Era singurul medic gastrolog-hepatolog din raionul Cimișlia. Aproape 20 de ani a tratat bolnavii cu aceiași dăruire cu care spune că ar face-o și acum. A salvat mii de vieți și ar mai continuă să salveze, însă este prea departe de casă. Alexandru Olog a plecat în Italia acum 13 ani. Ca și mulți alții, a fost nevoit să plece pentru a-și putea întreține familia. Medicul mărturisește că salariul de o mie de lei pe lună pe care-l avea nu mai era suficient pentru a întreține patru persoane.

„O mie de lei este foarte puțin ca să întreții o familie timp de o lună, însă dacă nici pe aceștia nu-i primești la timp, te vezi obligat să renunți la tot și să mergi să cauți soluții în altă parte. Țin minte că nu primeam salariile mai multe luni la rând. Dacă mă credeți, nu aveam nici pe ce cumpăra sare ca să coacem pâine”, își amintește doctorul.

Pentru început a hotărât să plece undeva mai aproape, la Moscova. Se gândea că merge să muncească doar un an, iar după ce adună bani se va întoarce acasă la vechea viață. Însă nu a fost să fie. Nu a reușit să câștige prea mult acolo, așa că a revenit acasă și a început să caute alte soluții.

În acea perioadă tot mai mulți moldoveni plecau în Italia, de aceea a hotărât să-și încerce și el norocul. A ajuns la Roma cu o viză turistică de o lună. La scurt timp s-a angajat la o patiserie, unde a muncit aproape jumătate de an. A renunțat la acest serviciu, pentru că banii câștigați nu-i ajungeau decât pentru propria întreținere. S-a angajat apoi constructor. După doi ani de muncă pe șantierele din Italia a revenit acasă, pentru că avea probleme cu actele. A fost nevoit să plece din nou, iar o prietenă din Italia l-a ajutat să-și perfecteze actele. Astfel a reușit să învețe și să se angajeze asistent socio-sanitar într-un azil pentru persoane cu deficiențe fizice.

„Un străin trebuie să depună un efort de trei ori mai mare pentru a putea munci, chiar și la un astfel de azil. Eu m-am străduit să ajung aici, pentru că acest serviciu are tangență cu profesia mea. Deseori s-a întâmplat să salvez vieți și aici. Pot spune că am pacienții mei, le știu istoriile la majoritatea celor cu care lucrez. Uneori chiar și medicii îmi cer sfatul”, ne-a mărturisit mândru Alexandru Olog.

„Mi-am perfecționat cunoștințele, însă nu am posibilitatea să le aplic, pentru că aici am pecetea de venetic”

Străinătatea și problemele nu l-au făcut să renunțe la pasiunea pentru medicină. A încercat de mai multe ori să-și echivaleze diploma de medic, însă nu a reușit. A picat examenul oral, pentru că nu cunoștea foarte bine termenii medicali în italiană. Deși la ultima încercare a reușit să treacă toate probele, profesorii de acolo i-au spus în față că au medicii lor și că nu au nevoie de străini.

„Învățam și ziua la muncă și noaptea acasă, numai ca să reușesc să trec examenele. Aici trebuie să dai examene la vreo opt materii diferite. Așa că am început să învăț și ginecologie, și pediatrie și multe altele. Mi-am perfecționat cunoștințele, însă nu am posibilitatea să le aplic, pentru că aici am pecetea de venetic”, spune întristat Alexandru Olog.

Unii dintre foștii colegi îi cunosc situația și îl cheamă insistent acasă, spunându-i că în Moldova poți să îți faci un salariu bun lucrând medic. Alexandru Olog spune, însă, că nu vrea ca suferința oamenilor să-i fie sursă de venit.

„Nu vreau să mă îmbogățesc pe seama altora. Sănătatea nu se cumpără și oamenii trebuie să știe că acei 10 lei băgați în buzunarul doctorului nu-i va ajuta cu nimic. Înțeleg și medicii care sunt nevoiți să muncească pe salarii de nimic. Aici întreg sistemul e de vină, iar statul nu face nimic”, crede medicul.

„Nu alerg după condiții bune de muncă, ci după persoane care într-adevăr ar avea nevoie de ajutorul meu. Știu că în Moldova sunt astfel de oameni„

Chiar și la mii de kilometri de casă, Alexandru nu a uitat de problemele de acasă. Acum patru ani a contribuit la deschiderea unei case pentru bătrâni în Cimișlia. A adus din Italia toate cele necesare pentru amenajarea instituției.

„În Italia când se închide un spital, nu se lasă clădirea de izbeliște, ca la noi. Toate utilajele și mobila se duce într-un loc de unde lumea le poate lua. Noi am încărcat un tir cu paturi, mobilă pentru baie, cearșafuri, covoare și multe altele și le-am adus în Moldova, pentru casa de bătrâni”, spune bărbatul.

Pentru că a rămas în Italia a încercat să se implice în unele evenimente medicale. De aproape patru ani călătorește prin toată țara pentru a participa la Congresele medicilor, având deja în palmares mai multe diplome. Uneori este nevoit să cheltuie și câte 300 de euro pentru a putea participa, însă nu regretă.

„Aflu de pe internet când și unde au loc aceste congrese, mă învoiesc sau mă înlocuiesc cu cineva la muncă și merg. Aceste întâlniri sunt cele mai bune cursuri de perfecționare, pentru că afli foarte multe lucruri noi de la specialiști din toate țările. Știu că mai am multe de învățat, de aceea și mai continui să merg”, spune fostul medic.

Deși recunoaște că sistemul nostru de sănătate nu este nici pe departe perfect,  spune că ar reveni cu mare plăcere acasă, la serviciul pe care l-a lăsat cu mulți ani în urmă.

„Nu alerg după condiții bune de muncă, ci după persoane care într-adevăr ar avea nevoie de ajutorul meu. Știu că în Moldova sunt astfel de oameni. Invidiez doctorii care au avut puterea de caracter să rămână acasă și să ajute bolnavii, așa cum a jurat că o vor face toată viața”, spune oftând Alexandru Olog.

Acum, la spitalul din Cimișlia lipsesc 20 de medici printre care ginecologi, obstetricieni, pediatri, interniști, anesteziologi etc.

Sursa: e-sanatate.md