiţiilor optime pentru apariţia clasei de mijloc în Moldova.

A şaptea concluzie. E preocupat de starea intelectualităţii din RM. Se întreabă şi întreabă insistent: Ce se întâmplă cu intelectualitatea din Moldova? Îşi aminteşte cu nostalgie de momentele de glorie ale intelectualităţii din RM, când aceasta a jucat un rol decisiv în istoria ţării. Crede că intelectualitatea trebuie să fie în avangarda evenimentelor ce vizează marile transformări de care are nevoie RM pentru a se dezvolta ca stat.

A opta concluzie. A început să aibă imunitate la atacurile mediatice. Încă îl mai deranjează unele dintre ele, dar, în general, fie le ignoră, fie râde de ele. Spune că s-a convins că acestea nu-i mai aduc prejudiciu de imagine, şi, din contra, pe alocuri, îl ajută să-şi consolideze rândurile simpatizanţilor, „care înţeleg bine ce se întâmplă”.

A noua concluzie. De când e în politică, a trăit câteva mari dezamăgiri legate de unii oameni pe care i-a avut alături şi despre care spune că nu au avut suficientă verticalitate, demnitate şi capacitate de rezistenţă. Se consolează cu gândul că e bine că echipa sa s-a debarasat de aceşti oameni la timp, deoarece „pe urmă ar fi fost mai grav”. Neagă că a devenit mai suspicios faţă de oameni după aceste experienţe triste, dar acest lucru se vede cu ochiul liber.

A zecea concluzie. Ştie măsura. După a doua bere, a spus: „Punct”. Aş fi putut servi şi a treia bere, dar se pare că Andrei Năstase nu a uitat, totuşi, că are în faţă un jurnalist, iar cu jurnaliştii nu-ţi poţi permite luxul să te relaxezi. Sau poate s-a gândit că unui lider politic nu-i stă bine să bea mai mult de două beri. Cu atât mai mult că mai avea treabă în acea zi. Cine ştie…

Igor Volniţchi

Sursa:tribuna.md