Interviu al analistului politic şi reporter eNews, Vadim Malahov cu liderul Partidului Platforma DA, Andrei Năstase.

V.M: Apropierea campaniei pentru alegerile prezidenţiale şi perspectiva alegerilor parlamentare anticipate scot în evidenţă o întrebare destul de importantă. Până în momentul actual, situaţia din RM cerea de la Platforma Demnitate şi Adevăr îndeplinirea revendicărilor: răsturnarea regimului lui Plahotniuc, întoarcerea miliardului, lichidarea fenomenului corupţiei, depolitizarea instituţiilor statului etc. Însă, venind la cârma ţării partidele se ocupă în primul rând de rezolvarea propriilor probleme „pozitive” : îmbunătăţirea bunăstării populaţiei, asigurarea viabilităţii instituţiilor democratice, obţinerea stabilităţii şi susţinerea societăţii civile. Cum veţi obţine rezultate pozitive dumneavoastră şi partidul pe care-l conduceţi?

A.N: Desigur, noi înţelegem că trebuie nu doar să motivăm oamenii să lupte cu oligarhia, cu fenomenul corupţiei şi cu fărădelegile din ţară, dar şi să le oferim un suport informaţional privind metodele prin care ar trebui să lupte, eforturile pe care ar trebui să le depună pentru ca după eliberarea statului capturat viaţa în ţară să fie mai prosperă, liberă şi liniştită. În structurile noastre de partid se fac planuri conceptuale, pregătim nişte răspunsuri sistematizate la întrebările: cum vom realiza reformele, cum vom moderniza ţara, cum vom obţine în mod rapid prosperitatea Moldovei.

Consider că cel mai important este alegerea corectă a modului de evoluţie, de unde rezultă şi poziţia programului partidului. În Moldova, partidele care îşi trâmbiţează coloratura  politică, prezintă înaintea alegerilor platforme şi programe care seamănă ca două picături de apă. Nimeni nici nu citeşte aceste programe, pentru că este absolut incert care va fi finalitatea acestor bune intenţii. Pentru Partidul Platforma Demnitate şi Adevăr cel mai primordial scop este oferirea populaţiei a unui model de dezvoltare  clar şi atractiv.

V.M: A fost găsit un astfel de model?

A.N: PPDA consideră că cea mai bună cale de dezvoltare este conducerea după conceptul doctrinar al social-liberalismului european. Este puţin probabil că implementarea ad literam în ţara noastră a anumitor construcţii politice europene moderne să fie productivă. Prea adâncă este prăpastia: pentru cei care au rămas blocaţi la etapa democraţiei post-sovietice şi a socialismului de tranzit. Este foarte dificil, iar uneori chiar distrugător de a copia forme de organizare caracteristice societăţii care a supravieţuit „celui de-al treilea val de democratizare”. Soluţia, în viziunea noastră, este adoptarea unui model mai pragmatic, care a fost creat în urma dezvoltării istorice şi care a fost legat nu de doctrina unui partid, ci mai degrabă de soluţiile practice şi euristice ale problemelor sociale.

V.M: Ce aveţi în vedere?

A.N: Un anumit paternalism de stat – adică un sistem politic, care nu se rezumă la anumite construcţii politico-ideologice, dar aduce un efect pozitiv şi rezultate pozitive pentru societate. Statul îşi asumă responsabilitatea pentru apărarea şi satisfacerea nevoilor social-economice ale cetăţenilor, care la rândul lor, oferă statului puterea de a reglementa şi administra anumite procese sociale şi de monitorizare a sferei sociale.

V.M: Sunteţi sigur că un astfel de model va aduce beneficii Moldovei?

A.N: Două puncte importante indică necesitatea unui astfel de model pentru Moldova:  în primul rând, exemplele istorice. Baza de punere în practică a acestei forme de guvernare a fost propusă de politica socială a lui Otto von Bismarck în anii `80 din secolul XIX. Marele cancelar a fost pus în faţa necesităţii de a răspunde la un apel dublu. Dintr-o parte – punerea în aplicare a principiilor liberalismului, care a provocat în Germania de atunci sărăcirea accelerată a populaţiei, dar şi majorarea conflictelor sociale. Pe de altă parte, marxiştii au făcut apel  la răsturnarea puterii exploatatorilor şi  de purcedere la revoluţie. Consolidarea poziţiilor social-democraţilor în acea perioadă l-au motivat pe Bismarck să creeze modelul „bunăstării statului”, în care statul îşi asumă principalele funcţii în sfera socială cu asigurarea protecţiei lucrătorilor şi a săracilor, cu tendinţa de apărare a lucrătorilor de cerinţele angajatorilor.

