(1)

La început a fost o ipoteză – monstruoasa coaliție mimează procesul de integrare europeană. De ce am început de la ipoteză? Pentru că eram serviți, zi de zi, cu promisiuni. Numai ale lui Leancă cît de umflate erau – că în 2012 vom avea regim liberalizat de vize, iar dacă nu, își va da demisia de onoare. Apoi  l-am auzit pe domnul Timofti vorbind de faptul că sistemul judecătoresc a pierdut lupta cu criminalitatea, după care, la insistența oligarhiei, a cedat și l-a numit șef de judecătorie pe finul lui Poalelungi, bogătanul și controversatul afacerist în domeniul serviciilor judecătorești, Melniciuc.

Apoi Efrim ne asigura că pachetul de legi privind reformarea justiției va asana sistemul, va elimina judecătorii corupți și va decriminaliza instituțiile statului, ca mai apoi, după ce a promis că va declanșa procedura de sancționare a judecătorului raider Orîndaș, să se răzgîndească și să scape, intenționat, termenul legal.

După Pădurea Domnească criminalii au fost identificați, procesul de demafiotizare lansat de Filat prindea contur. Contraofensiva Păpușarului Plahotniuc prin 10 mascați putea fi simplu și eficient contracarată de Ministerul de Interne, astfel încît cancerul Republicii Moldova putea fi extirpat. Frica patologică a cedat în fața tuturor posibilităților legale și democratice. Filat a ales drumul trădării și capitulării în fața mafiei pe care o demascase. Cel care ajunsese la putere prin “off-shore-uri, bani murdari, crime” a devenit partenerul său strategic…  Vorbe goale. Tragere de timp. Praf și pulbere în ochii europenilor și americanilor. Datul din ochi înspre Rusia și Rogozin. Scuipat și impertinență în direcția României. Hoții, hoții și iar hoții!

(2)

Gânditorul politic francez al epocii iluminismului, Charles de Secondat, Baron de Montesquieu, inspirat , ce-i drept, din realitățile britanice, a inventat bicicleta democrației și anume principiul separației puterilor în stat. Conform acestuia, există trei puteri independente – legislativă, executivă și judecătorească. Ipoteza mea privind mimarea integrării europene a Republicii Moldova de către actuala putere s-a transformat în certitudine după ce am constatat în mod clar că la noi toate cele trei puteri nu doar că nu sunt independente și separate, dimpotrivă, sunt subordonate unei  alte structuri, impusă de facto societății și partenerilor strategici. Această structură, plasată peste organigrama puterii politice a Republicii Moldova, se intitulează, popular, hotelul Nobil, iar politologic Camera oligarhică supremă. De aici, de la această suprastructură politică, observăm, pe verticală, liniile ce leagă puterea supremă a lui Ulinici-Plahotniuc cu celelalte instituții captive și formale ale statului – parlamentul, guvernul, președinția, sistemul judecătoresc compus din instanțele de judecată și procuratură. Urmează, conform acestei scheme, linii de subordonare a celor mai importante instituții ca CCA, CNI, CNA, CSM, Consiliul Concurenței, Banca Națională, etc.! Sus, în Camera oligarhică supremă, se află Păpușarul, stăpînul de facto al  Republicii Moldova, protejat de atotputernicul Argus, sisul paralel, compus din foștii generali ai regimului comunist, acum ajunși în solda lui Plahotniuc,  organizație paramilitară dotată, conform presei, cu tehnică de ultimă generație, inclusiv de ascultare a indezirabililor și o armată de 600 de soldați înarmați pînă în dinți, secondați de societățile comerciale ale oligarhului ascunse în off-shore-uri și matrioște menite să li se piardă urma. Este clar că, în aceste condiții, un stat aflat în captivitatea oligarhiei criminale nu are nicio șansă la integrarea europeană, or, pentru mine personal nu problema asocierii formale mă preocupă, ci obținerea, fie și în timp, a statutului de membru cu drepturi depline a Republicii Moldova în Uniunea Europeană. Să recurgem în cele ce urmează la probe care vin să consolideze certitudinea că actuala putere nu intenționează să ne apropie barem cu un milimetru de familia europeană!

