M-am gândit bine înainte de a adera la mişcarea protestatară a Platformei Demnitate şi Adevăr. Pe de o parte, vedeam că ţara este în ruine şi că a fost capturată nu de români, nu de ruşi, ci de guvernanţi, care au ieşit din popor.

Miliardul furat şi ceea ce a urmat a fost ultima picătură. Toată murdăria legată de aşa-numitul vector proeuropean, despre care ştiam câte ceva, a ieşit la iveală. Să rămânem tăcuţi nu ne mai permitea nici conştiinţa, nici nopţile nedormite. Pe de altă parte, timp de 16 ani am avut posibilitatea să cunosc mai mulţi reprezentanţi ai sistemului politic moldovenesc, care, cu mici excepţii, mi-au provocat repulsie.

Înfumurarea, dispreţul faţă de propriul popor, incompetenţa, tăcerea plină de înţelesuri, chipurile serioase cu care aceştia fac promisiuni şi chipurile nu mai puţin serioase cu care peste puţin timp ne explică de ce acele promisiuni nu au fost respectate – iată caracteristicile de bază ale aşa-numitei elite politice, pe care „am avut onoarea” să le urmăresc. Anume acest sistem politic a adus Moldova la pragul dezastrului. Înţelegeam că situaţia poate fi schimbată radical doar de un politician din afara sistemului şi de către o mişcare non-sistemică, care nu va acţiona după reguli demult mucegăite.

În 2015, după câteva valuri de plecări ale moldovenilor din ţară, eram sceptic faţă de o eventuală apariţie a unei mişcări protestatare în Moldova. Transformându-se treptat într-o mişcare de protestat la care aderau tot mai mulţi oameni, am înţeles că Moldova are o şansă. Am văzut o comunitate de oameni care împărtăşesc aceleaşi valori.

Am remarcat liderul care vorbea şi făcea politică onest şi atât de omeneşte. Uneori spontan şi atât de neobişnuit, dar anume aşa cum ar trebui să o facă cei de la guvernare. Cu discuţii democratice şi cu un schimb larg de opinii, dar în acelaşi timp păstrând spiritul responsabilităţii. Fără geopolitică sterilă şi cu acţiuni concrete de ameliorare a situaţiei provocate de integrări europene existente doar pe hârtie. Am chemat şi politicieni din opoziţie să se alăture mişcării noastre, dar nu înţelegeam de ce aceştia refuză, iar analiştii politici ne credeau proşti.

Ei trăiau într-o paradigmă politică deja înrădăcinată şi nu înţelegeau de ce noi, care avem rating în continuă creştere, chemăm alţi lideri politici. „Înainte, băieţi! Ocupaţi o nişă politică şi nu faceţi demagogie!”. Dar noi aveam nevoie şi atunci, şi acum să salvăm ţara şi să o întoarcem poporului, intenţionam să ne consolidăm forţele. Am protestat alături de partidele eurosceptice. Chemăm la crearea unui front antioligarhic şi la identificarea unui candidat comun pentru alegerile prezidenţiale, fără jocuri geopolitice.

Nu este corect să procedezi în acest mod din perspectiva actualului sistem politic? Da, nu este corect. Dar timp de 25 de ani am avut un sistem „corect”? Ce rezultate am obţinut? Statalişti, unionişti, proeuropeni, proasiatici taciţi, dar şi destul de vocali se urăsc şi într-un final nimeni nu s-au ales cu nimic. Miliardul a fost furat de la toţi şi toţi for fi nevoiţi să-l întoarcă. Încercăm, fiind la marginea prăpastiei, să negociem cu alţi lideri politici pentru a putea pur şi simplu salva ţara, prin desfiinţarea acestui regim criminal, aşa cum s-a reuşit în Iugoslavia. Ulterior vom decide ce doctrină vom aplica, dar asta se va întâmpla doar după nişte alegeri parlamentare corecte. Şi atunci poate fi atins un consens privind reforme-cheie pentru eliberarea rapidă din captivitate a statului, la fel cum au ajuns la un acord partidele politice din Spania după decesul lui Franco.

