Experienţele negative m-au făcut o luptătoare, m-au ajutat să-mi urmez instinctul şi să-mi trăiesc visul. Nu încetez să cred în speranţă, bunătate, toleranţă, compasiune”

S-a născut cu muzica populară în suflet. Cunoscută încă din adolescenţă datorită vocii sale deosebite, devenită foarte populară după câştigarea trofeului “Floarea din grădină” (1977), deopotrivă interpretă a muzicii clasice dar şi populare, Maria Dragomiroiu împlineşte astăzi 59 de ani.

“Cum spune o pildă românească: «Cine are noroc, are/ Pune piatră şi răsare», dacă ai noroc, poţi răzbi în viaţă, iar fără noroc, talentul nu face nici doi bani. Am avut norocul să întâlnesc în viaţă, atunci când am avut nevoie, oameni de specialitate care au apreciat talentul meu şi m-au ajutat să-l fructific. Ei m-au încurajat şi m-au susţinut să-l prezint în faţa marelui public. Acesta m-a primit cu multă căldură în sufletul său, ajuntându-mă în acest fel «să trec rampa», cum se zice. Publicul m-a iubit, mă iubeşte şi mă apreciază pentru cântecele mele, iubirea aceasta a lui constituind sursa mea permanentă de putere pentru a continua ceea ce am început. Cu alte cuvinte, am avut norocul să fiu descoperită drept talent autentic şi prezentată lumii care m-a apreciat şi susţinut permanent. Vreau să mai adaug, însă, faptul că reţeta succesului nu constă numai în talent şi noroc, lângă acestea mai trebuie adăugate munca, seriozitatea, perseverenţa şi dăruirea. Toate acestea la un loc ajută talentul să ajungă cunoscut şi apreciat. Am putea, deci, trage concluzia că alături de talent norocul este absolut necesar dar nu suficient pentru reţeta succesului.

Viaţa însăşi, în toate formele ei, este un miracol, este un dar de la Dumnezeu. Pentru fiecare zi dăruită şi trăită cu bune şi cu rele trebuie să-i mulţumim Lui. Când am crezut că nu mai pot, s-a întâmplat un miracol şi m-am ridicat. Viaţa este o luptă, un lanţ de încercări şi provocări, mă zbat în fiecare zi să câştig această luptă şi mă bucur pentru şansa pe care mi-o dă Dumnezeu de a învăţa şi a câştiga înţelepciune din această frământare. Mă bucur de lucrurile mărunte, aparent neînsemnate precum o floare de-abia deschisă la fereastra mea, zâmbetul unui copil… care pentru mine înseamnă izvor de bucurii şi frumuseţe.

Viaţa, cred eu, este un drum al destinului pe care îl urmezi, este un şir de vise, dorinţe, copilării pe care vrei să le realizezi şi e bine aşa, pentru că viaţa ar fi prea monotonă şi plictisitoare. De multe ori ne este foarte greu să ne dăm seama ce este bine şi ce este rău, dar trebuie să încercăm mereu şi să sperăm că vom câştiga.

Mi-am dorit foarte mult să am copii, pentru că ei reprezintă sensul vieţii, al muncii noastre, să ai cu cine să împărtăşeşti bucuriile şi realizările tale. La 23 de ani aveam doi copii cu o diferenţă de vârstă între ei de 11 luni şi 4 zile, în condiţiile în care nu aveam o casă corespunzătoare, siguranţa zilei de mâine, acum cred că a fost o nebunie din partea mea, dar tot acum mă bucur că m-am aruncat în această nebunie. Dacă aş fi fost o persoană mai calculată, să aştept mai întâi să am o situaţie materială cât de cât corespunzătoare, nu mai erau copiii mei şi astăzi nu aş mai trăi această mare bucurie şi împlinire de a fi mama lor şi bunica sau «Nana» nepoţelelor mele dragi.

Am pornit în viaţă trecând printr-o copilărie greu încercată şi tristă alături de fraţii mei mai mari, Dana şi Iustin. Am copilărit muncind din greu, având multe responsabilităţi. Bucuriile au fost puţine, în schimb am avut parte de multe şi puternice emoţii negative care m-au marcat enorm. Acum, însă, uitându-mă în urmă, derulând filmul înapoi, îmi dau seama că am avut noroc să trec prin toate aceste încercări, pentru că experienţele acestea m-au călit, m-au întărit, m-au făcut o luptătoare şi m-au ajutat să-mi urmez instinctul şi să-mi trăiesc visul. Mulţumesc în fiecare zi lui Dumnezeu pentru tot ce am realizat în viaţă, sunt mândră de tot ce am făcut pentru că sunt rezultatele unei munci cinstite. Îi sunt recunoscătoare lui Dumnezeu pentru toţi cei care înseamnă viaţa mea: copii, soţ, nepoţi, fraţi, prieteni şi marele public. Sunt mândră de copiii mei, fericită cu nepoatele mele şi mă rog lui Dumnezeu să ne mai dea viaţă mie şi soţului meu Bebe (tataie Bebiţu, cum îi spun nepoatele) să ne bucurăm de fiecare răsărit de Soare lângă cei dragi.

În această lume nu încetez să cred în speranţă, bunătate, toleranţă, compasiune ca fiind cele mai importante redute. Stă în puterea noastră ca oameni să schimbăm lucrurile în bine. Şi răul şi binele există în fiecare dintre noi, ne naştem cu ele şi doar de noi depinde în ce parte facem balanţa să se încline. Sper şi voi spera mereu într-o lume mai dreaptă, mai bună şi mai frumoasă.

Şi în această zi, ca de altfel în fiecare zi din viaţa mea, îmi doresc sănătate pentru că viaţa este mai frumoasă atunci când te bucuri şi de sănătate. Sunt fericită că în acest an am realizat un nou album cu propria casă de producţie DMB MUSIC RECORDS, un dublu CD, intitulat «Femeia este trandafir». Acest album a apărut chiar cu câteva zile înainte de ziua mea, el cuprinde 22 de cântece cu mesaje profunde şi descopăr că lumea este foarte interesată de el. M-aş bucura ca oamenii după ce ascultă aceste cântece să capete puterea de a-şi schimba gândurile negative care-i macină şi îi îmbolnăvesc în sentimente pozitive care să-i ajute să devină mai buni şi mai puternici. Să nu uităm să sperăm, să fim mai buni, mai îngăduitori, mai iertători pentru a ne putea bucura de viaţă!”

sursa: jurnalul.ro