Jurnalistul Val Butnaru şi-a lansat noul roman – „Misterioasa dispariţie a lui Teo Neamţu”. Cartea a fost scoasă de sub tipar recent de către editura Cartier, în colecţia Rotonda, coordonată de Emilian Galaicu-Păun.

Lansarea romanului a avut loc la Librăria din Centru din Chişinău. Alături de autor au participat scriitorii Vitalie Ciobanu, Maria Şleahtiţchi, Constantin Cheianu, Vlad Pohilă, dar şi Emilian Galaicu-Păun care a fost moderatorul evenimentului.

Cartea poate fi procurată în librăriile Cartier, dar şi în regim online pe shop.cartier.md.

Scriitorul, dramaturgul şi jurnalistul Val Butnaru s-a născut pe 17 aprilie 1955, în Chişinău. După absolvirea şcolii medii de cultură generală nr. 32 (actualmente Liceul român Iulia Haşdeu din Chişinău), în 1975 dă admiterea la Facultatea de ziaristică a Universităţii de Stat din Moldova, al cărei licenţiat devine în 1980. În 1987 urmează Cursurile superioare de regie de pe lângă Institutul de artă cinematografică din Moscova, în clasa maestrului Emil Loteanu. Stagieri în domeniul jurnalismului: la Radio Europa Liberă (Munchen, 1993) şi la redacţia ziarului Orlando Sentinel (Orlando-SUA, 1994).

Din penutlimul an de studenţie (1979) se angajează ca reporter la ziarul Tinerimea Moldovei, unde lucrează până în 1983. Concomitent colaboreză cu publicaţiile Învăţământul Public şi Literatura şi Arta. Între 1985 şi 1991 este angajat al revistei literar-artistice pentru tineret Orizontul (ulterior – Columna), perioadă în care, ca publicist, se încadrează plenar în Mişcarea de renaştere şi eliberare naţională a basarabenilor. Activează ca redactor-şef adjunct la organul de presă al Parlamentului Republicii Moldova, Sfatul Ţării (1991-1992). Activitatea la Sfatul Ţării a fost un moment de răscruce – apare „perestroica” – se formează Agenţia de presă (independentă-nestatală) Basa Press.

Din 1992 până în 1994, Val Butnaru a fost director artistic al Teatrului Eugene Ionesco. Activează, în paralel, în calitate de corespondent pentru Basarabia la Radio Europa Liberă, redacţia emisiunilor în limba română (1992-1996). În 1995 fondează Grupul de presă Flux (GPF), al cărui director devine. Odată cu întemeierea GPF, în Republica Moldova apare o prestigioasă agenţie independentă de ştiri (AP Flux), iar publicul cititor beneficiază de unul dintre cele mai credibile şi mai captivante ziare de limba română – Flux, care ulterior s-a devizat în două ediţii: Flux – Cotidian Naţional (cu 5-6 apariţii în săptămână) şi Flux – Ediţia de vineri (săptămânal).

În noiembrie 1999, fondează un nou hebdomadar – Jurnal de Chişinău, care captează repede simpatia şi încrederea cititorilor, fiind recunoscut de către forurile mass-media din Republica Moldova drept cel mai reuşit debut în presa periodică din Republica Moldova. Ca redactor-şef, Val Butnaru a adunat în jurul Jurnalului de Chişinău o echipă de gazetari de înaltă calificare şi numeroşi colaboratori dintre personalităţile vieţii politice şi culturale basarabene. Însuşi Val Butnaru publică număr de număr (iniţial – săptămânal, iar din 2003, de două ori pe săptămână), sub genericul E la nave va… (preluat de la titlul celebrului film al lui F. Fellini), editoriale incitante, axate pe evenimente şi probleme de primă stringenţă.

Alte colaborări în calitate de analist politic: la Televiziunea Naţională (în 2000-2001, până la instaurarea cenzurii comuniste), la posturile Euro TV, Radio Europa Liberă, Radio Antena C. Ţine un curs de măiestrie jurnalistică studenţilor de la Departamentul respectiv al Universităţii Libere Internaţionale (ULIM) din Chişinău.

