Oraşul meu cu umeri albi de piatră,

În ploi de soare zi de zi scăldat,

Cu ani cinci sute aşezaţi la vatră

Trecutul glorios şi zbuciumat.

Mai tânăr şi frumos ca niciodată

Având în schele-un falnic viitor,

Tu te înalţi cu fruntea luminată –

Oraşul meu, al tău, al tuturor.

Te înălţim cu braţul şi cu gândul

Din zorii zilei pân’la ceas târziu

Și zboară larg de-asupra noastră cântul –

Drapelul tinereţii pururi viu.

Îmi place să mă plimb prin el agale,

Să întâlnesc la fiecare pas

Prieteni vechi din anii mei de şcoală

Prieteni, care mi-i făcuram azi

Să-i însoţesc prin cartiere’nalte

Și să-i conduc apoi pe la opriri

Cu zâmbet întâlniţi de fiecare

Și dragoste ferbinte în priviri.

Mai tânăr şi frumos ca nici odată

Având în schele-un falnic viitor,

Tu te înalţi cu fruntea luminată –

Oraşul meu, al tău, al tuturor.

Oraşul meu, oraş.