Paternalismul de stat a oferit Germaniei rezultate rapide. La sfârşitul secolului XIX – începutul secolului XX ţara este caracterizată de uniformizarea rapidă a contrastelor sociale şi de îmbunătăţirea bunăstării clasei muncitoare, menţinând în acelaşi timp creşterea economică. Tensiunile sociale şi politice, precum şi conflictele din societate au fost puţin câte puţin depăşite.

V.M: Poate acesta este doar exemplul Germaniei şi nu poate fi aplicabil şi în alte ţări?

A.N: Dar de ce? Există conceptul „stilul de viaţă american”, care face ca Statele Unite ale Americii să devină atractive pentru oamenii din alte ţări prin standarde sociale ridicate. Cu toate acestea, la începutul secolului XX profesorii şi politicienii americani întreprindeau tot mai multe deplasări în Germania pentru a învăţa din experienţa „statului bunăstării”, care a stat la baza creării „stilului de viaţă american”.

Experienţa lui Bismarck a fost aplicată în campania social-economică de „renaştere” a Germaniei de Vest după cel de-al Doilea Război Mondial sub conducerea lui Adenauer şi a lui Ehrhardt. La începutul anilor `60 Germania ruinată în 1945 a întrecut după criteriul economic ţara a care a fost declarată învingătoare – Marea Britanie. Tradiţiile de stat şi paternalismul corporativ au dus la „Miracolul economic japonez” şi la dezvoltarea rapidă a „micilor dragoni asiatici”.

V.M: Aspectul istoric e este limpede, dar care este cel de-al doilea factor?

A.N: Poporul nostru s-a obişnuit că ar trebui să existe într-un stat puternic, capabil să rezolve problemele oamenilor şi să-i apere de posibile ameninţări. Experienţa noastră istorică a făcut actuală necesitatea unei „mâini de fier” – omul care va putea alege cea mai bună cale de dezvoltare. Oamenilor din RM le este familiară imaginea „conducătorului puternic”, părintele naţiunii, care va fi apt să crească standardele sociale şi să fie respectat la nivel internaţional.

Cu toate acestea, nu susţin respingerea valorilor democratice. Însă în situaţia în care s-a pomenit Moldova, cu siguranţă avem nevoie de un stat puternic, de instituţii de stat trainice, care cu ajutorul susţinerii populare vor putea în doi timpi şi trei mişcări să elibereze ţara din captivitatea oligarhică, să implementeze o serie de reforme în domeniul justiţiei şi în cel social, precum şi creşterea în mod semnificativ a nivelului de viaţă şi securitatea cetăţenilor. Probabil, una dintre soluţii ar putea fi consolidarea rolului de preşedinte prin oferirea a cât mai multor împuterniciri în diferite sfere de activitate.

Ţin să vă reamintesc că doar datorită poziţiei active a fostului preşedinte al României şi datorită împuternicirilor sale avansate, acesta a reuşit depolitizarea organelor de drept. Ulterior, am văzut cum vecinii noştri au demarat o adevărată luptă cu fenomenul corupţiei, astfel, niciun deputat, oricât de suspus ar fi, nu poate fi mai presus decât legea,  inclusiv preşedintele.

Aş vrea să menţionez, de asemenea, că doar datorită atribuţiilor extinse ale preşedintelui, în Georgia au fost depolitizate în scurt timp majoritatea instituţiilor publice.

V.M: Dar nu sesizaţi ameninţarea din partea lui Plahotniuc care ar putea pretinde la rolul de „părinte al naţiunii”, pentru a demonstra: „Vedeţi, anterior am fost împiedicat de adversari, dar acum am obţinut puterea deplină  şi vedeţi – viaţa a devenit mai bună, mai frumoasă”? Şi el ar avea anumite resurse pentru astfel de „dovezi”.

A.N: Imaginea conducătorului în ochii moldovenilor conţine un aspect foarte important – el trebuie să fie onest şi echitabil. Oamenii sunt foarte sensibili la orice fel de ipocrizie din partea conducătorului, la încercările de a arunca praf în ochi cu tot felul de favoruri de genul Fundaţiei Edelweiss. Toţi înţeleg, astfel de „acte de caritate” nu sunt altceva decât reîntoarcerea  oamenilor a unui leu din milioanele furate. Totuşi, după toată „caritatea”, păpuşarul rămâne cel mai nepopular politician din Moldova.

Poţi să arunci nişte fărâmituri pensionarilor şi bugetarilor prin intermediul creditelor cu rate de dobândă fabuloase – această schemă oricum va exploda. Banii vor trebui returnaţi sau pur şi simplu să fie traşi pe sfoară băncile, iar creditorii vor distruge sistemul financiar-bancar. Oricum va avea de pierdut poporul, nu Plahotniuc. Iar oamenii simt când în culise se fac jocuri murdare. Aşa că în cazul paternalismului regimului lui Bismarck unicul oligarh nicidecum nu se potriveşte şi niciodată nu va reflecta  voinţa poporului.