(3)

Legislativul este aservit Camerei oligarhice supreme prin intermediul cuibului de rude directe și politice ale Păpușarului : președinte, vicepreședinte, șefa comisiei juridice și imunități, deputați  șantajabili din practic toate partidele și neafiliați.

Guvernul este controlat de Păpușar prin șantajul CNA și procuratură. Orice acțiune îndreptată spre dezvăluirea aisbergului oligarhic este descurajată de mascați, sub privirea înfricoșată a lui Filat, care-și lasă colegii de partid sub cuțitul coercitiv. Prima descindere la Guvern și Fisc a fost provocată de doi factori – politic și economic, ultimul vizînd nemulțumirea Păpușarului de a i se controla fiscal Metalferosul evazionist de circa 750 milioane de lei! Ultima descindere, conform unor surse destul de fricoase, ține de intenția Fiscului de a verifica firmele aflate în subordonarea oligarhică, despre care Fiscul probabil nu știa! Prin intermediul acestui guvern șantajabil și lipsit de rigoare a fost jefuit Aeroportul, ajuns pe mîna unor KGB-iști, amici de-ai tîlharilor de lux și Banca de Economii, ajunsă prin scheme criminale în posesia celor doi tîlhari de lux! Cel mai grav lucru din toată această situație e că Rusia, prin aceste două operațiuni fără precedent, a îngenuncheat Republica Moldova, ocupînd-o sub aspect financiar și logistic. Generalii rezidenți au ajuns acum marii bancheri ai filialelor rusești din Moldova. Agenți sub acoperire mișună peste tot, inclusiv prin instituțiile captive ale statului, fiind protejați de eurointegratorii beneficiari. Deoarece criminalii revin întotdeauna la locul crimei, vom avea motive să redeschidem subiectul.

Justiția… mai bine zis antijustiția!

Este instrumentul fundamental de subjugare a statului de drept. Proprietățile furate prin intermediul justiției, condamnările la comandă nu pot fi puse la îndoială. Hotărîrile judecătorești se execută, nu se discută. Astfel, atacurile raider, devalizarea oamenilor de afaceri și condamnarea lor criminală, jaful proprietăților statului prin intermediul judecătorilor hoți și corupți constituie o metodă eficientă de protecție a marilor hoții.

Judecătorii raider ajung a sluji pe banii grași  ai oligarhiei, fiind scoși din sistem după ce au fost folosiți în repetate rânduri. Cazul Colenco este crestomatic, după ce s-a scris că a prădat prin decizii ilegale oameni de afaceri, acum o face prin intermediul unui ONG de jefuire a asiguratorilor. Orîndaș, Namașco, Rotari, Plugari și ceilalți au fost petrecuți cu flori și “onoare” din sistem, unele surse susțin că pe banii contribuabililor europeni! Să nu uităm că au de primit la plecare peste 300 000 de lei, iar apoi unii dintre ei vor ridica lunar pensii viagere de cîte 8000 de lei! În cîțiva ani cele 60 de milioane de euro destinate “reformei” justiției lui Plahotniuc  se vor subția văzînd cu ochii.

Toți aceștia au contribuit la îmbogățirea “săracului” – judecînd după falsa declarație de avere de la donciul său, CNI, –  oligarh cu milioane și miliarde de lei, poate de euro, elaborând hotărîri contrare legii în cazurile La izvor, Guguță, Codru și atîtea altele.

