După toate probabilităţile va fi anunţată la Chişinău desemnarea Maiei Sandu, actualul ministru al Educaţiei, în funcţia de prim-ministru al Republicii Moldova.

Maia Sandu are un titlu de master la Harvard Kennedy School of Government. De asemenea, are experienţă administrativă, căpătată la Ministerul Economiei. Potenţialul premier şi experienţă în organismele internaţionale. A lucrat timp de mai mulţi ani la reprezentanţa Băncii Mondiale din Chişinău şi a fost director de programe la PNUD (programul naţiunilor unite pentru dezvoltare). În anul 2012 ocupa funţia de consilier al directorului executiv al Băncii Mondiale, când a fost invitată să renunţe la funcţia de la Washington şi să vină la Chişinău pentru a prelua portofoliul Educaţiei, fiind nominalizată de PLDM.

Venită recent din străinătate, Maia Sandu nu este percepută ca aparţinând clanurilor politico-financiare, motiv pentru care are o imagine bună la Chişinău. Imaginea sa de persoană integră şi principială a fost consolidată de controversele legate de supravegherea video a examenului de bacalaureat după modelul din România, un demers al Maiei Sandu care a reuşit, deşi a întâmpinat o cruntă opoziţie. Cu sprijin din România, Maia Sandu a început activitatea de evaluare şi acreditare în educaţie, indispensabilă pentru calitatea educaţiei, dar de natură să pericliteze interesele de grup din acest domeniu.

Pentru cunoscători, a fost evidentă o campanie de promovare a Maiei Sandu întreprinsă la începutul acestui an, pe fundalul negocierilor pentru formarea unui guvern după alegerile parlamentare din 30.11.2014. Această campanie de PR pentru Maia Sandu nu a avut succes pe moment, dar ideea de promovare a Maiei a rămas constantă. Premier a fost desemnat Chiril Gaburici, Maia păstrându-şi portofoliul de ministru al Educaţiei în noul guvern.

Ce se întâmplă la Chişinău

Situaţia politică şi social-economică este explozivă. După alegerile din noiembrie 2014, PLDM şi PDM au refuzat să constituie un guvern pro-european împreună cu PL, preferând să constituie o majoritate parlamentară cu PCRM, comuniştii lui Voronin, aceştia din urmă neprimind însă funcţii în guvern. Şeful noului guvern a fost numit Chiril Gaburici, care până atunci lucrase la filiala din Azerbaidjan a unei multinaţionale. Marea problemă a Republicii Moldova este că din trei bănci, în principal din BEM (Banca de Economii a Moldovei) s-a furat cel puţin un miliard de dolari, cu complicitatea unor persoane sus-puse. Suma este imensă faţă de economia fragilei republicii de peste Prut iar jaful a dezechilibrat grav economia naţională şi a discreditat imaginea partidelor pro-europene.

Coaliţia PLDM-PDM nu a făcut reformele solicitate de partenerii de dezvoltare, adică UE, SUA, Banca Mondială şi nici nu a implementat prevederile acordurilor de asociere şi liber schimb (AA şi DCFTA) semnate cu UE. Motivele au fost pe de o parte incompetenţa şi incapacitatea administrativă, şi pe de altă parte ostilitatea faţă de nişte reforme, în special reforma Justiţiei, care odată aplicate ar putea pune în pericol nu numai statutul social, dar chiar şi averile şi libertatea politicienilor. Campania anticorupţie din România este pe larg mediatizată în Republica Moldova stârnind îngrijorare printre politicieni, iar scandările de genul „DNA să treacă Prutul” ale zecilor de mii de participanţi la manifestaţii antiguvernamentale de la Chişinău sunt şi mai îngrijorătoare pentru aceştia.

Consecinţa refuzului de a face reforme a coaliţiei de la Chişinău a fost că, rând pe rând, partenerii de dezvoltare, începând cu Suedia şi terminând cu UE şi Banca Mondială, au anunţat că îngheaţă finanţările pentru Republica Moldova, ceea ce este foarte grav. Bugetul Republicii Moldova este dezechilibrat, iar fondurile de la partenerii de dezvoltare fuseseră prinse în bugetul pe 2015, motiv pentru care deja guvernul a oprit investiţiile, a tăiat subvenţiile din agricultură şi a redus şi cheltuielile curente, de genul consumabilelor din spitale. Deprecierea cursului leului MDL, cauzată în mare măsură de furtul miliardului va avea drept consecinţă scumpirea iminentă a preţurilor la energia electrică cu circa 40%.

