Săptămâna trecută a fost condamnat la cinci ani cu executare nimeni altul decât Dan Voiculescu, liderul şi fondatorul Partidului Conservator (PC) din România. Anterior, presa a scris mult despre „isprăvile“ sale în domeniul afacerilor, dar, deşi au fost intentate mai multe dosare, toate erau tergiversate sau clasate.

Presa a scos în vileag şi faptul că era agent al Securităţii, pe numele de cod „Felix“. Dar nimic nu a urmat, acesta deţinând Antenele (cum le spun românii posturilor de televiziune Antena 1, Antena 2 şi Antena 3), care constituie un mijloc de propagandă şi dezinformare redutabil nu numai al PC, dar şi a guvernării actuale din România.

În sfârşit însă, la insistenţa procurorilor Direcţiei Naţionale Anticorupţie, dosarul lui Voiculescu a fost trimis în instanţă, dar sentinţa a venit abia după 1.750 de zile. Capul de acuzare este privatizarea frauduloasă a Institutului de Cercetări Alimentare, prin care Statul Român a fost prejudiciat cu peste 60 de milioane de euro. Cu alte cuvinte, la privatizare instituţia şi terenul aferent au fost subapreciate şi vândute la un preţ modic. Împreună cu liderul conservator au mai fost condamnaţi la diferite termene cu executare încă opt persoane, printre care, la şase ani, fostul director al Institutului de Cercetări Alimentare, Gheorghe Mencinicopschi. Sentinţa emisă de Tribunalul Bucureşti, însă, nu e definitivă şi poate fi atacată pe două căi, apel şi apoi recurs. Judecând însă după precedentele din ultimii ani, şansele de achitare pentru Dan Voiculescu sunt minime şi, cel mai probabil, sentinţa nu va putea fi schimbată.

Mulţi au făcut afaceri în acest fel în ultimii 24 de ani de la Revoluţia din decembrie 1989. Puţini însă au fost sancţionaţi. Dar lucrurile au început să se schimbe din 2012, când, rând pe rând, au fost condamnaţi cu executare oligarhi şi moguli care păreau atotputernici şi imposibil de a fi stăviliţi şi, cu atât mai puţin, de a fi pedepsiţi vreodată. Ei bine, nimic nu e veşnic, inclusiv imunitatea unor milionari şi miliardari care corup persoane şi instituţii întregi. Prima „rândunică“ în seria de condamnări ce-i vizează pe cei care au încălcat legea a fost Sorin Ovidiu Vântu, fostul patron al postului de televiziune Realitatea TV, condamnat la doi ani cu executare în 2012. A urmat Gigi Becali, condamnat la trei ani cu executare în dosarul „Valiza“, în iunie a.c.

Unii au spus că în procesul de condamnare a lui Voiculescu ar fi implicat Traian Băsescu, care l-a declarat „criminal“ de multe ori în mass-media, şi că decizia Tribunalului Bucureşti este urmarea unei comenzi politice. Este cert însă un lucru: în România s-a început lupta cu corupţia la nivel înalt, împotriva celor care au prejudiciat statul cu milioane de euro, privatizând terenuri, imobile sau întreprinderi la preţuri derizorii.

Republica Moldova are de învăţat de la România multe lecţii în acest sens. Or, în ţara noastră în ultimii douăzeci de ani nu a fost condamnat niciun funcţionar de rang înalt, cu excepţia lui Valeriu Pasat, fostul ministru al Apărării şi ex-director al SIS, condamnat la zece ani din considerente politice şi amnistiat după un an şi jumătate de detenţie în urma presiunilor din exterior. Altfel, nimeni nu a fost pedepsit penal pentru privatizările ilegale de după independenţă. Acest lucru se întâmplă din cauza corupţiei în sistemul de justiţie, a existenţei unei caste de judecători la cheremul politicienilor şi oligarhilor. Despre aceste lucruri a vorbit recent şi finlandezul Pirkka Tapiola, noul reprezentant special al Uniunii Europene la Chişinău, care i-a luat locul germanului Dirk Schuebel. Când şi Republica Moldova va urma exemplul României?

sursa: adevarul.ro/moldova