Andrei Năstase s-a născut la 6 august 1975, în satul Mândrești, raionul Telenești.A studiat la Facultatea de Drept a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, România. Din 1997 până în 2000, activează ca procuror, din 2000 până în 2002 a fost vice-director al Întreprinderii Mixte Moldo-Germane Air Moldova. La începutul anului 2015, alături de mai mulți lideri de opinie, a participat la înființarea Platformei Civice „Demnitate și Adevăr”, iar la 13 decembrie 2015 a fost ales președinte al Partidului Platforma DA.

Luni

Se spune că luni este o zi grea. De câțiva ani pentru mine este irelevant. Ziua de luni, in cazul meu, este o continuitate, pentru că, de obicei, sâmbătă și duminică nu sunt tocmai zilele mele de odihnă. Cel mai des în aceste zile merg la întâlnirile cu oamenii din localitățile Moldovei, pentru că altfel nu prea am cum să comunic cu ei. Presa, da, ar fi o soluție, dacă ar exista mai multe mijloace de informare independente. Și dacă presa liberă ar acoperi întreg teritoriul țării…

Dar, tocmai asta e problema la noi: media oligarhică sufocă libertatea de exprimare și libertatea de formare a opiniei publice. Așa că, merg să discut cu cetățenii acolo unde e viața adevărată, nu cea prezentată lustruit de o armată de mercenari. Și aceste activități mă țin în formă mereu.

La mulți ani, Gheorghe Hagi! Om legendă, om model de comportament și modestie. Vreau să ajung într-o zi să-ți mai strâng îndată mâna și să mă simt și mai mândru că sunt român.

Probabil, dincolo de un justițiar incurabil, mai există în mine și un romantic care, în altă viață, m-ar fi determinat, poate, să devin un om de creație. Deocamdată, însă, sunt doar un consumator fidel al artelor, al poeziei. Din ele îmi iau multă energie, dar și determinarea de a merge pe drumul ales, cel al Demnității și Adevărului.

Totuși, de data asta, dimineața a fost deosebită. Mama se află de ceva timp la mine și mă bucur de prezența ei, chiar dacă am mai puțin timp decât mi-aș dori pentru ea. Trebuie să consulte mai mulți medici după o intervenție chirurgicală la ochi. Îmi fac timp să o însoțesc și de fiecare dată mă confrunt cu realitățile sumbre, delicat vorbind, ale sistemului nostru medical, care trebuie urgent reformat, ca, de altfel, și toate celelalte domenii sociale. Și nu doar din cauza suferinței nealinate la timp a pacienților, ci și pentru că medicii, bunii noștri medici, asistenții medicali, nu reușesc să facă față tuturor provocărilor în debandada din sistem. Vorbesc de profesioniștii onești, care își exercită îndatoririle eroic, urmându-și jurământul. Știu cum e să fii cadru medical în Republica Moldova nu doar din auzite. Angela, soția mea, este îndrăgostită de profesia ei și, atunci când am decis să-mi trimit familia în Germania din cauza pericolului care plana asupra ei, a suferit mult. Dar viața are prioritate!

Îmi consult agenda de la oră la oră. Notez totul, nu doar programul, dar și ideile survenite pe parcurs. De exemplu, să nu uit să discut cu Alexandru Slusari și alți colegi despre un caz pe care l-am înregistrat la Sângerei, unde ca și peste tot în țară, centralizarea exacerbată sugrumă Autoritatea Publică Locală. De obicei bifez un lucru făcut, dar azi am

întârziat s-o fac. Bun, am puțin timp și o fac seara. Apropo, am avut azi o conferință de presă, care a vizat necesitatea instituirii unui Fond de intervenții special pe piața agro-alimentară. Monopoliștii apropiați cercului oligarhic sugrumă pur și simplu fermierii și sfidează orice bun simț. Legile nu funcționează! Sau funcționează unilateral. Dezastru!

Ajung acasă foarte târziu. Bat atent la ușa mamei. Se odihnește, nu o deranjez.

Intru în camera mea și văd patul strâns cu grijă, aranjat ca la carte. E mâna mamei, e sufletul ei care a scos de undeva, din adâncuri, fiorul inconfundabil al copilăriei și l-a așternut peste amintirile mele…

Mama. Scumpa mea mamă. Doamne, cât îmi doresc să se termine odată și odată vremurile astea de pribegie pentru toți oamenii alungați în străinătăți, pentru familia mea! Am trei copii minunați, o poveste de fetiță și doi băieți ajunși déjà la adolescență și vreau cu tot dinadinsul să fim împreună. Ei sunt diaspora mea personală. Și nu e o situație normală! Familiile trebuie să fie reunite, determinarea mea în acest sens este de neclintit, pentru că trăiesc și eu drama miilor de cetățeni ai țării…