O altă lovitură a fost anunţul că FMI şi-a anulat vizita la Chişinău. Vestea este dramatică, pentru că banii de la FMI sunt indispensabili ca suport bugetar, lipsa lor putând însemna neplata pensiilor şi salariilor. De asemenea, o parte din bani vor ajunge ca rezervă la Banca Naţională a Moldovei (BNM), pentru ca aceasta să poată interveni pe piaţă pentru a susţine cursul leului. Totodată, reprezentantul UE la Chişinău i-a anunţat pe guvernanţi că nu vor vedea niciun ban de la Bruxelles până nu încheie acordul cu FMI.

Trebuie spus că anularea vizitei FMI s-a produs din cauza liderilor coaliţiei. Cu câteva zile înainte de vizita programată a delegaţiei FMI, liderii coaliţiei au anunţat în mod sfidător că vor naţionaliza BEM, deşi cunoşteau că UE şi FMI recomandă lichidarea acesteia. Puşi în faţa faptului împlinit, reprezentanţii FMI au anulat vizita. Pe lângă aceasta, tot în perioada respectivă liderii coaliţiei au forţat demisia premierului Gaburici deşi ştiau că FMI nu discută cu premieri interimari.

Având în vedere cele de mai sus, nu doar economia este în pericol, ci Republica Moldova însăşi, care s-ar putea transforma într-un stat eşuat, odată cu intrarea în incapacitate de plăţi interne, ajuns în imposibilitate de a plăti pensii, salarii, prestaţii sociale, sau de a asigura serviciile publice începând din octombrie 2015.

Maia poate fi colac de salvare, dar şi hârtie de turnesol

Cel mai vizibil efect al numiri Maiei Sandu în funcţia de premier ar putea fi întoarcerea delegaţiei FMI. În luna august sunt concedii, iar funcţionarii internaţionali nu şi-ar da programul peste cap pentru Republica Moldova, cu atât mai puţin cu cât nici nu se merită, din punctul lor de vedere. Ar însemna ca delegaţia FMI să vină prin septembrie, iar dacă un guvern de la Chişinău deosebit de reformator ar accepta condiţiile impuse, acordul s-ar semna în octombrie şi banii ar intra prin decembrie 2015 sau ianuarie 2016. Aceasta ar însemna cumplite suferinţe pentru populaţia Republicii Moldova, având în vedere că încetarea plăţilor interne ale guvernului este estimată a se produce prin octombrie, cel târziu noiembrie.

Prezenţa Maiei Sandu în fruntea guvernului ar putea avea ca efect venirea încă din luna august a delegaţiei FMI, încheierea cu rapiditate a acordului, prin septembrie şi intrarea banilor poate chiar în octombrie, ceea ce ar putea evita intrarea în încetarea de plăţi a Republicii Moldova în octombrie-noiembrie, cu tot cortegiul de nenorociri care ar fi decurs de aici.

Dacă după numirea Maiei Sandu în fruntea guvernului se va anunţa la scurt timp şi vizita delegaţiei FMI la Chişinău, este clar că ea se bucură de un puternic sprijin extern. De altfel, când am afirmat mai sus că la începutul anului s-a desfăşurat o adevărată campanie de PR pentru promovarea Maiei nu am spus şi că această campanie ar fi aparţinut forţelor politice de la Chişinău.

Prima concluzie care se poate trage dacă Maia Sandu va fi numită în funcţia de prim-ministru nu este aceea că partidele din coaliţie nu au alte soluţii, sau că PDM şi PL l-au respins pe Vlad Filat. Nu aceasta contează. Cel mai important lucru este acela că, prin numirea Maiei, veroşii politicieni de la Chişinău dau semnalul că s-au predat, că se dau cu totul pe mâna partenerilor de dezvoltare, în principal UE şi SUA, care vor impune reforme dure, în principal în ce priveşte justiţia şi combaterea corupţiei. Aceasta nu este o alegere uşoară pentru oligarhii din Republica Moldova. Ca urmare a acestor reforme, ei ar putea chiar să-şi piardă averile şi libertatea. Se vede însă că au rămas fără alternative, iar situaţia republicii este aşa de greu încât oligarhii au acceptat singuri să-şi bage capul în laţ.

Oligarhii au încercat ei şi altfel, dar nu s-a putut. Faptul că la negocierile pentru formarea guvernului după alegerile din 2014 nu s-ar fi înţeles cu „Ghimpu cel inflexibil” este o minciună care ne jigneşte inteligenţa. După formarea „Monstruoasei Coaliţii” au început să apară proiecte în mod clar inspirate de Maica Rusia, gen autonomie teritorială pe criterii etnice la Taraclia sau legea „consolidării neutralităţii”, sprijinte fie pe faţă, fie tacit, de PDM, respectiv PLDM.

Aşadar, noul Guvern Maia Sandu ar mai merita o şansă şi, odată cu el, şi Republica Moldova.

 George Scarlat