Activitatea de publicist a lui Val Butnaru a fost evidenţiată în mai multe rânduri: este desemnat câştigător al topului 10 ziarişti ai anului organizat de clubul de presă din Chişinău (1995, 1996, 1997), recunoscut drept managerul care a înregistrat cele mai mari succese în domeniul presei (1998), i s-a acordat Diploma de merit a Uniunii Jurnaliştilor din Moldova şi Diploma Clubului Naţional de presă Pentru devotament în serviciul opiniei publice (2001).

Val Butnaru s-a impus şi ca un dramaturg original, piesele sale fiind montate pe scenele teatrelor Luceafărul, Eugene Ionesco, Teatrul Poetic de la Chişinău, Teatrul Naţional Vasile Alecsandri din Bălţi, Teatrul Dramatic B.P. Haşdeu din Cahul, Teatrul Naţional Mihai Eminescu din Botoşani, precum şi la Teatrul TV Chişinău şi la cel de la Radio Moldova.

A debutat cu piesa Procedeul de ju-jitsu (1986). Au urmat: Ne place să jucăm teatru (1987); La Veneţia e cu totul altfel (1989); Simfonie în bi bemol major (1992); Iosif şi amanta sa (1993); Ţin minte că va ninge şi vom fi fericiţi (1993); Mâine sau poate poimâine (1994); Saxofonul cu frunze roşii (1997); Cum Ecleziastul discuta cu Proverbele (1999, montată în 2002); Şase autori în căutarea unui personaj (2001); Apusul de soare se amână (scrisă într-o primă variantă în 1982, revăzută şi publicată în 2003); Avant de mourir (2008).

Este autorul a două dramatizări după scrieri în proză de maeştri străini ai literaturii contemporane: Halta viscolelor (1986, după romanul scriitorului kirghiz Cinghiz Aitmatov) şi Fratele nostru, Iuda (după scriitorul rus Leonid Andreev).

Scrierile dramatice ale lui Val Butnaru, spectacolele montate (uneori cu asistenţa regizorală a autorului) au fost menţionate cu numeroase premii şi diplome de laureat, beneficiind de cronici, recenzii şi prezentări favorabile în presa culturală, la radio şi TV, la Chişinău, Bălţi, Iaşi, Bucureşti şi în alte oraşe din România. Astfel i s-a acordat Premiul Ministerului Culturii al Republicii Moldova pentruCea mai bună piesă a anului (1989 – „La Veneţia e cu totul altfel”, în 1999 pentru „Cum Ecleziastul discuta cu Proverbele”), Premiul Ion Luca Caragiale al Academiei Române (1993, pentru piesa „Iosif şi amanta sa”), Premiul revistei Convorbiri literare din Iaşi Pentru reuşita deschiderii europene a teatrului la est de Prut (2004). În 2010 editura Prut Internaţional publică primul roman a lui Val Butnaru, Cartea nomazilor din B..

Alte merite: Bursier de excelenţă al Fundaţiei Soros-Moldova (2001), câştigător al Concursului de editare a celor mai bune manuscrise de beletristică, promovat de aceeaşi instituţie (1998, 1999, 2003); Membru al Uniunii Jurnaliştilor din Moldova (1987), al Uniunii Teatrale din Moldova (1992), al Uniunii Scriitorilor din Moldova (1993) şi al Uniunii Scriitorilor din România (2003); Vicepreşedinte al Uniunii Jurnaliştilor din Moldova (1999 – 2003), membru al Clubului Naţional de Presă, membru al Centrului Independent de Jurnalism, membru al Consiliului de observatori al Audiovizualului, dar din care s-a retras în semn de protest faţă de recursul la metode nedemocratice în activitatea CCA; În 2000, Preşedintele României, Emil Constantinescu, îi conferă Ordinul Naţional „Pentru merit” în grad de Comandor; În 2009, Preşedintele interimar al R. Moldova, Mihai Ghimpu, îi conferă Ordinul Republicii; În 2014 Val Butnaru a anunţat că renunţă la acest ordin în semn de protest că distincţia i-a fost conferită şi lui Vladimir Plahotniuc.

Sursa:jurnal.md