Sufocat de corupţia elitelor politice şi financiare, statul se îndreaptă cu paşi îngrijorător de repezi către categoria celor eşuate. În aceste condiţii, tot mai mulţi cetăţeni încep să se gândească serios la ”cartea românească”, mai ales văzând succesele luptei împotriva corupţiei de pe celălalt mai al Prutului.

Ovidiu Nahoi: Dragi activiști pro-unioniști, Din capul locului vă spun că demersul vostru este unul demn de apreciere prin sinceritatea lui și emoționant prin gradul vostru de implicare. Manifestația pe care ați organizat-o sâmbătă, 16 mai, la Chișinău, a produs un puternic impact mediatic și a avut darul de a readuce chestiunea unirii în dezbaterea publică.

La aceasta a contribuit, desigur, și decizia autorităților din Republica Moldova de a-i interzice intrarea pe teritoriul țării lui George Simion, președintele organizației ”Acțiunea 2012”. Dar a contribuit mai ales situația actuală din Republica Moldova.

Sufocat de corupția elitelor politice și financiare, statul se îndreaptă cu pași îngrijorător de repezi către categoria celor eșuate. În aceste condiții, tot mai mulți cetățeni încep să se gândească serios la ”cartea românească”, mai ales văzând succesele luptei împotriva corupției de pe celălalt mai al Prutului.

Și vă mai dau o veste bună, deși sunt sigur că o cunoașteți: în 2014, România a devenit primul partener comercial al Republicii Moldova, înaintea Federației Ruse, atât la importuri, cât și la exporturi. Oricum, statisticile arată că economia Republicii Moldova este în mai mare măsură orientată către Uniunea Europeană decât către Federația Rusă. Cine nu crede să consulte statisticile oficiale de la Chișinău.

Dar tocmai pentru că situația începe să devină serioasă, e timpul să reflectăm și noi, la fel de serios, la consecințe și mai ales la direcția pe care mișcarea unionistă ar putea să o apuce.

Mai întâi de toate, trebuie să admitem că unirea ar aduce între granițele României reîntregite o minoritate rusofonă (nu neapărat rusă) de circa un milion de persoane. Unirea nu se poate face împotriva acestor oameni, ci împreună cu ei.
A discutat cineva cu ei? Știm cam ce își doresc? Pot fi convinși că România va fi o țară mai bună și pentru ei?
Dar autoritățile din România au un plan în această privință?

Nu am auzit o asemenea dezbatere la noi. Deocamdată, rusofonii din Republica Moldova știu cam ce li se transmite la posturile de propagandă rusești.

Apoi, ar fi o mare greșeală dacă le-am transmite fraților de peste Prut ideea (periculoasă) că o unire cu România, decisă peste noapte, ar fi calea ușoară de a pătrunde în Europa. Că România acceptă Republica Moldova oricum, fără reforme în economie, în sectorul financiar și în justiție.

Problema e că nu sunt deloc clare mecanismele politice și juridice prin care o entitate care nu îndeplinește standardele europene ar putea fi admisă în Uniunea Europeană (ca să nu mai vorbim despre NATO) – să lăsăm cazul Germaniei, Uniunea de azi e cu totul altceva decât Comunitatea Economică de acum 25 de ani.

Gândiți-vă dacă nu ar fi cazul ca, înainte de a agita un discurs naționalist, să ”exportăm” idei și standarde europene în Republica Moldova. Ar fi pe placul mai multora, chiar și dintre cei care nu sunt etnici români.
Dar, până la urmă, ce fel de stat român propunem? Unul centralizat, ca acum, ceea ce ar presupune desființarea oricăror instituții autonome la Chișinău (să nu vorbim de Tiraspol, presupunând că unirea se va face fără Transnistria)? Își doresc asta cei de peste Prut? Dacă nu, suntem gata ca, de dragul unirii, să deschidem discuția privind un model federal?
Și în final, să vorbim despre lucruri practice. Un stat presupune o infrastructură unitară. Dar noi nu avem nici măcar o linie ferată cu ecartament european de la Iași la Chișinău! Ca să nu mai vorbim despre autostrăzi!
Desigur, nu stă în puterea activiștilor unioniști să realizeze proiecte de infrastructură. Dar o presiune constantă asupra autorităților de la București și Chișinău ar ajuta enorm. Un proiect major de intrastructură ar însemna, pentru ”românoscepticii” de dincolo de Prut, mai mult decât o sută de mitinguri.
Lucrurile sunt așadar, mai complicate decât par, dar chiar și așa ideea nu trebuie abandonată. Ar fi însă nimerit să-i adăugăm doza necesară de pragmatism și de inteligență politică. Altfel, rămânem cu steagurile. Iar pe podurile de flori nu poate trece niciun gram de marfă.

Cât despre Basarabia, va rămâne pe mai departe o periferie prăfuită și cam ciudată a României, din care însă politicienii șmecheri de la București își vor trage în continuare voturi.

Sper că nu asta vreți, dragi activiști unioniști. Succes! – Ovidiu Nahoi

Sursa:cotidianul.ro