O voce puternică a sistemului

Problema narcomaniei din Republica Moldova este una nu doar de ordin social, cum consideră unii colegi de breaslă, ci este, mai întîi de toate, una de ordin juridico-politic. Dacă mafia narcoticelor nu ar fi protejată de politicieni, judecători și procurori, altele ar fi rezultatele luptei cu acest flagel ce distruge zeci și sute de mii de destine umane. Piața de substanțe narcotice este una din cele mai profitabile din Republica Moldova. Conform procurorului municipiului Chișinău, aceasta aduce mafiei circa 18 miliarde de lei anual, o cifră care îngrozește nu doar prin valoarea financiară, ci, mai ales, prin influența pe care o au căpeteniile morții albe în organizarea noastră socială și politică.

Cazul judecătoarei Vasilevici este unul crestomatic. Fostă șefă de instanță în perioada comunistă, protejata lui Poalelungi, comite o crimă ieșită din comun în august 2013, cînd condamnă la patru ani condițional un traficant de droguri recidivist, deși procurorul cerea o pedeapsă de 14 ani de închisoare cu executare, conform Legii. Faptul că judecătoarea a făcut acest lucru cu intenție, e treaba procurorilor să o constate. Crima, însă, e la vedere, și procurorul municipiului a cerut public tragerea ei la răspundere penală, conform articolului 307 Cod penal. Nu a tuturor judecătorilor, cum dădea de înțeles Poalelungi, pentru a-i amuți pe aceștia împotriva lui Diacov, ci expres – a unei judecătoare CONCRETE într-un dosar CONCRET.

Al doilea caz, la fel de concret, este al judecătoarei Maxim,cu vechime în muncă de un an de zile, din același sector Centru al capitalei, care a dispus eliberarea din arest a altui recidivist în traficarea de droguri, sub pretextul indulgenței și bonomiei. Chipurile, soția inculpatului ar fi avut copil mic! Dar, strîmbă doamnă, de ce nu te-ai gîndit la copiii consumatorilor de droguri, rămași pe drumuri, în sărăcie și mizerie din cauza recidivistului care le furnizează părinților acestora otrava halucinogenă? Dar la zecile, poate sutele de bolnavi incurabili sau chiar decedați de pe urma activității criminale a acestuia? Dar la Lege?

Păi cum să procedeze altfel, dacă colega ei cu „experiență” procedează la fel? Cum să-i fie frică de pedeapsă dacă mafia narcoticelor e protejată la cel mai înalt nivel?!

Revenind la crima judecătoarei Vasilevici, dovedită de instanțele ierarhic superioare, să ne amintim de o altă sentință dată de aceasta, pe timpul guvernării comuniste, cînd respectiva l-a condamnat la zece ani de închisoare pe Valeriu Pasat, fost ministru al Apărării. CEDO a declarat ilegală sentința în cauză, Pasat a fost declarat nevinovat, Republica Moldova a fost condamnată și nevoită să-și ceară scuze de la fostul demnitar. Dar cum rămîne cu Vasilevici? De ce nu a fost și nu este urmărită penal pentru crima săvîrșită, de a băga la pușcărie, la comandă politică, un om nevinovat? De ce, domnule Gurin, că doar e prerogativa dumitale să inițiezi cauza penală?!

Într-o explicație ciudată a judecătoarei lui Poalelungi, (la Vasilevici ne e gîndul), aceasta spune că a fost o greșeală neintenționată și că instanțele superioare au reparat greșeala ei. Or fi reparat-o, doar că traficantul a dat bir cu fugiții, nu mai e în țară. Și apoi chestia cu reparația e cu totul ridicolă, ca să nu zicem că e coșcogeamite prostie. Un coleg îmi sugera o comparație. E ca și cum cineva l-ar împușca pe altul, iar medicii ar reuși să-i salveze viața printr-o minune. E vinovat cel ce a tras cu arma, sau deja nu, pentru că medicii au reparat greșeala criminalului? Poate să-i dăm și un buchet de flori și să-i sugerăm să fie atent cînd trage cu pistolul în oameni, în așa fel încît medicii să-i „repare” crimele. Sau să-l rugăm pe Timofti să-i dea o me(g)dalie, ca lui Plahotniuc! Ridicolul situației ajunge la tragism atunci cînd deschidem Codul penal și înțelegem clar că pentru fapta (penală) comisă judecătoarea trebuie să răspundă conform rigorilor legii. Acest lucru nu-l “înțeleg” capii justiției moldovenești, Poalelungi și Gurin, protectorii judecătorilor criminali. Reacția lui Poalelungi despre care o să vorbim ceva mai jos a fost virulentă și dintr-un alt motiv. Individul a fost deranjat că un procuror a îndrăznit să intre în livada lui de “vișini”. Ce impertinență, cum e posibil! Eu sunt șeful judecătorilor corupți, eu îi protejez, nu te băga! Dacă acest lucru îl făcea un neica nimeni, un onegist oarecare, marca Gurin de altă dată, nu era nimic. Însă cînd un om al sistemului, un cunoscător, un meseriaș, un profesionist le dă peste bască haitei lui Poalelungi sîngele trufiei și orgoliului rănit năvălește impetuos în locul în care ar trebui să-i fie obrazul în sensul moral al cuvîntului…

Revenim mîine cu amănunte!

Sursa: jurnal.md