Loteria lui Ponta sau ce legătură există între moarte şi corupţie, de Sabina FATI
Totul este relativ în această ţară, inclusiv impozitele, după cum se plânge unul dintre diplomaţii americani de rang înalt, care se aştepta ca spusele lui Bejamin Franklin, de acum mai bine de două secole să fie valabile oriunde, inclusiv în România secolului 21: “nimic nu e sigur în această lume, în afară de moarte şi de impozite”.
În România taxele au mai degrabă legătură cu agenda electorală, decât cu piaţa, în vreme ce moartea este mereu implacabilă şi poate surveni oricând, fiindcă totul depinde de noroc. Unii mor de o simplă răceală, fiindcă primesc un tratament greşit, alţii mor de frig, după ce supravieţuisc unui accident de avion, fiindcă ţara nu este destul de bine organizată pentru a-i salva. Nimic nu pare bine aşezat în greoaia birocraţie românească în care angajările se fac în mod tradiţional pe criterii politice şi orice achiziţie are legătură cu unul sau altul dintre clienţii celor aflaţi la guvernare. Cei care au murit de frig în Munţii Apuseni sunt victime ale unui sistem politizat în care cei care ştiu să-şi facă bine meseria sunt daţi la o parte, pentru a le face loc celor care au rude sau prieteni în partidele aflate la putere. Nimic nu se cumpăra la voia întâmplării în instituţiile de stat din România, fiindcă toate contractele trebuie să aducă venituri şi la partid.
De oriunde te-ai uita, lanţul slăbiciunilor ajunge mereu în vârf, iar corupţia este cauza principală a eşecului acestei ţări care nu vrea să se desprindă de feudalismul balcanic. Din acest punct de vedere modelul Estic este mult mai atrăgător pentru un prim-ministru ca Victor Ponta, care se regăseşte mai degrabă în imaginea unui lider autoritarist ca Vladimir Putin, decât în cea a unui democrat ca Barack Obama. Pentru şeful guvernului român contează să joace la loteria care îl va menţine cât mai mult la putere, indiferent de drumul pe care urmează să meargă România, de aceea criticile pe care i le fac Bruxelles-ul şi Washingtonu-ul îl lasă tot mai indiferent.
Rezolvarea cazurilor de mare corupţie din România întâmpină încă“obstacole semnificative” se arată în Raportul anual al Comisiei Europene privind Mecanismul de Cooperare şi Verificare, care tocmai a fost dat publicităţii şi care pune în continuare sub semnul întrebării independenţa Justiţiei. Investitorii străini “vor ezita să vină în România sau cei care se află deja aici nu îşi vor extinde afacerile” a avertizat simultan şi însărcinatul cu afaceri al Statelor Unite la Bucureşti, dacă“principiile statului de drept nu sunt aplicate consecvent”.
Comisia Europeană îl arată cu degetul inclusiv pe premierul Victor Ponta, atunci când vorbeşte despre reticenţa unor judecători de a trata corupţia ca pe “o infracţiune gravă”, preferând pedepsele cu suspendare: “această reticenţă este subliniată de declaraţiile unor politicieni români care îşi exprimă simpatia faţă de persoanele condamnate pentru acte de corupţie”.
Atunci când Victor Ponta a vorbit despre o condamnare politică în cazul lui Adrian Năstase, premierul i-a pus de fapt sub semnul întrebării pe magistraţii care au dat verdictul, iar Bruxelles-ul consideră, chiar dacă în mod indirect, că acest gest afectează buna funcţionare a Justiţiei autohtone.
Este interesat, însă, Victor Ponta de o Justiţie independentă? Vrea, oare, premierul să afle cum şi de la cine au fost achiziţionate echipamentele sofisticate cu ajutorul cărora puteau fi găsite victimele accidentului aviatic din Apuseni? E interesat liderul guvernului român ca marile procese de corupţie, în care sunt implicaţi aliaţii săi politici şi mediatici, în frunte cu Dan Voiculescu, să fie finalizate cât mai curând? Principalii aliaţi ai României şi-ar dori să afle răspunsurile la aceste întrebări cât mai curând posibil, fiindcă traiectoria ţării are legătură în mare măsură cu felul în care evoluează sistemul juridic autohton. O Justiţie independntă poate asigura nu doar un mediu politic şi de afaceri curat, ci şi relaţiile strategice cu Occidentul.
Sursa: romanialibera.ro