Fulguie-ncet ca intr-un somn tihnit
Cu visuri intr-o singura culoare,
Desi nu esti, orasul s-a-nvelit
Cu o zapada atotiertatoare.

Pasesc prin ea la fel ca intr-un somn
Spre-o alba constelatie – Ascetul –
Pe solul nins cararea ta de Domn
Se troieneste-ncetul cu incetul.

Invinsii nu pot fi iubiti – imi zic –
Si rad in sinea-mi ca de-o ratacire
De-a fi iubit invinsul de-un nimic.

E Anul Nou, toti striga fericire,
Iar eu m-adun tacuta intr-un plic
Cu destinarea in nemarginire…