De Summitul de la Vilnius ne despart doar 10 zile. Subiectul a fost tratat cu intensitate astăzi în cadrul emisiunii „Ora Expertizei” de la Jurnal TV.

Octavian Țîcu, istoric: Prin prisma agitației și a isteriei, putem să înțelegem că pentru Uniunea Europeană și pentru Rusia este important ce se va produce la Vilnius și ambele părți au raționamente suficiente să creadă că este important acest eveniment. Summitul de la Vilnius este un război al simbolurilor. Pașii cu care UE avansează în înghițirea acestei „zone bufer” între Iași și Rusia sunt foarte mari. Această zonă este una incertă, pentru că într-adevăr sîmburele de europenizare a fost introdus în aceste țări. Nu putem nega că Ucraina, Georgia, Republica Moldova, dar chiar și Armenia, Azerbadjan, mai puțin Belarus, nu sunt ghidate de aceste raționamente de europenizare. Cînd spun europenizare mă refer la totalitatea proceselor care înseamnă asumarea instituțiilor europene modelului de dezvoltare politică, libera circulație ș.a.m.d. Pentru Rusia semnarea sau parafarea pe diferite nivele, care atestă în interiorul acestor șase state este important din perspectiva proiecției de influență și a acelei zone care întotdeauna a intrat în cercul istoric rus. Lupta dintre aceste mari puteri a creat partizani pro și contra, a determinat ezitări. Spre deosebire de alte state, noi suntem cei mai coerenți în menținerea continuității, indiferent de guvernarea care a fost din 2004 pînă în prezent.

Ucraina este un actor geopolitic important. Ea s-a fundamentat în perioada Uniunii Sovietice ca una imperială, la fel ca și rușii, și are o politică foarte clară cînd este vorba de interesul național. Au negociat cu Rusia în privința unor concesiuni, s-au făcut probabil promisiuni asupra Crimeii, au reluat livrarea. Este jocul deschis al Ucrainei care lasă loc pentru orice posibilități. Spre deosebire de noi, Ucraina a venit cu o ruptură în discursul său european. Atunci cînd Rusia va presa Ucraina, aceasta va ști să negocieze cu Uniunea Europeană ca să obțină din partea ei beneficii.

Ucraina are mari datorii externe, care trebuie achitate pînă la sfîrșitul anului, are de achitat 7 miliarde de dolari, iar în sectorul bugetar are deja restanțe mari. Asta poate duce la cataclisme în interior extrem de majore și cei care pot garanta aceast solvabilitate este UE, FMI, care condiționează acest lucru de semnarea Acordului de la Vilnius și rezolvarea cazului Timoșenco.

Cu această guvernare s-a văzut că posedă credibilitate în ceea ce privește integrare europeană, s-a văzut că este ruptă din interior. Pot să numesc diplomați europeni care au spus că sunt sătuli de lupta Filat-Plahotniuc și vor să vadă ideea europeană asumată plenar și nu divizată între partidele politice. Dincolo de mesajul intern, care ne-ar fi făcut foarte viabili din punct de vedere al integrării, aceasta ar fi fost foarte clar pentru partea transnistreană, care sunt beneficiile unei transformări europene. Cînd ai posibilitatea transformării unei infrastructuri de drumuri, care să-ți facă țara atractivă, din punct de vedere al investițiilor, lucrurile se schimbă foarte simplu.

Cornel Ciurea, expert IDIS „Viitorul”: Pentru guvernare și Comisia europeană, Summitul de la  Vilnius este un eveniment extrem de important. Dar n-are cum să fie Summitul de la Vilnius un eveniment istoric, pentru că noi nu vom obține nici regimul liberalizat de vize și nici zona de liber schimb, fiindcă doar vom parafa. Ar putea să fie un pas important spre aceste ținte, însă sub nicio formă Vilniusul nu va însemna materializarea lor.

În ultimele săptămîni, doza de pesimism privind succesul R. Moldova la Vilnius s-a diminuat, mai ales după privatizarea Băncii de Economii și a Aeroportului Internațional Chișinău. Ne apropiem de Vilnius și europenii au devenit mai puțin critici, probabil pentru a crea un context favorabil, dar și opoziția a devenit mai puțin sonoră. Acest hotar, a fost stabilit de guvernare și trebuie să-l trecem. După Summit vom reveni la pesimism și atunci vom aminti lucrurile bune și rele petrecute în Republica Moldova.

În cazul în care Ucraina nu semnează, ar însemna un mare eșec al Parteneriatului Estic și al Comisiei Europene. Toate înțelegerile care le avem acum cu Uniunea Europeană vor cădea și vor trebui inventate altele. Din acest punct de vedere suntem legați de Ucraina și depindem de ceea ce se întîmplă acolo. După opinia mea, un eșec al Ucrainei, înseamnă și un eșec al Republicii Moldova pe calea asocierii la Uniunea Europeană. În aceste condiții Rusia ne va fi mult mai aproape.

Eu nu cred că europenii vor strînge la perete cumva Transnistria și vor obliga companiile transnistrene să se înregistreze neapărat la noi și să se supună, ci va fi mai îngăduitoare față de Transnistria și le va lăsa posibilități de a găsi posibilități intermediare. Economiștii, afaceriștii transnistreni vor să aibă relații cu Uniunea Europeană, însă politic vorbind, acest lucru nu este posibil, pentru că Transnistria își vede altfel viitorul.

Valeriu Ostalep, ex-viceministru de Externe: Noi am ajuns să fim un subiect pasiv al jocurilor geo-politice. La Moscova se vorbește despre noi și ne dau indicații, europarlamentara Monica Macovei ne dă indicații din partea Europei și nu-i nicio reacție din partea autorităților moldovenești. Noi parcă am fi o colonie. Se creează impresia că viața în Republica Moldova este legată de două părți și te întrebi de partea cui ești, ceea ce este o prostie. În spațiul public de la noi nu se aude nicio voce a autorităților, în comparație cu Ucraina. Acolo cînd se joacă calculat ce au de cîștigat de la Rusia, de exemplu. Indiferent de poziția lui Viktor Ianukovici, statul va avea de cîștigat, iar noi, într-un joc geopolitic similar pierdem, pentru că suntem tot mai divizați ca și stat. Vina aparține conducerii țării, dar și Uniunii Europene care nu numai că tolerează asemenea prostii, dar și le promovează. Clasa politică de la guvernare este obligată să aprobe o politică care să ne unească.

Regiunea transnistreană nu este spațiu gol, dar sunt oameni și contează ce cred oamenii de acolo. Dar cine comunică cu oamenii de acolo din partea Chișinăului, în afară de Carpov care discută doar cu Ștanski? Vorbesc de lipsa oricărei abordări, care într-adevăr să coincidă cu interesele noastre naționale. De asta comerțul asimetric care va rămîne în continuare pentru regiunea transnistreană, subvențiile primite de la Federația Rusă, tensionarea inclusiv prin posibile incidente în zona de securitate.