Bine v-am găsit, prieteni! Vă salut de aici, de acasă, de la Mândreşti.

Am decis să fiu alături de Mama şi în această frumoasă Duminică a Floriilor. Este una dintre cele 12 sărbători împărăteşti din cursul anului bisericesc.

E sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim şi e strâns legată de minunea învierii lui Lazăr din Betania. Această duminică îi pregăteşte pe credincioşii ortodocşi pentru bucuria pe care o aduce biruinţa lui Hristos asupra morţii din duminica următoare, cea a Învierii.

Felicitări tuturor celor care ţin la credinţă, lumină, libertate!

Tot astăzi, creştinii catolici sărbătoresc Învierea lui Isus. Să-i felicităm călduros şi să le spunem Paşte fericit!

Felicit pe această cale şi evreii, care, începând cu ziua de ieri, sâmbătă, sărbătoresc Paştele sau Pesah-ul. Sărbătorită în fiecare primăvară de peste 3.300 de ani, Pesah simbolizează eliberarea din robia egipteană şi ieşirea din Egipt a evreilor conduşi de Moise şi cei 40 de ani de peregrinare prin deşert.

Dincolo de semnificaţia ei specială pentru poporul evreu, sărbătoarea de Pesah are o conotaţie universală, de celebrare a eliberării, a redobândirii demnităţii umane.

Exodul evreilor a fost unul al despărţirii de robie, de redobândire a libertăţii, de plecare către casă şi nu invers.

Din păcate, exodul nostru, astăzi, este unul invers, de Acasă, de lângă copii şi părinţi spre străinătăţi, de la vatra natală spre căutarea unei bucăţi de pâine pentru cei dragi.

Dar, aşa cum zicea aseară consateanul meu Valeriu Bunduchi, care a trebuit să stea departe de familie vreo zece ani prin Siberia şi alţi zece prin Italia, e timpul să rămânem Acasă, să ne aducem copiii şi părinţii înapoi.

E timpul să mai plece cei care şi-au bătut joc de această ţară în toţi aceşti ani şi care de frica schimbării, de frica de a-şi pierde libertatea şi averile ilicite lovesc cu bestialitate în tot ce le-a mai ramas oamenilor, speranţa şi încrederea în bine şi chiar în ziua de mâine.

Apropo, ştitţi că holdingul mincinos a şi pornit motoarele pentru a susţine candidatul unic la primăria Chişinău prin a reveni la vechile gogomanii despre zece case pe care chipurile le am. Şi pentru că sunt printre ele, printre aceste case, o să vă fac o scurtă excursie. În fond, e vorba de ceea ce se vede în imagine, de casa noastră părintească şi acareturile sale. Aici m-am născut, aici am crescut. Casa mare e construită în 1961, la fel şi beciul pe care vreau sa vi-l arăt. Acestea sunt palatele mele, castelele mele despre care atât de mult şi des trâmbiţează trepăduşii lui Plahotniuc. Aici este grădina, paradisul copilariei noastre. Cand veţi urmări posturile tv finanţate din banii furaţi tot de la dvs, să vă amintiţi de ceea ce vedeţi acum în imagine. Mă mir cum de nu au spus ca am privatizat şi Biserica, pe care o vedeţi falnică pe vârful dealului, acolo unde vom merge astazi cu Mama pentru a participa la slujba de Florii.

Până la urmă şi Mândreştiul e al meu, pentru că aşa sunt deprins să spun de baştina pe care o iubesc şi o port mereu în suflet, oriunde m-aş afla.

Şi Chişinaul e al meu, acolo unde s-au adunat zeci, sute de mii de oameni din satele noastre, inclusiv mandreşteni, acolo unde mi-am intemeiat o familie, mi-am ridicat în sudoarea frunţii o casă, unde am sădit un pom şi o floare, acolo unde am săpat o fîntână.

Şi Moldova e a mea pentru că o iubesc la fel de mult şi nu o voi lăsa pradă unor hiene care vor să o sfâşie. Voi rămâne mereu alături de oameni, alături de voi.

Dar e timpul. E timpul să mergem la Biserică, împreună cu Mama şi să uităm măcar puţin de rutină.

Vă felicit pe toţi cu această măreaţă sărbătoare a creştinilor, vă doresc Florii cu Soare şi soare cu Florii.

Sursa:jurnal.md