A cedat inima lui Gheorghe Susarenco… 

Poate pentru că era prea blîndă…

Poate că era prea mare, ca inima lui Victor Bucătaru.

Inimile mari cedează ipocriziei acestei lumi nedrepte.

Nervii, însă, niciodată.

Nervii lui Gheorghe Susarenco, încordați uneori ca un arc medieval, rămîn să reprezinte și de acum încolo spiritul său vulcanic, intempestiv și de neoprit al adevărului și dreptății, cuvinte care, pentru un mare jurist nu aveau cum să fie de fiecare dată sinonime absolute.

Nervii lui Gheorghe Susarenco erau necruțători. Față de minciună, fals, cinism, obediență.

Din păcate, și față de inima sa.

Nervii lui Gheorghe Susarenco erau produsul unei demnități umane greu egalabile.

Hotărît, de neclintit, persuasiv, exploziv pînă la esențele retoricului.

Gheorghe Susarenco a trăit aprins ca un incendiu de proporții.

El nu a mers prin această viață pe muchie de cuțit, a călcat apăsat pe orice cui al durerii, locuind, cumva, în antecamera atacului de cord…

Încredere și siguranță, iată ce emanau celulele unui om al dreptății. Fie că era la Curtea Constituțională, fie că era la protestele din Dealul Schinoasei, în calitate de viceprimar, apărînd cu nervul și cu brațul colegii noștri de reteveiele roșii, fie că era la Ministerul Justiției, fie că pleda, la bară, în sălile de judecată pline de igrasie morală și profesională…

Toate astea le cunoaștem cu toții. Poate, în primul rînd, au simțit-o combatanții de la Nistru pentru care avea o aplecare aparte, pe care-i consilia și ajuta în orice circumstanțe. Poate oamenii simpli, amărîți și pașoliți de impertinența unor “justițiari”, care-și găseau alinarea și răzbunarea prin pledoariile unui apărător imbatabil…

Inima lui Gheorghe Susarenco ar fi vrut să bată în ritmul nervilor săi.

Nu a fost lăsată.

La doar 53 de ani a rămas în afara unui sistem care-l provocase să dea curs adevăratelor reforme. Vocea sa de la Justiție era mai puternică și mai credibilă decît a oricărui ministru.

Nu i s-a găsit loc în schema mafiotă a partajărilor politico-criminale.

Locul unui om al dreptății a fost ocupat de anonimii timpului, de amicii bandiților oligarhici, de ”să trăiți, șefu”, de guduraci și pigmei.

Nervii lui Gheorghe Susarenco se încordau, inima, însă, a cedat.
Între aceste două fenomene biologico-politice există o legătură de cauzalitate.

Un om mai tare ca moartea…

Mereu ne va urmări conduitele și-și va încorda nervii printre stele…

Vasile Năstase