Marți

Uneori mă gândesc cum ar fi dacă… Visez? Poate. Dar se spune că tocmai marii visători schimbă lumea. Și dacă e așa, atunci, da, sunt un visător. Mi-a trecut gândul ăsta prin minte, în timp ce făceam sport. Obișnuiesc să fac sport, chiar dacă nu în fiecare dimineață. Este o disciplină interioară pe care mă străduiesc să n-o încalc. La câte am de făcut, trebuie să fiu în formă. Și fizic, și moral. Bine, recunosc că și în aceste clipe gândurile îmi zboară spre agenda zilei, spre următoarele acțiuni din ce în ce mai multe, din ce în ce mai mai epuizante. Trec în

revistă presa bună și rea care mi-a analizat prestația. Încerc să formulez niște concluzii pe care să le împărtășesc Oamenilor. Vreau să le explic multe lucruri, să-i ajut să se descurce în meandrele manipulatorii, împletite cinic de presa oligarhică. Atâtea minciuni pe capul meu de locuitor probabil n-a văzut încă istoria omenească! E nevoie de multă luciditate, prezență de spirit, uneori de simțul umorului. Am nevoie să-mi cultiv o imunitate specială față de linșajul permanent al celor care au o frică de nedescris față de schimbare.

După o zi plină, seara am mers la emisiunea Punctul pe AZi de la TVR Moldova. Sunt puține emisiuni în cadrul cărora pot să-mi expun punctele de vedere și de fiecare dată încerc să fiu cât mai explicit, ca să reușesc să elucidez cât mai multe subiecte de interes general. Evident, unul dintre acestea e și consolidarea forțelor de opoziție emergentă. Nu avem altă soluție decât consolidarea unui bloc comun pentru participarea la alegeri. Mai ales acum, când șansele sunt diminuate de schimbarea sistemului electoral. Sunt conștient că va fi un an dificil, tocmai de aceea, zic, nu e timp de pierdut. Anul acesta am obținut o victorie greu de subestimat – Platforma DA a devenit membru observator al PPE. Deci, suntem pe calea cea bună!

Moderatorul are o misiune profesionistă clară – să scoată cât mai multe detalii din culise, să informeze publicul spectator cu lucruri inedite. Sunt deschis, îmi expun punctul de vedere personal și al Platformei, citez din Acordul de colaborare. Este adevărat, oamenii așteaptă coagularea forțelor democratice și reformatoare cât mai repede posibil pentru a putea aborda cu încredere campania electorală crucială pentru viitorul nostru.

Sunt întrebat ce cred despre unire. Unirea este un destin. Unirea e faptă, nu vorbă. Unirea nu înseamnă corupție și oligarhie. Unirea este o prerogativă a cetățenilor, nu a profitorilor. Decât să urli cât te țin bojocii că vrei unirea, mai bine ai rezolva problema ecartamentului european până la Iași, că doar ai fost ditamai ministru de transporturi, nu? Sau să aduci gazoductul de la Ungheni la Chișinău. Sau să realizezi interconectarea liniei de înaltă tensiune dintre cele două maluri de Prut. Sau să construiești poduri. Sau să faci reforme calitative în justiție astfel încât CNA să devină un veritabil DNA. Gândirea politică a acestui deziderat nu poate fi implementată de lași, penali și profitori care stau în spatele unor politicieni români cu priză la o parte din segmentul electoral unionist.

Apropo de TVR. Regret una din deciziile neinspirate cu privire la scoaterea din grilă a emisiunii Orizont European, realizată de Miruna Munteanu şi difuzată de TVR Moldova. Cred că este o greșeală, indiferent de argument. Am scris și pe rețelele de socializare despre asta. Contextul în care a fost luată hotărârea cu pricina mi se pare extrem de ciudat. Suntem în anul Centenarului, vom avea niște alegeri parlamentare cruciale, iar românii de pe ambele maluri ale Prutului sunt interesaţi de modul în care se va desfăşura scrutinul. Experţii, comentatorii politici şi alţi invitaţi de marcă ai emisiunii descurcau fără menajamente ghemul de minciuni, care a invadat întreg spaţiul românesc. De ani de zile se tot vorbeşte de edificarea unui spaţiu informaţional comun, de aducerea la Chişinău a presei române, a posturilor de radio şi televiziune și când colo, este suprimată una din cele mai elocvente emisiuni!

…. Îmi iau pacea sufletească din cărți, recunosc asta. Serile mele, oricât de târzii, se încheie cu lecturi. Adorm cu cartea în mână – e cea mai eficientă pastilă liniștitoare, care îmi dă puteri pentru a doua zi, pentru zilele ce urmează.

