Mihai Gheorghiu, lider al Pieței Universității în 1990, invitat la „24 de minute”. Înregistrarea integrală.

Florin Negruțiu: Ați fost unul dintre liderii Pieței Universității, ați condus mișcarea studențească, ați făcut parte din grupul de studenți călcat în picioare de mineri, ați fost arestat, ați organizat apoi Marșul Alb, ați ajuns la Cotroceni, ați vorbit cu Ion Iliescu, căruia i-ați reproșat direct crima. Ce ați simțit ieri, când Ion Iliescu a fost pus sub acuzare?

Mihai Gheorghiu: Nu avem o punere în judecată, ci o punere sub acuzare. Fără a fi sceptic, sunt de un optimism moderat cu privire la soarta acestui proces. După 25 de ani în care justiția nu a făcut nimic, e foarte greu să crezi că am ajuns în ziua unei reforme totale și în care se va face dreptate. Cu toate astea, e de apreciat că dosarul a fost deschis. Țineți cont că se face după ce CEDO a întors acest dosar și a avut o exemplară decizie. În România dosarul fusese închis. E bine că s-a întâmplat așa.
Ce ați simțit când l-ați văzut pe Ion Iliescu la Parchet?

E greu să mai simt ceva cu privire la Ion Iliescu și la o întreagă elită politică care a adus daune de nerecuperat.

Ce simțeați atunci pentru Ion Iliescu?

Piața Universității s-a născut dintr-o revoltă, nu atât față de Iliescu, ci pentru că Revoluția fusese furată și ne confruntam cu un regim neocomunsit, unde nu era nici vorbă să găsim libertate.

L-ați iertat pe Ion Iliescu?

Nici vorbă de așa ceva. Cred că trebuie să păstrăm în minte cea ce s-a întâmplat. Trebuie să ne iertăm dușmanii și sper să o putem face fiecare după puterile lui. Dar cei care au ucis în iunie 1990 trebuie să fie aduși în fața justiției și să aibă ei înșiși posibilitatea unei redefiniri, a recunoașterii vinei.

Față de mineri ce sentimente aveți?

Au fost o masă de manevră, niște oameni dislocați din condițiile lor de viață. Această masă a fost complet manipulată. Puterea – o parte a ei – a inițiat scenariul unei așa zise lovituri de stat pentru a putea motiva în fața României și a puterilor occidentale dreptul la represiune.

FSN a vrut să pună capăt așa-zisului dezmăț democratic în România, a vrut să înmormânteze definitiv opoziția.
Vă mai amintiți primul contact cu minerii?

Eram la Universitate în subsol, cu Marian Munteanu și alți colegi de-ai noștri. Erau 25 de studenți care au rămas în acea noapte acolo. Ne-am ascuns la subsolul Universității pentru că credeam că vom fi găsiți cu greutate, ceea ce nu a fost așa. S-a știut mereu unde suntem.
În dimineața zilei de 14, minerii au venit direct, nu au căutat deloc, pentru că erau conduși de agenți de securitate îmbrăcați în salopete care semănau cu cele ale minerilor. Vedeai că sunt altceva, nu mineri. Acolo grupul a fost măcelărit, au fost urme de sânge.
După câteva zile, Petre Roman, la întrebarea unei colege care a întrebat ce părere are despre urmele de sânge a spus: „Sunt urme de vopsea!”.

Sorin Drăgan a povestit pentru adevarul.ro că, atunci când au intrat minerii, erați toți în genunchi.
A fost și un îndemn a lui Marian Munteanu și a fost și o reacție a noastră. Nu mai aveam ce să facem decât să spunem Tatăl Nostru în așteptarea ororii. Ca și creștin nu mai puteai face altceva decât să îngenunchezi și să te rogi să nu fii omorât acolo.
Prima lovitură?

E greu să îmi amintesc acum exact. Au fost strigătele colegilor, ale colegelor noastre. Au mers până la a da nu numai cu furtunele, ci și cu târnăcoapele în noi, au produs răni îngrozitoare. Nu a contat că erau fete, băieți. Unii dintre ei au dat dovadă de umanitate și astfel unii dintre noi am supraviețuit.

Petre Mihai Băcanu povestește că un grup de mineri a ajuns la locuința domniei sale, unde se afla fiul său, care s-a refugiat la o vecină. Vi s-a mai întâmplat să vă întâlniți cu securiștii din piață?

Nu. M-am întâlnit cu unul care era membru al direcției de anchetă, în autobuz. Am coborât împreună cu el și am avut un scurt dialog despre ceea ce s-a întâmplat cu ei în urma Revoluției.
Minerii au fost chemați de către Ion Iliescu, Petre Roman și întreaga elită a puterii post comuniste.
O altă problemă a Mineriadei este numărul morților. În raportul oficial sunt patru morți, toți civili, toți bărbați. Dar sunt mărturii și înregistrări care arată femei moarte și ceea ce par a fi soldați morți. Dvs. vă amintiți să fi văzut morți la Mineriadă?
Nu numai că îmi amintesc, am fost lângă lanțul de trăgători de la Romarta Copiilor. Am încercat să ajut la recuperarea unui om rănit, cred că l-am urcat într-o ambulanță. Era un om care nu cred că a mai supraviețuit. Era împușcat în gât sau în cap.
La ora 22.00, în seara zilei de 13, toată zona Rosetti, Universitate era curățată și lanțurile de trăgători se luptau cu arme care trăgeau cu pietre, nu știu cu ce. Se pare că au fost soldați aparținând Armatei.

S-a discutat scenariul conform căruia manifestația a fost regizată de Securitate. Această teorie îl absolvă pe Ion Iliescu. A fost Ion Iliescu o victimă a Securității sau un partener lucid al acestei structuri?

Nu se poate spune că Ion Iliescu a fost o victimă. Din punct de vedere politic, era cel mai puternic om din România.
Ați fost deputat și apoi secretar la MAE. Câți oameni au plecat după Mineriadă din România?
Știu că a fost de ordinul zecilor de mii și cred ca a fost primul val din valul de emigrare a românilor. Experiența a fost atât de tragică, încât acești oameni și-au spus că nu mai pot avea un viitor aici și, din păcate, au plecat.

Dacă Piața Universității ar fi avut succes și Mineriada nu ar fi avut succes, cum ar fi arătat România astăzi?

Ar fi avut un parcurs mai aproape de normalitate, care să o fi eliberat mai repede de povara trecutului. Poate un parcurs în care elita politică să nu fie complet infestată de mafia regimului comunist. Erau oameni pregătiți să facă trecerea la capitalismul sălbatic.

Deci Mineriada a prezervat puterea unei noi oligarhii?

Da. Mineriada a fost eroarea strategică și tactică a acestui regim care câștigase alegerile. A durat șase ani ca societatea românească să înțeleagă cărui proces de manipulare a fost supusă.

Miron Cozma tocmai a fost învinuit în procesul Mineriadei…

Responsabilitățile juridice și morale ale lui Miron Cozma sunt imprescriptibile.

Ați fost profesor universitar. Ce are în plus tânărul de astăzi față de cel de acum 25 de ani?

Mă uit la fiul meu. Are un instinct teribil al libertății. Un instinct de a-și urma calea mult mai profund decât a noastră. Noi eram marcați de povara istoriei. E o generație care trebuie să înțeleagă că trebuie să privească în trecut pentru a înțelege care sunt responsabilitățile noastre umane, morale.

Ce a pierdut tânărul de astăzi față de cel de acum 25 de ani?

E bine că a pierdut povara unor regimuri opresive. E important să nu piardă memoria istorică.

Sursa:digi24.ro