Discurs rostit în fața a peste 50 000 de cetățeni adunați în Piața Marii Adunări Naționale pentru a protesta împotriva guvernării criminale

Dragii mei! Îmi vibrează sufletul de emoţiile ce mă copleşesc, admirând această mare de lume. Dar, în acelaşi timp, mă doare inima, gândindu-mă la motivul care ne-a adunat. La dezamăgirea profundă provocată de aşa-zisele forţe proeuropene după alegerile parlamentare din 2009 și 2014. Am votat şi i-am îndemnat şi pe alţii să susţină partidele democratice, convinşi fiind că votăm viitorul european al ţării. Dar am fost minţiţi cu neruşinare.

Politicieni, judecători, procurori – s-au înglodat cu toţii în corupție și hoție. Bani ajung, dar nu şi pentru lăcomia lor! ar zice Mahatma Gandhi. Culmea e că ei continuă să ignore cu aceiaşi tenacitate diabolică bunul-simţ. Au golit visteria statului şi acuma vor să ne fure şi viitorul european. Şi în această lucrare mârşavă, partidele de la guvernare merg mână în mână cu duşmanii eurointegrării! Pentru aceasta a murit generația 7 aprilie 2009?

A venit timpul să ne facem auziţi. Să protestăm în mod civilizat şi paşnic – mii şi zeci de mii, până hoţii şi trișorii de la guvernare vor înţelege că timpul lor a trecut. Şi că-i aşteaptă răsplata. E o misiune dificilă, dar nu imposibilă.

Un cunoscut scriitor francez zicea că „omul rămâne om doar atâta vreme cât îşi menţine trează capacitatea de a protesta (André Malraux) . De aceea am venit să-i întrebăm: de ce ne-au scuipat în suflet şi continuă s-o facă cu aceeaşi obrăznicie? De ce-și bat joc de acest popor? Suntem noi o gumă de mestecat pe care o pot scuipa oricând le va dori osul?

Am venit penru a le transmite un mesaj foarte clar: ţara suntem noi! Cetăţenii liberi şi cu demnitate ai acestui petec de pământ, pe care nu vă vom permite să-l furaţi. Am venit să cerem ca cei ce se fac vinovaţi de jefuirea acestui popor să fie trimişi în puşcării. Iar cei ce vor să ne transforme copii şi nepoţii în sclavi, să plece în infern.

Suntem aici pentru a cere ca instituţiile de drept să-şi facă treaba şi să apere interesele cetăţenilor şi ale statului, dar nu să plodească dosare penale la comanda oligarhilor, inclusiv împotriva acelora care-şi strigă astăzi durerea în acest loc sfânt al deşteptării noastre naţionale.

Suntem aici pentru că ne iubim ţara şi mai credem că putem schimba lucrurile spre bine. Pentru că atunci când oamenii, ghidaţi de acelaşi ideal se adună în jurul aceluiași crez, se pot muta și munții din loc. Pentru că numai uniţi vom reuşi să punem la respect clica obscură de la guvernare. Nu mai putem suporta fărădelegile din justiţie, atacurile la libera exprimare, dezmăţul politic și economic la care se dedau cei care se cred stăpâni peste noi.

Suntem aici şi pentru a face apel la conştiinţa civică a reprezentanţilor de vârf ai societăţii, scriitori şi artişti de valoare, a miilor de ofiţeri, colonei şi generali ai instituţiilor de forţă, care au depus jurământ să servească ţara şi poporul, nu liderii de partide sau oligarhii ticăloşiţi. Nu vă lăsaţi pervertiţi şi manipulaţi de politicienii fără scrupule. Acesta să fie idealul pentru care luptăm din aa. 90 încoace? O slujbă de lacheu la curtea demnitarilor corupţi?

Am tăcut cu toţii când, de fapt, ar fi trebuit să strigăm cu toată durerea sufletului nostru: ajunge! Nu vă bateţi joc de oameni şi de ţară. Nu ne furaţi viitorul! Nu pentru asta v-am adus la guvernare!
Am tăcut şi atunci când profesioniştii oneşti au fost trecuţi pe linie moartă, iar lichelele promovate în funcţii, pentru că sunt “oamenii noştri”. Spre exemplu, doi indivizi aroganți şi îngâmfați, ajunși peste noapte unul ministru și altul colonel şi viceministru la Interne, m-au somat chiar a doua zi de cum au intrat pe uşa instituției să-mi depun mandatul de șef de Direcție pentru că “au oamenii lor”. Sunt ei, oare, o excepţie?

Am tăcut de multe ori ca nu cumva să prejudiciem imaginea guvernării democratice. Astăzi cred că această tăcere se cheamă laşitate. Or, indiferenţa, neimplicarea în ceea ce se întâmplă aici, la noi acasă, este egală cu trădarea idealurilor de libertate, a memoriei fiilor acestui pământ, poliţişti sau simpli cetăţeni, care şi-au jertfit viaţa pentru valorile pe care le calcă în picioare indivizii cocoţaţi de noi în fruntea ţări.

Înţeleg, în aceste zile de maximă încordare, îngrijorarea unui prieten, care mi-a scris un mesaj pe facebook: „Domnul Chiril Moțpan m-a convins sa fiu și eu in Piață. Mă va duce intr-acolo gandul, ca nu cumva, ”alungandu-i” pe ăștea, sa acceadă alții, care azi mocnesc in tufiș, mult mai periculoși, mai radicali, opuși vectorului european, care ar putea, aidoma comuniștilor, sa ne puna ”namordniki”, sa ne goneasca, ca pe o turma de oi, inapoi, in ocolul ghimpat… Ferit-a sfantul!”.
Ce să-ţi spun prietene? Ne amenință un asemenea pericol. De aceea astăzi avem nevoie să fim mai uniţi ca niciodată. Să ne fortificăm rândurile. Să identificăm oamenii oneşti şi cu dragoste de ţară, care vor fi în serviciul statului, al cetăţenilor şi nu al politicienilor corupţi.

Mai cred că prezenţa noastră aici, în număr atât de mare, ar trebui să fie un avertisment serios pentru tot soiul de parveniți! Cred de asemenea, că Platforma Civică Demnitate şi Adevăr ar putea să devină liantul care să unească toate forţele sănătoase din societate, pentru a se opune cu fermitate falşilor democraţi, dar şi forţelor distructive, dornice să se revanşeze. Iar guvernanţii ar fi bine să nu uite, că orice răbdare are şi margini.

Nu treceţi Rubiconul. Furia cetăţenilor a ajuns la cota maximă. Sunteţi gata să vă asumaţi consecinţele unei răbufniri sociale? Pentru că, o guvernare care fură ţara şi nu-şi respectă cetăţenii, este o guvernare criminală.

Chiril Moţpan, col. de poliţie (r).
3 mai 2015