CSM-ul este completat de persoane dubioase și controversate. Cazul Avornic este unul reprezentativ. După ce s-a constatat că acesta este văr cu vicepreședintele parlamentului, Palihovici, după ce a fost prins că a mințit legislativul că nu are proprietăți și afaceri în România, după ce a primit 50000 de lei de la însuși Păpușarul, căruia i-a jurat public supușenie, acesta a fost “numit” membru al CSM, ca peste cîteva zile să aflăm că are deschis un dosar penal de către procuratura municipală. Asemenea persoane vor face reforma justiției, asemenea persoane vor sancționa judecătorii corupți?! Exact ca un Donciu  la CNI, exact ca un Chetraru  la CNA, asemeni lui Pokaznoi  la CCA?!

Imediat ce criticile europene și occidentale se întețesc, în special ale ambasadorilor german și american, Păpușarul reacționează violent și cinic prin promovarea, în ierarhia superioară a justiției , a celor mai corupte cadre ale sale. Am impresia că acestea sunt selectate după chipul și asemănarea sa, cu cît mai criticate de presă și societate, cu atît mai plătit și decizional e fotoliul. Astfel, Druță a ajuns la CSJ, Corochi s-a mulțumit cu CAC, Melniciuc – președinte la Judecătoria Râșcani, Țurcanu – vicepreședinte la Judecătoria Botanica,  Sternioală are prilvilegiul să aleagă între al doilea termen de președinte al Judecătoriei Buiucani sau un post de judecător lângă Polalelungi, la CSJ, alții sau ales, deocamdată, cu ordine, medalii și premii bănești.

Despre procuratură e foarte complicat să vorbești. Printre puținii procurori onești se lăfăiesc în abuzuri și luări de mită cerberii fostului regim, acoperiți cu posturi, bani și posibilitatea de a stoarce mite de zeci și sute de mii de euro. Sarcina procuraturii lui Zubco-Garaba –Gurin este de a acoperi crimele economice ale Păpușarului și de a șantaja deputații și funcționarii indezirabili și nu numai! Și aici sunt promovați indivizi după același chip și asemănare – Popenco, Popa, Roșioru, Harunjen, Morari…

(4)

Ne întrebăm, dar poate că această putere “democratică” e mai “tare” decît precedenta la capitolul libertatea de exprimare, pluralismul de opinie? Aș! Închiderea NIT-ului opozant regimului, urmat de tentativa de “omor” a încă trei televiziuni, ținta directă fiind bineînțeles Jurnal TV, postul care a făcut publice dezvăluirile deapre crima lui Zubco, Pleșca, Crețu și a celorlalți braconieri de lux, postul care a relatat de la Londra despre adevăratul beneficiar al atacurilor raider, descoperit de justiția britanică, postul care a informat populația despre faptul că Plahotniuc a fost urmărit de către Interpol, iar acum e urmărit penal de poliția de la București, postul care a făcut lumină asupra crimelor economice ale păpușarului prin intermediul justiției aservite, preluările de la particulari și de la stat a imobilelor(terenuri și edificii importante, cazul Guguță, La Izvor), a hârtiilor de valoare (Victoriabank și Banca de Economii) despre restituirile ilegale de la bugetul statului la bugetul Casa Media a mogulului, postul de televiziune care aprope zilnic deconspiră judecătorii și procurorii mafiei și slugoii acesteia din alte instituții importante ale statului.

Despre ce libertate a presei mai poate fi vorba, cînd  demnitarilor de prim rang li s-a interzis categoric să răspundă la întrebările puse de subsemnatul în cadrul unor interviuri menite să satisfacă interesul general și major al societății? Doar șeful SIS-ului a neglijat aceast lucru, ceilalți au fost mustrați și șantajați să păstreze tăcerea, deși răspunsurile erau deja pregătite! Cum poate fi categorisit un asemenea regim care obstrucționează cu bună știință și ilegal activitatea mea de jurnalist, obligîndu-mă să mă adresez în instanțele lor de judecată pentru a-i obliga să-și facă datoria constituțională?!

