Când am citit săptămâna trecută ştirea că PLDM vrea să scoată în centrul Chişinăului zece mii de oameni care să manifesteze „pentru o Moldovă Europeană“, într-o acţiune-replică la „revoluţia de catifea“ a opoziţiei comuniste, am crezut că e o glumă. Cu regret, nu e…

Liderul liberal-democraţilor Vlad Filat şi cel al democraţilor Marian Lupu ne-au anunţat „surpriza“ într-o emisiune la care au participat împreună, ceea ce la fel ne-a surprins. Or, chiar dacă de vreo cinci luni au îngropat securea războiului de dragul stabilităţii politice aparente (atât de necesară, e adevărat, pentru ca summitul de la Vilnius să fie un succes pentru Moldova), cei doi foşti înalţi demnitari nu sunt prea convingători când afişează dragoste şi armonie interpartinică.

Să fie clar din start: sunt pentru desfăşurarea unor acţiuni ce ar spori eurooptimismul moldovenilor, i-ar face să-şi dea seama de beneficiile asocierii la UE pe cei care balansează între Est şi Vest şi i-ar trezi din rătăcire pe cei care se visează doar în „raiul“ euroasiatic al lui Putin. Sondajele sociologice arată că, dacă ar fi puşi să aleagă, doar puţin peste jumătate dintre cetăţenii Republicii Moldova ar vota pentru aderarea la Uniunea Europeană, numărul celor care ar opta pentru Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan fiind doar cu un punct procentual mai mic. Aşa că actuala guvernare, declarată pro-UE, are încă mult de lucru.

Şi nu doar până la summitul din noiembrie al Parteneriatului Estic, ci mai ales după. Şi nu doar guvernarea, ci şi societatea civilă, presa şi toţi cei pe care nu-i doare în cot de propria ţară şi încă mai cred sincer că „putem construi Europa acasă“ şi că „viitorul Republicii Moldova este în marea familie europeană“, ca să-i citez pe oficialii noştri (fără ironie o spun).

Doar că trebuie să acţionezi inteligent şi responsabil. Să comunici cu oamenii, să le explici pe înţelesul lor cu ce se mănâncă integrarea europeană, zi de zi să faci ceva ce le-ar îmbunătăţi existenţa sau, cel puţin, i-ar face să creadă că mâine, alături de prietenii din UE, vor trăi mai bine… Nu să faci spectacol patriotic în stradă, etalându-ţi muşchii în faţa opoziţiei şi lăudându-te că poţi aduna mai mulţi susţinători în centrul Capitalei decât comunistul Voronin. Este neserios, ba chiar aş zice că e ridicol.

Care e publicul-ţintă? Chiar credeţi că prin mitinguri veţi schimba mentalităţi? Că veţi convinge prin discursuri elaborate o mătuşă de la ţară care încă oftează nostalgic atunci când îşi aminteşte „cât de bine era pe vremea sovieticilor“, un „specialist“ venit din Rusia acum 50 de ani şi care încă nu vorbeşte po-moldavski sau vreun tânăr care din trei în trei luni merge la stroikă la Moscova?

Sau faceţi manifestaţia pentru membrii propriilor partide care vor umple Piaţa Marii Adunări Naţionale pe 3 noiembrie, nu pentru că vor să vină, ci pentru că preşedinţii au ordonat: „Prezenţa este obligatorie“?

Cei ca şi mine – care vă critică gesturile teatrale şi acţiunile reprobabile, dar care susţin cu ambele mâini cursul pro-UE şi înţeleg foarte bine câte eforturi diplomatice se fac, nu vor ieşi să manifesteze în centrul Chişinăului. Poate, dacă iniţiativa venea din partea societăţii civile, aveam altă atitudine, nu ştiu.

Or, cât am fost elevă în şcoala sovietică, am tot mers la paradele de 1 mai şi 7 noiembrie. Aliniaţi, cu zâmbetul pe buze, păşeam spre viitorul comunist fericit, la îndemnul partidului…

Mă scuzaţi, dar eu vreau să merg altfel spre UE. Liber. Chiar dacă ar fi să scrâşnesc din dinţi uneori, în loc să zâmbesc larg şi senin şi atunci când nu mi-e deloc vesel.

sursa: adevarul.ro/moldova