Guvernul minoritar de la Chișinău, condus de Chiril Gaburici, începe să dovedească, cu fiecare zi care trece, faptul că nu este chiar atât de minoritar. Nu era asta vreo noutate, știindu-se sprijinul comuniștilor arătat cu generozitate la votul de încredere din Parlament, dar sictiriți de meandrele negocierilor eșuate la nivel tripartit între pro-europeni, adevărații europeni au crezut, cu sufletul la gură, că nu vor vedea nici un șantaj din partea PCRM. Dar acesta, șantajul adică, a început!

„Ne cerem scuze de la alegătorii noștri, dar nu vom răbda mult dacă nu se face ordine”, a amenințat liderul PCRM, într-o emisiune difuzată pe 25 februarie 2015 la radioul public din Republica Moldova. Mai exact, cât au avut de răbdat, au răbdat! Acum nu se mai poate! Dacă și-ar fi pierdut comuniștii răbdarea în interesul națiunii, ar fi fost bine și lăudabil, dar se pare că armata lui Voronin nu mai are răbdare până la primirea unor funcții în stat.
Blajinul bătrânel comunist Vladimir Voronin a explicat de ce nu mai are el răbdare și a spus că PCRM a votat Guvernul, având în buzunar portretul robot al premierului de succes, portret care s-a dovedit a semăna cu cel al lui Chiril Gaburici. Așadar, premierul corespunde portretului robot creionat de comuniști, dar asta nu înseamnă, în opinia marelui lider comunist moldovean, că ei, comuniștii de la Chișinău, vor accepta să stea în linia a doua a Puterii. Așa ceva nu se poate! Păi până când tot așa pe locul doi? Voronin a explicat clar la radio că, deși cinci dintre miniștrii Cabinetului Gaburici nu sunt pe placul lor, ei au votat Guvernul, au făcut liniște în țară, iar acum, drept răsplată, comuniștii vor funcții de conducere în instituții publice. „Ne dorim funcții de conducere în mai multe instituții care se află sub control parlamentar. Formațiunea noastră va propune specialiști pentru ocuparea acestor funcții”, a precizat Voronin. Iar specialiștii lor de marcă ar fi buni taman pentru Curtea de Conturi, Consiliul Coordonator al Audiovizualului, Consiliul de Observatori al Companiei „Teleradio – Moldova”.
Ne-am putea întreba cu toții, nu numai noi, ci și europenii, ce vor face comuniștii dacă nu li se oferă aceste funcții. Răspunsul lui Voronin este elocvent: „Numai să încerce să nu ne ofere aceste funcții!”. Ca atare, dincolo de ironii, situația este complexă și complicată, iar comuniștii au o brumă de dreptate, în sensul că vor ceva în schimbul deblocării guvernării. Dacă oamenii lui Voronin vor ce vor, știind exact ce vor, marea dilemă a tuturor celor care stau cu ochii pe Moldova este de ce a trebuit să se ajungă în asemenea hal, adică la mâna comuniștilor! De ce nu s-au înțeles cele trei partide, care aveau majoritate în Parlament și de ce, dacă tot trebuiau să cedeze funcții, PDM și PLDM nu au binevoit să fie acum în situația de a le ceda liberalilor? Grele întrebări! Cu atât mai grele cu cât, în timp ce Alianța pentru Moldova Europeană, a intrat în dansul roșu al comuniștilor, la adresa Moldovei sunt emise avertizări de cod roșu de propagandă rusească, ca să folosim un limbaj familiar situațiilor de urgență. Rusia este tot mai pregătită să se năpustească și asupra Moldovei la o adică, în cazul în care UE se apropie atât de amenințător de ea. Și atunci, ne întrebăm cu ce scut se va apăra Guvernul Gaburici de ruși? Cu scutul Voronin?
Pe de altă parte, dacă liniile directoare ale căii europene nu vor călăuzi și mai profund Republica Moldova și dacă republica soră de peste Prut nu se trezește mai repede, nu e bine deloc! Nu e bine deloc dacă, în ciuda îndemnurilor strigate dinspre toate cancelariile europene la consolidarea drumului european al Republicii Moldova, politicienii de aici se complac în parteneriate cu personaje similare lui Ion Iliescu. Aducerea lui Voronin în prim planul politicii moldovene e ca și cum în România s-a gândi, acum, cineva să-l readucă la butoane pe Ion Iliescu.
Nu întâmplător, discursul președintelui României la Chișinău a fost unul rezervat, care a dat de înțeles Moldovei că ar fi cazul să o ia pe calea cea bună: „Pentru mine este important acum, după ce toată lumea a scăpat de presiunea formării Guvernului, să aflu care sunt gândurile de perspectivă, care sunt strategiile, care sunt, practic, căile prin care se dorește implementarea drumului european. Pentru aceste lucruri am dorit să am discuții cu liderii partidelor proeuropene care toți s-au prezentat în alegeri cu promisiunea drumului european. Vreau să discutăm, vreau să aud de la domniile lor cum se va pune acest lucru în practică, cum văd ei sprijinul României, ce putem noi să facem ca să sprijinim Republica Moldova”.

Romeo Crîșmaru