Andrei Năstase sincer şi în repetate rânduri sărea în apărarea Maiei Sandu, atunci când aceasta era atacată de holdingul mediatic al lui Plahotniuc. În cadrul emisiunilor televizate, Năstase menţionează că Dodon şi Usatîi au zeci de mii de susţinători care acum câţiva ani erau proeuropeni. El vrea o societate cu adevărat consolidată, dar ce avem? Ca răspuns la crearea unui front antioligarhic, doar pentru solicitarea alegerilor parlamentare anticipate suntem trataţi cu tăcere, răspunsuri categorice şi negative.

Unii politicieni spun că nu se vor aşeza la aceeaşi masă de negocieri cu cei de stânga. Cu Plahotniuc, deci, se poate face coaliţie şi se poate călători în capitalele europene doar pentru că el jefuieşte oamenii sub drapelul UE. Alţii şuieră printre dinţi cum ar trebui să fie împăcaţi stataliştii cu unioniştii. Noi niciodată nu vom vota pentru acelaşi candidat. Putem doar să stăm la coadă pentru a achita facturile la electricitate, bani care ajung în conturile off-shore ale lui Plahotniuc şi ale lui Şevciuk. De dragul propriilor scopuri politice egoiste şi mercantile politicienii moldoveni sunt de acord ca electoratul lor să fie jefuit de regim. Dar chiar şi în chestiuni în care aparent nu poate exista nici un fel de risc politic şi în care ar putea apărea dovada unei calităţi umane, politicienii noştri ortodoxali nici nu intenţionează să depăşească limitele paradigmei.

Acum este desfăşurată o campanie de linşaj politic al Platformei Demnitate şi Adevăr şi a liderului acesteia. Holdingul media cumpărat pe bani dubioşi de un om care timp de 6 ani a condus ţara şi a adus-o la colaps, timp de 12 ore pe zi încearcă să-i insufle poporului că toate relele sunt legate de faptul în care magazin face Năstase cumpărături şi câţi bani îi dă mamei sale. Atacă chiar şi cel mai sfânt subiect – mama.

Năstase oferă cele mai veridice explicaţii şi documente care vin să-i confirme afirmaţiile. De-ar fi cel puţin un politician care să-şi manifeste solidaritatea şi să-şi exprime părerea faţă de tot gunoiul informaţional la adresa lui Năstase din partea haremului lui Plahotniuc…

Ei bine, poate că timp de 25 de ani sistemul nostru politic, chiar şi liderii opoziţiei au fost atât de mult pătrunşi de egoism, încât nu mai pot fi schimbaţi. Chiar şi în pragul unei catastrofe naţionale, o mare parte dintre politicieni nu sunt capabili să vadă dincolo de interesele lor egoiste. Platforma DA este o mişcare antisistemică generată de oameni.

Vrem cu adevărat să unim societatea, noi am încercat şi vom încerca să creăm o forţă politică sănătoasă, poate chiar în detrimentul ratingurilor noastre. Suntem pregătiţi pentru un dialog deschis, însă niciodată nu vom accepta înţelegeri secrete cu Plahotniuc şi nu vom juca după reguli politice cinice.

Mediul nostru este poporul din care venim şi cu care avem o comunicare intensă, cu care vom comunica, explicându-i ce se întâmplă cu adevărat în ţară. Suntem pregătiţi să preluăm controlul ţării sau să participăm la acest proces, bazându-ne pe principiile reformării statului. Ştim cum trebuie să dezoffshorizăm, să demonopolizăm, să debirocratizăm şi să decentralizăm economia. Cum să reformăm sistemul judiciar şi cum să luptăm cu fenomenul corupţiei. Multor aşa-zişi politicieni le promitem dosare penale şi că vor sta pe banca acuzaţilor alături de Plahotniuc.

Nu facem parte din actualul sistem politic şi vrem să creăm alt sistem. Acum nu avem dreptul să greşim pentru că ţara nu va avea altă şansă având în vedere situaţia social-economică. Cu siguranţă nu va avea…

Alexandru Slusari