Audiovizualul e la pămînt, cele mai importante surse de informare, televiziunile și radiourile cu acoperire națională  sunt la cheremul lui Plahotniuc, au statut de monopol!  Scopul acestora este de a dezinforma opinia publică și a discredita oponenții PD-ului și ai Păpușarului, noul format al Fabricii de la Publika fiind grăitor și „pilduitor”, iar atunci cînd nu este convenabil stăpînului, aceștia trec cu vederea evenimentul, prefăcîndu-se a nu-l observa. Protestele societății de colectare a metalului, concurenta Metalferosului oligarhic, cele de la CCA ale societății civile, telespectatorilor și angajaților JTV, ale asociațiilor  din domeniul protecției drepturilor omului, toate au fost trecute cu vederea de radiodifuzorii care utilizează frecvențele din patrimoniul național al Republicii Moldova, acoperind emisia cu filme siropoase de cea mai proastă calitate de sorginte rusească sau latinoamericană, scoțînd profituri grase din publicitatea obținută în urma unor măsurări falsificate de audiență. (https://glasul.md/apollo-apel-cu-privire-la-manipularea-datelor-de-audienta-tv/)

E mai combativă societatea civilă în condițiile în care presa liberă a făcut aceste dezvăluiri șocante? De unde?! Marea lor majoritate sunt în hibernare, devorînd granturi  și proiecte străine sub aripa partinică a puterii, lăsînd crimele neobservate, tăcând în lașitatea lor copios remunerată chiar și în cazul atacului fără precedent asupra libertății presei…

Poate mediul de afaceri se simte mai confortabil? Poate practicile blamate de actualii guvernanți în perioada comunistă au fost date uitării? Poate schemele de trafic cu carne, despre care vorbea Marian Lupu avîndu-l în vizor pe Plahotniuc au încetat? Păi cum să înceteze ceea ce practica în vechiul regim bejenarul noii orînduiri oligarhice?! Întrebați-i pe cei de la Grawe Carat, cazul care a umplut paharul răbdării oficialilor europeni, sau pe toți acei care-și taie poalele și fug cît mai departe, cu sau fără recuperarea investițiilor, de gestapoul organelor de control ale oligarhiei avînd menirea de a le scoate din zona concurențială a oligarhului. Ultima declarație a Băncii Europene pentru Investiții este una extrem de elocventă și oportună! Reticența plauzibilă de a nu investi în sistemul bancar controlat în totalitate de oligarh, din cauza off-shorizării și lipsei de transparență este un semnal cu urmări pozitive pentru decriminalizarea statului de către structurile internaționale.

(5)

Între timp, guvernarea scoate vorbe goale pe bandă rulantă. Trage de timp. Aruncă praf și pulbere în ochii europenilor și americanilor. Datul din ochi înspre Rusia și Rogozin a devenit un sport oligarhic. Scuipatul și impertinența în direcția României, o îndeletnicire.  Jafuri, hoții,  jafuri și iar hoții!

Referendumul din autonomie este pus în totalitate pe seama factorului extern, realitatea fiind cu totul alta. Tocmai Plahotniuc  și, complicitar, Filat, prin majoritatea din Adunarea Populară au declanșat și organizat un referendum ilegal, dînd vina pe Dodon al lor și pe opoziția comunistă, adevărata câștigătoare a voturilor găgăuzilor din toamna curentă, dacă bineînțeles scrutinul parlamentar va mai avea loc! Unul dintre scenariile puse la cale de oligarhie constă în amînarea acestora prin declararea stării de urgență și transformarea țării în dictatură de tip huntă, motivul invocat fiind separatismul și pericolul pierderii puterii de către mafia criminală. Iată argumentul cel mai plauzibil că monstruoasa coaliție nu dorește integrare europeană, minte și fură, fură și minte. Oligarhul este conștient de faptul că orice milimetru spre Uniunea europeană înseamnă căderea sa , slăbirea și pierderea totală a puterii și controlului asupra statului. Un asemenea scenariu este cel mai păgubos pentru Păpușar și sculele sale de orice culoare. De aceea au și purces la acest joc dublu, asumat, bine elaborat. În apele tulburi se prinde peștele cel mare. Acum o fi Moldtelecomul, mîine Căile ferate, apoi drumurile, podurile, poșta și ce a mai rămas. Pînă nu devorează totul, pînă nu jefuiesc tot ce mai atîrnă pe carcasa economiei naționale și a patrimoniului statului, conturile cu poporul nu sunt încheiate!  Dacă cineva crede că oligarhul venal obstrucționează doar vectorul european al Republicii Moldova, se înșală amarnic. Dacă mîine ar avea șansa păstrării puterii, acesta este gata să se asocieze cu orice forță politică, de orice orientare, doar să nu piardă controlul asupra instituțiilor captive ale statului, umbrelele de protecție a jafurilor sale proverbiale. Iar deplasarea de urgență a acestuia la Moscova, la 6 februarie, este una grăitoare.