Miercuri

Azi dimineață am renunțat la sport. De fapt, am avut o noapte albă mult prea lungă. Probabil, cea mai lungă din ultima perioadă de timp. Am petrecut-o cu înțelepciunea martirului Nicolae Steinhardt și cele trei soluții expuse în testamentul său politic din „Jurnalul fericirii”. Soljenițân, Zinoviev, Churchill și Bukovsky… Soluția ultimilor doi presupune un caracter de excepție, o disciplină interioară de fier, „o formidabilă îndârjire morală a trupului, o voință de oțel înnobilat și o sănătate spirituală adamantină”. Greu de înfăptuit? Da, dar e posibil!

Uneori sunt destul de dur cu colegii. Dar nici cu mine însumi nu sunt mai indulgent. Pe timp de război, prioritățile se schimbă, iar noi suntem antrenați într-o permanentă luptă. Cu slăbiciunile noastre, dar și cu ofensiva imundă a sistemului mafiot, care sugrumă orice tentativă de eliberare a țării. Coechipierii mei sunt conștienți de asta. Și le sunt recunoscător! Sunt conștient de puterea pe care o avem ca formațiune politică. Știu că va veni ziua când, cu toții, vom participa la asanarea mediului socio-politic și economic al țării noastre! Vom reforma justiția, vom anula legea nedreaptă care impune oamenii să restituie miliardul în cuantum dublu față de ce s-a furat și vom pedepsi drastic hoții, vom scoate la lumină din economia tenebră zeci de miliarde de lei… Dumnezeule, câte trebuie făcute și, în realitate, se pot face! Anul acesta e decisiv! Anul acesta nu poate fi decât anul schimbării!

Astăzi, în drum spre una din întâlnirile incluse de ceva timp în agendă, am fost oprit de doamna Alexandra, o femeie deosebită, cu caracter, cu demnitate și un simț al dreptății extrem de pronunțat, care mi-a spus că i-a murit băiatul acum un an și nici până astăzi nu știe de ce. Șocul anafilactic, înregistrat ca motiv al decesului, nu și-l asumă nimeni, iar toate răspunsurile instituțiilor publice la care a făcut apel, se contrazic în bătaie de joc. Probabil, dacă aș înregistra succint dramele și tragediile destăinuite la întâlnirile cu oamenii de acei care nu-și găsesc dreptate în țara lor, nu mi-ar ajunge memorie cuantică nici de la toate computerele guvernului! Va trebui să descurcăm misterele tuturor acestor cazuri. Ne-am propus, după schimbare, să instituim o Comisie speciala care să revizuiască toate dosarele suspecte, toate cazurile de deces dubios, să facem dreptate și să tragem la răspundere călăii care au torturat și ucis oameni.

Joi

De dimineață, în așteptarea unei întâliri importante cu Maia Sandu, am avut privelegiul să dau peste Constantin Cheianu, chiar în fața Bibliotecii Naționale. Probabil, era cu gândul agățat de o margine de lume interioară, numai de el știută, dar i-am întrerupt meditația și am mers împreună să servim o cafea într-un local din apropiere. Bucuria acestei întrevederi mi-a luminat ziua. Atât de înțelept, domolit, așezat, dar și ascuțit, neînduplecat în fața mârșăviei este gândul acestui om!

Spre amiază ne-a vizitat un grup de oameni cu viziuni unioniste, cu care am discutat pe îndelete și cu multă condescendență. Adevărații unioniști nu se înregimentează neapărat în structuri oficializate și obscure, cu finanțări asconse de la GBC. Militantismul în acest sens este, din păcate, folosit de multe ori de forțe politice oculte pentru a menține starea de confruntare în societate. La umbra conflictelor artificiale plahotniucii își aranjează treburile murdare de minune! M-a bucurat enorm faptul că oaspeții noștri au înțeles exact poziția formațiunii în problema respectivă. Trebuie să fim pragmatici. Inima fierbinte trebuie condusă de o minte rece.

Consult agenda evenimentelor din țară și de peste hotare în drum spre și de la diverse întâlniri. Sunt cu Ion, colegul meu de luptă antioligarhică, un destin despre care presa ar putea pune pe tapet o biografie excepțională. E veteranul de lângă mine, un mare caracter și prieten, care-mi cunoaște bine tabieturile și nici nu mai reacționează la exclamațiile mele (uneori de aprobare, alteori de indignare) atunci când citesc știrile sau îmi deschid emailurile.

