E necesar să spunem din capul locului că numărul 1 al revistei „ Orizontul” ne amintește că trăim în epoca restructurării și ar fi păcat dacă cititorii ar zăbovi la dînsul numai cu răsfoitul.

 El ne mai amintește că ne-am născut sub steaua lui Eminescu (dialogul dintre scriitorul Alexandru Gromov și fizicianul Ion Holban), că „mai avem datorii față de oamenii noștri, față de străbuni și nepoți deopotrivă, față de noi înșine” (am citat din interviul acordat de poetul Nicolae Dabija publicației la care ne referim), că de pe podgoriile noastre, la o adică, am putea strînge piatră-vînătă (Nicolae Verdaș „Pagini dintr-un jurnal”)…

Problemele pe care pînă ma ieri „nu le aveam”, astăzi au început să ne bată peste gură și se cer transpuse pînă și în poezie. A se vedea în această privință cutremurătoare versuri semnate de același Nicolae Dabija. Mă refer în primul rînd la poeziile „Război”, „Bocitoarea”, „Orheiul Vechi”, „Poetul de curte” (!) Voi reproduce aici doar o singură poezie întitulată ”Poem” Iat-o:

Doru-mi-i de Dumneavoastră:

Ca un zid – de o fereastră.

Ion Iachim ne invită la o aventură în lumea copilăriei. Povestirea „ Epicur și fericirea” ne convinge că și problemele celor mai mici sunt și ele mari, poate chiar mai complicate decît ale celor maturi. Încercați numai să vedeți ce se întîmplă în sufletele lui Gheorghe Bușilă și Vasile Coșolan și vă veți convinge cît de întortocheate sunt cărările adolescenței.

„Mai apoi a fost noaptea ceea de pomină, din vara lui 1949…” cînd oamenii „… erau luați potrivit listelor întocmitede cele mai multe ori în sovietele sătești, fără vreun control strict. Dar de ce s-a întîmplat astfel? Doar statul de aceea și emisese legi ca să fie respectate de toți și în toate situațiile”. Întrebarea îi aparține scriitorului Iosif Gherasimov, autorul uneia dintre cele mai citite proze în anul ce s-a scurs. E vorba de nuvela „Bătăi în ușă”, care este publicată integral în varianta moldovenească a revistei.

Cam atît cu articolul „Literatură”, cu o singură remarcă. În revistă a fost, este și va fi tipărită literatura ce scrie la ora actuală în republică. Bun-proastă, așa cum i-i dta să fie. și fiecare, în cazul cînd e respectat un anumit nivel, se bucură de dreptul la publicare. și încă nu se știe dacă lucrările persoanelor care fac aprecieri de calitate publicațiilor din „Orizontul” sunt la nivelul criticilor expuse de dumnealor.

După ce am recitit articolul semnat de Valeriu Reniță am repetat la fel ca și B. Petriceicu – Hașdeu: „ La noi e putred mărul…”. Apariția lui cred că va trezi nedumerirea unora și susținerea altora. Esențial acum este să fie respectate normele polemicii, să fie respectată tonalitatea ce a propus-o însuși autorul materialului „De ce am plecat la universitate?”.

Ni s-au mai reținut interviul pămînteanca noastră Lilia Amarfiii, artistă emerită din Federația Rusă, confesiunile pictorului Vitalie Roșca, l-am îndrăgit și pe Zaharia Vasilache, eroul schiței „Băiatul bolnav de optimism”.

Și am mai reținut în memorie aspectul grafic neadecvat revistei. Iată- și cîteva întrebări formulate cu această ocazie: care-i rostul fotografiei din interior (pag.49), dacă în pagina a doua poetul Nicolae Dabija pășește clasic pe aleea unui parc? De ce pînă la ora actuală (sunt ani la mijloc…) n-au fost compartimentate gospodărește rubricile principale ale publicației? Cine-i autorul și care-i titlul (trebuie căutat cu ocheana) interviului Liliei Amarfii? Prin ce se explică faptul că două materiale de publicistică plasate unul lîngă altul sunt culese cu diferite corpuri de literă – e vorba de vreo găselniță redacțională sau așa… pur și simplu? Nu vi se creează impresia că atunci cînd plasați rasterul pentru a evidenția un pasaj, îl obligați pe cititor să recurgă la serviciile lupei?

Și încă o întrebare de ordin general. În prețul revistei (60 cop.) pare-mi-se este inclusă și calitatea hărtiei pe care-i tipărită. În cazul dat (ea a fost imprimată pe niște hîrtie foarte-foarte proastă) cui trebuie să-și exprime cititorul nemulțumirea și cui să-i ceară cîteva copeici înapoi?

În rest: deoarece suntem la început de an, la mai mult și la mai mare!