(6)

Cineva l-a comparat pe Păpușar cu omul de afaceri rus, Hodorkovski.

Deplasată și neadevărată raportare, ca să nu zic trasă de păr și de rea-credință.

În activitatea sa, conform presei, Hodorkovski avea circa 200 de mii de angajați, care trebuiau plătiți. Și erau! Compania sa asigura bugetul Rusiei în proporție de 5 la sută, urmînd ca în cîțiva ani, dacă nu era arestat, să ridice cifra pînă la 7-10 procente. Magnatul era tentat să asigure integral necesitățile bugetare ale Culturii, Sportului și Învățămîntului.

Cîți oameni remunerează Păpușarul în afară de judecători, procurori și funcționari corupți?!

Cîți bani achită la bugetul statului oligarhul ajuns putred de bogat prin jefuirea proprietăților private, publice și banilor statului?

Ce produce acesta?

Cînd vom avea răspuns la aceste și alte întrebări de acest gen vom fi în măsură să comparăm elefantul cu șoarecele.

(7)

Cînd cineva mi-a spus că Avornic e desemnat drept candidatul oligarhiei la funcția de președinte al CSM am vrut să mă revolt, să pun mîna pe tastatură.  M-am răcorit, însă, repede și am adoptat o altă abordare. De ce nu, mi-am zis? De ce în fruntea unor instituții captive și aservite ar trebui să fie instalați oameni cu onoare, cu demnitate, cu libertate decizională? Să fie atrași în fel de fel de scheme, să li se întindă capcane dacă nu vor dori să slujească interesele criminale ale oligarhiei? Nu, pînă la alegeri e bine ca lucrurile să nu se schimbe, să rămînă așa. Cu un Poalelungi la CSJ, cu un Pleșca la CAC, cu un Avornic la CSM, cu un Pokaznoi la CCA, cu un Chetraru la CNA, cu un Donciu la CNI, cu un Corman, Candu și Apolski la parlament, cu un Leancă versus Lazăr la guvern, cu un Drăguțanu plus generalii KGB-iști la BNM…

Iar cireașa de pe tort e ca la Comitetul de reformare a organelor de ocrotire a normelor de drept – ce struțocămilă stufoasă! – să fie nu vicepreședinte, ci coșcogea președinte însuși urmăritul de Interpol, beneficiarul final al atacurilor raider, traficantul de tot felul de carne, monopolistul bancar, audiovizual , de publicitate și de metale (feroase și neferoase),  beneficiarul hotelului Codru, cafenelei Guguță, insulelor și restaurantului La izvor, urmăritul penal de justiția din România, beneficiarul  și “confiscatorul” protestelor din 7 aprilie 2009, Păpușarul care a ajuns la putere cu “bani furați, off-shore-uri, crime”, etc., etc., etc., pre numele sale Ulinici și Plahotniuc, într-o singură și inconfundabilă persoană “eurointegratoare”!