Mă bucură ceea ce spune Peter Michalko despre poziția UE față de schimbarea sistemului de vot. El afirmă că recomandările Comisiei de la Veneția nu au fost respectate. Iată ce zice: „Poate unele dintre ele au fost, dar cu siguranţă nu în măsura în care ar fi posibil să spunem că ele au fost respectate ca atare şi aceasta a şi dus la poziţia comună a trei instituţii ale Uniunii Europene: Consiliul, Comisia şi Parlamentul, care au întrodus această precondiţionare politică în asistenţa noastră”. Auzi, Ion, e vorba de precondițiile pentru finanțarea macro-economică a Republicii Moldova de către UE! Ion zâmbește, căci știe pe din afară tot ce se întâmplă și o trece pe sub mustață: „Da, e bine că partenerii noștri conștientizează că Moldova e condusă de criminali, bandiți de la drumul mare… Dar ar fi bine să le dea și peste cap odată și odată! Cât se poate să le explici și să le tot explici? Să pună și ei umărul la debarcarea lor! E bine că nu le mai dau bani cu nica pe minut, dar e puțin, mai trebuie să le deschidă și dosare penale, să vină și sancțiunile personale! Că și banii lor au fost furați din băncile noastre!” Acesta e Ion Caraman, le spune exact cum le gândește, fără prea multă diplomație, fără frică și cu demnitate. Și ca el în Platforma DA sunt foarte mulți. Oameni cu coloană vertebrală autentică, care nu au făcut parte din sistem niciodată și cred neclintit în cauza pe care o servesc benevol și asumat.

Am încheiat ziua de muncă cu o altă rundă de negocieri pentru crearea blocului antioligarhic pro-european. S-ar putea să pară că discuțiile durează, dar după ce am formalizat modul în care o să alcătuim blocul, sunt încă multe lucruri importante de făcut. Vrem o colaborare de durată, nu una circumstanțială. Vrem un bloc electoral pe principiul egalităţii şi reciprocităţii, cu participarea la alegeri pe liste comune, în care vor fi incluși nu neapărat membri de partid, ci și reprezentanţi ai mai multor forţe civice şi politice din ţară. Știu că unora li s-ar părea, poate, o misiune imposibilă, dar aici suntem de neclintit: listele electorale trebuie alcătuite echitabil și în baza integrității şi meritocraţiei candidaților. Avem nevoie de oameni cu caracter, personalități valoroase și principiale.

Vineri

Dimineața de lucru a început destul de alert. La întâlnirea cu delegația Forumului pentru Democrație și Solidaritate, sosită de curând în țară, am vorbit despre situația social-politică, despre subterfugiile guvernării, despre criza profundă în care s-a pomenit Republica Moldova. Continuăm să insistăm pe o informare exhaustivă, obiectivă și concisă a partenerilor de dezvoltare a statului nostu asupra realităților de aici. Cred că este pentru prima dată pe parcursul anilor de independență când jocurile politice ale unei clase de politicieni viciați până în măduva oaselor, pun țara într-un asemenea pericol de falimentare totală. Cu atât mai rău pentru ei! Momentul adevărului e aproape, sunt sigur de asta.

Pe parcursul zilei, la sediul Platformei DA și astăzi e multă forfotă, căci mi-am propus o săptămână cu mai mute audiențe ca de obicei. Oameni din teritoriu și diaspora au trecut pragul nostru cu probleme, aspirații, temeri, soluții, idei, dorință de implicare… cu tot ce îi frământă, dezolează, încântă, le dă speranțe. Cel mai important este că există o coeziune în ceea ce ține de conștientizarea situației reale din țară. Oricum, e nevoie de multă comunicare, susținere reciprocă. Soluționarea problemelor e la suprafață, dar nu există voință politică în Republica Moldova. Sunt convins că schimbarea clasei politice este rezolvarea și tocmai de aceea actuala guvernare este asemeni unei haite de lupi flămânzi – încolțită și disperată. Știe ce o așteaptă atunci când va fi înlăturată de la putere.

Mâine de dimineață trebuie să merg la ședința organizației teritoriale a sectorului Centru din Chișinău. Interacțiunea aceasta e necesară – din schimbul nostru de opinii se nasc idei constructive și, apoi, ce poate fi mai edificator decât sentimentul coeziunii de echipă? Mai ales atunci când ea este determinată să facă tot ce îi stă în puteri pentru realizarea dezideratului nostru – să construim o țară în care să vrei să trăiești!

Apropo, acest slogan al nostru, inclus și în Programul de țară adoptat la Congresul al II-lea extraordinar al Platformei DA acum un an, a fost de curând „împrumutat”, de guvernarea lui Plahotniuc. Nici atâta inspirație nu au – să creeze un slogan propriu. Cu „creșterea” Moldovei s-au lămurit, acum sunt în impas cu creativitatea. Și impasul lor va crește odată cu fortificarea noastră. Niciun regim autoritar n-a rezistat în fața istoriei. Nu va rezista nici cel din Republica Moldova. Cred în asta. Cu tărie.

Ciudat, mi-am propus în aceste rânduri să vorbesc mai mult despre lucruri personale, despre trăirile mele intime, mai puțin cunoscute în spațiul public. Mă prind la gândul că, de fapt, trăiesc și respir prin prisma unei drame colective, a unor oameni cu care mă asemuiesc prea mult pentru a nu le înțelege durerile…

Sursa:europalibera.org