În cadrul unei emisiuni de dezbateri de la un post privat de televiziune, Ambasadorul Germaniei la Chişinău a făcut o radiografie a stării de lucruri din Republica Moldova, dînd de înţeles guvernării actuale că partenerii de dezvoltare nu vor tolera starea de captivitate a instituţiilor de drept. În continuare, prezentăm cititorilor noştri spicuiri din intervenţia televizată a domnului Matthias Meyer.

Bineînțeles că există cazuri de corupție în justiție, în administrație, în alte instituții publice. Și aici eu sunt cel care mă pot exprima foarte clar, cu voce tare, că nicidecum corupția nu poate fi acceptată! În cadrul unei autorități publice, de exemplu din domeniul financiar, se exercită o presiune “adecvată” asupra unei persoane, pentru a o scoate de pe piață, atunci acesta nu este un exemplu bun. Investitorii germani, înainte de a veni în Republica Moldova, se gîndesc în ce condiții vor activa aici, deoacere o investiție – ca să fie făcută cu succes – este nevoie ca într-o societate să funcționeze o justiție corectă şi funcțională. Referindu-ne la corupția din RM, germanii nu vor tolera asta niciodată.

Se vede că aici trebuie să se schimbe ceva. Chiar astăzi am discutat cu Premierul și alți ambasadori străini referitor la corupție. Am menționat că atunci cînd descoperim cazuri de corupție într-un sistem, imediat anunțăm.  Fiecare dintre noi știe că a auzit măcar de-un caz de corupție din Republica Moldova. Cazurile de curupție, cred că nu trebuie doar sesizate, dar și urmărite. Prin urmare, trebuie inițiat un proces prin intermediul Procuraturii Generale, așa încît cazurile de corupție să fie urmărite pînă la capăt și să se ajungă la condamnare. În astfel de situații, puteți să mă credeți, că noi ne angajăm foarte, foarte dur. Oamenii obțin încredere în noi și atunci cînd se ciocnesc cu astfel de situații ni se adresează.

Bineînțeles, prin corupția care există în toate sferele, societatea poate gîndi că banii veniți din Europa se duc tot pentru corupție. În calitate de ambasador, eu n-aș putea să confirm. Banii europeni nu sunt oferiți pentru persoane private, ci pentru reformarea instituțiilor care sunt reprezentate în afara țării. Există un control al acestor bani ai Uniunii Europene. Pot să garantez că banii germani nu sunt pe mîina corupției.

Inspectoratul Fiscal trebuie să fie direcționat în așa fel, încît să nu deranjeze activitatea firmelor. Dacă, de exemplu, un om de afaceri din RM este impus să prezinte hîrtii noi, atunci activitatea antreprenorului este întreruptă, iar acest lucru nu are de-a face cu legislația, așa cum se apără Inspectoratul Fiscal, ci e un mod de a arbitra. Și nu este dorința IF de acționa în așa fel, dar pentru că i se dictează din altă parte să pună piedici unei afaceri. Multe lucruri se întîmplă în aceste mecanisme, în spatele cărora acționează aceste autorități publice. Prin urmare, aceste metode nu trebuie să funcționeze în secolul XXI. În Germania există cerințe stricte, chiar și de gen etic. Antreprenorul trebuie să fie curat în acțiunile sale, dar la rîndul său autoritățile, la fel, trebuie să fie curate în acțiunile sale. În acest domeniu este mult de lucru în R. Moldova. Noi încercăm să ne apropiem de acele persoane din domeniile care șchiopătează.

Oamenii de afaceri din Germania nu sunt prea mulțumiți de situația din Republica Moldova. Ei se adresează Ambasadei cu plîngeri clare. Am discutat cu Prim-ministrul și ministrul economiei și ne-au promis că vor reglementa această problemă pentru a facilita mediul de afaceri.

Situația de la Banca de Economii și a Aeroportului Internațional Chișinău ne-a atras o atenție deosebită și suntem indignați de lipsa de transparență și de faptul că au fost niște proceduri neînțelese de populație. Tuturor le este clar că în cazul BEM s-au produs delapidări de bani. Persoanele implicate în aceste delapidări trebuie depistate și aduse în fața instanței de judecată. Bineînțeles că dacă asta nu se va întîmpla, toate consecințele le vor suporta cetățenii. În calitate de reprezentat al unei țări străine, nu pot accepta asemenea situație, să spun că e ceva obișnuit. Am și expus critica față de acest caz, dar deocamdată nu am primit niște răspunsuri care să ne satisfacă. Și la Aeroport era mult mai bine dacă se desfășura un concurs deschis și nu unul închis. Poate că a fost totul legal, nu exclud, dar trebuia să fie transparență. Guvernul, în aceste cazuri, demonstrează că nu ridică un deget. Ei ne-au asigurat că celelalte privatizări se vor produce în mod deschis, să fie clar pentru toți cum este organizat acest transfer de proprietate.

Mă întreb, cum de cetățenii n-au ieșit pînă acum în stradă, auzind de aceste privatizări, cum sunt Banca de Economii și concesionarea Aeroportului?! În Germania demult oamenii erau în stradă să protesteze, ținînd placate în mîini.

Noi vrem să credem că după modernizarea R. Moldova va crește mobilitatea populației, vor fi locuri de muncă mai multe și mai plătite. Vrem să credem că banii vor fi gestionați corect. Oamenilor trebuie să le explice că acest parcurs european este calea corectă, ținînd cont că în Moldova sunt mentalități sovietice. Calea oferită de Rusia nicidecum nu poate fi calea cea mai corectă și oamenilor trebuie să li se explice de ce. Mai cu seamă cînd această cale ne este arătată prin exercitarea presiunii. Presiunea niciodată nu ne face să credem că totul se face pentru binele nostru. Instrumentul convingerii trebuie să funcționeze, așa cum funcționează și în Europa.

Transnistria este un conflict de cînd s-a format Republica Moldova. Din păcate, în relația Transnistriei și Republicii Moldova, nu există suficiente capacități de a se asculta. Lucru legat de identitatea cetățenilor, care trebuie să fie respectată. Indiferent – găgăuz, bulgar, rus, trebuie tratați egal. Din rîndul acestor cetățeni fac parte și acei cetățeni din Transnistria. Din moment ce limba, cultura, educația celor de acolo va fi respecată, relațiile vor fi altfel. Trebuie să constat că ei încă nu se pot autodefini, nu au suficientă încredere să recunoască că sunt moldoveni. Încă nu au curajul să spună că noi facem parte dintr-un tot întreg și trebuie să conviețuim împreună. Din 1991 trebuia să fie înțeles că toți faceți parte dintr-o republică și aveți drepturi egale. Problema transnistriană este legată de Constituție și independență. Trebuie să existe legi nu doar frumos formulate, dar și recunoscute, așa cum independența trebuie să fie funcțională nu doar pe hîrtie, dar și trăită, simțită. Sarcina mea, ca și european este de a uni aceste comunități, de a oferi soluții în acest sens, să organizăm cît mai multe întîlniri comune, să petrecem cît mai multe evenimente culturale comune, pentru ca aceste comunități să se simtă aproape. Într-o Europă unită vom găsi mai ușor soluția pentru rezolvarea problemei transnistrene.