Moldova mereu a fost codaş cam la toate metamorfozele şi mişcările (geo)politice din ultimii 30 de ani. Printre ultimii ne-am anunţat independenţa, declarat stat suveran cu imn etc., etc.

Eh, în timp ce Georgia se debarasa de caracatiţa banditească la greu, în timp ce-n România „leul bătrân” al flotei era într-o luptă deschisă cu încrengăturile clanurilor cu tentacule prin toate sferele vieţii publice şi politice… Moldova-şi trăia din plin „raiul” comunist orchestrat de Voronin. Mai mult, în momentul în care Ucraina trece printr-un proces important de „dezoligarhizare”, iar în România se pun punctele pe „i” privind corupţia la nivel înalt, Moldova este pustiită ziua în amiaza mare de sume cosmice de bani.

Ţara noastră e prea mică şi prea neputincioasă ca să-şi permită atâţia „oligarhi” (în Moldova cuvântul „oligarh” a devenit sinonimul bogătanului criminal ce joacă necinstit şi se implică activ în procesele politice ale ţării, subminând deseori interesul naţional). Cel puţin mai târziu, dar să nu scăpăm trenul „dezoligarhizării” din Estul Europei.

Este timpul când toţi îmbogăţiţii (modul în care şi-au obţinut milioanele/miliardele e subiect de altă discuţie) să înţeleagă că ingerinţele şi jocul după culise în defavoarea interesului public nu sunt altceva decât banale penalităţi, şi urmările lor vor fi grave pentru ei. Nu mai credeţi ambalajelor zeloase, dar cu acelaşi conţinut descompus al corupţiei!

E de ajuns cât am trăit peste două decenii de „independenţă” într-o continuă dezamăgire faţă de clasa politică.

3 mai 2015, Chişinău. Acelaşi loc, de 25 ani. Al demnităţii, lacrimilor, ororilor dar şi al libertăţii!

Sursa: Alexei Tighineanu