Tatiana Turculeț povestește viața de peste hotare cu dor față de Republica Moldova, dar și cu satisfacție pentru civilizația pe care a cunoscut-o, oportunitățile și succesele pe care le adună.

Viața de la Chișinău, dinainte de plecare, a fost una liniștită, dar nu tocmai ceea ce vroia să trăiască Tatiana, iar ca să-și construiască viitorul nu prea a avut multe posibilități. După absolvirea Universității Agrare nu s-a angajat, întrucît salariile erau departe ca să acopere cheltuielile de bază. În 2008 a pornit spre Occident. Acolo a învăţat la WHU-Otto Beisheim School of Management –o renumită şcoală de afaceri din Germania şi treptat și-a realizat obiectivele.

A fost anagajată la Organizația Națiunilor Unite, Organizaţia Mondială a Comerţului, Deutsche Bank şi Consulatul General al SUA în Germania (Serviciul Comercial). Mai nou activează la Consiliul Europei.

Termenul „imposibil” nu încape în lumea Tatianei. Tânăra e convinsă că ingredientele reuşitei sunt ambiţia, curajul şi munca multă, iar gîndul că părinții îi poartă necondiționat de grijă și sunt interesați de reușitele ei, o ambiționează și mai mult.

4 ani în patru țări

În ultimii patru ani a locuit în Olanda, Germania, Spania şi Elveţia, fapt care i-a permis să însușească limbi străine. „Am învăţat limbile tuturor ţărilor în care am locuit. Aşa se face că acum vorbesc engleza, germana, spaniola, franceza şi chiar olandeza. N-am avut tupeul de a trăi într-o ţară şi de a nu depune măcar puţin efort pentru a învăţa limba celor de acolo, aşa cum o fac minorităţile de la noi, cu „permisiunea” noastră, evident”, menţionează Tatiana.

Deși a locuit în cele mai frumoase metropole din lume, cum ar fi Barcelona sau Hamburg, „oraşul ceasurilor” a cucerit-o din prima. „În Geneva sunt de puţin timp, dar a fost o dragoste la prima vedere. E un amestec unic de culturi, pe care nu l-am mai întâlnit nici într-o ţară până acum. Este la fel de cosmopolit ca şi mine şi aici mă simt cu adevărat în largul meu. E locul perfect pentru viaţă şi carieră.”

Într-un timp scurt, moldoveanca s-a integrat repede, a reușit să cunoască oameni interesanți și locuri pe care le imortalizează cu ajutorul aparatului de fotografiat. În Geneva, dragostea pentru pictură a înlocuit-o cu fotografia. Tot ce surprinde ochiul apare în obiectivul digital.

Despre Moldova

„E firesc – îmi lipsesc familia şi prietenii. Şi bucătăria noastră tradiţională, pe care am apreciat-o la adevărata ei valoare abia după ce am plecat în străinătate. Pe de altă parte, mă bucur că nu mai am de-a face cu corupţia şi dezordinea din Republica Moldova. Aici, în Occident, dacă faci lucrurile cumsecade, obții fără îndoială respect și mulțumirile de rigoare”, afirmă Tatiana.

Deşi multă lume spune că tinerii nu ar trebui să plece din ţară şi că exodul de creiere e prea amplu, Tatiana crede că poate contribui mai mult muncind în străinătate, decât lamentându-se acasă. „Mai avem mult de învăţat despre lucrul în echipă, ca şi naţiune. În ţările dezvoltate, lumea cooperează, fiind avantaje reciproce, la noi – se critică și se invidiază. Păcat, pentru că nu riscăm să fim acoperiţi de apele Oceanului Planetar, ca Olanda, şi nici să fim zguduiţi constant de cutremure, ca Japonia. Totuşi, ducem un trai mizer. Nu ştim să folosim resursele pe care le avem, în primul rând pe cele umane. Mi-ar plăcea să încep o afacere la noi în ţară, dar elanul de întreprinzător este curmat repede de felul cum funcţionează lucrurile acasă”, adaugă Tatiana.

Ea mărturisește că nu s-a detaşat niciodată de originea sa. „Nu există ţări perfecte, cum nu există nici oameni perfecţi. Chiar dacă am locuit în diferite ţări, nu vreau să imit pe nimeni. Încerc să păstrez calităţile pozitive pe care le păstrez de-acasă şi să iau doar ce e mai bun din fiecare cultură pentru o bună culturalizare”, conchide Tatiana.

Europa nu oferă viața în roz, pe care mulți probabil și-o imaginează. Tatiana a învățat să țină fruntea sus atunci cînd soarele strălucea mai puțin pentru ea.  „Ce nu te omoară, te face mai puternic”, spune tînăra. În pofita oricăror obstacole, a dorului de casă care trăiește în sufletul moldovencei, nu-și dorește să se întoarcă înapoi  în timpul apropiat.

Pentru glasul.md din Geneva,

Marie Jomir- Flores