Anume de aceea el încearcă acum prin metode poliţieneşti şi linşaj să înlăture opoziţia existentă şi să stabilească un regim autoritar, încercând prin forţă să impună poporului dragostea pentru persoana sa. Prin arestări şi dosare penale este speriată mişcarea protestatară, ultimii judecători independenţi şi funcţionari publici. Prin şantaj şi corupere primarii din alte partide sunt forţaţi să adere la PD. Iar cel mai important este faptul că are loc un dur atac economic asupra presei independente din ţară. Plahotniuc înţelege că atâta timp cât există mass-media independentă, el nu va putea să-şi instaureze dictatura. Însă dacă îi va reuşi, va fi cea mai mare tragedie a Moldovei.

V.M: Să vorbim despre integrarea europeană. Pe de o parte, fără susţinerea europeană Moldova nu are viitor. Însă nevăzând în ochii UE „părintele naţiunii” şi remarcând cum sub drapelul european timp de 7 ani este jefuită Moldova, mulţi cetăţeni s-au dezamăgit de această alegere. Ce trebuie de întreprins acum?

A.N: Europa este foarte tolerantă cu diferite modele de administraţie publică, în condiţiile în care nu sunt încălcate valorile fundamentale europene, în care sunt incluse şi standardele sociale ridicate. Sper că UE va înţelege dualitatea situaţiei din RM: experienţa ultimilor ani a demonstrat – rezolvarea problemelor privind integrarea europeană este imposibilă fără implicarea activă a societăţii civile şi fără influenţa acesteia asupra oligarhilor.

În acelaşi timp, crearea societăţii civile în RM este posibilă doar în baza aplicării consecvente a standardelor europene. Ce trebuie de făcut în această situaţie dificilă este evident – ar trebui luată următoarea decizie: venind la putere, Partidul Platforma Demnitate şi Adevăr va prelua responsabilitatea pentru implementarea reformelor europene în Moldova prin delegarea de către popor a PPDA de a realiza reforme dure şi imperative în beneficiul întregii ţări. Cândva Balcerowicz în Polonia implementa exclusiv reforme dure. Poporul polonez a avut încredere în guvernanţi, iar după trei ani de frământări sociale ţara a înregistrat o creştere economică rapidă, astfel, deja mai mult de 20 de ani poporul trăieşte în baza unor standarde destul de ridicate.

Acum Polonia este lider în UE în ceea ce priveşte dinamica pozitivă a PIB-ului. Venind la putere, PPDA va urmări o politică dură de reformare, dar care se va baza pe nevoile populaţiei, care va fi de acord să ne încredinţeze soarta, consolidând în acest fel instituţiile statului, care au fost paralizate în ultimii ani de oligarhi.

Poporul va face faţă oricăror reforme, care nu pot fi mai dureroase decât jefuirea continuă a cetăţenilor de conducerea actuală, mai ales dacă vede sinceritatea celor care le vor implementa. Va vedea că noii oameni de la conducere nu fură şi fac parte din popor. Pentru aceasta vom avea nevoie de a realiza o rapidă reformă administrativă: diminuarea numărul ministerelor şi a tot felul de agenţii, în acelaşi timp majorarea salariilor funcţionarilor oneşti, cu aplicarea sancţiunilor dure la cea mai mică suspiciune de corupţie. De asemenea, va fi necesară o recalificare a funcţionarilor concediaţi şi angajarea acestora la noi locuri de muncă.

V.M: Aţi putea mai detaliat să explicaţi în baza căror principii se va fundamenta implementarea în RM a noi nou model de guvernare?

A.N: Consider că principiile de bază pentru construcţia „statului bunăstării” sunt realizabile în RM:

În primul rând, ar putea avea loc o anumită abatere de la liberalism „statul – grup de indivizi, în viaţa cărora statul se implică la minim”. Folosirea unui astfel de principiu duce la punerea în practică a formulei „statul nu este interesat de ceea ce se întâmplă cu fiecare individ în parte”, precum şi consecinţa de formare a inegalităţii veniturilor în urma limitării rolului statului în domeniul reglementărilor sociale. Teza principală: cetăţenii lipsiţi de garanţia drepturilor materiale şi aduşi în pragul sărăciei nu au posibilitatea de a-şi realiza propriile drepturi politice. În consecinţă, este propusă setarea: „Statul, societatea şi individul rezolvă problemele comune şi trăiesc unii pentru alţii”. Lupta împotriva sărăciei este obiectivul-cheie al nostru. În Moldova s-a înrădăcinat o practică oribilă, prin care statul nu face nimic pentru fiecare membru al societăţii ca entitate de sine stătătoare, pentru a-i asigura libertatea economică şi protecţia drepturilor sociale. Răspunsul firesc – oamenii fug din ţară, fug masiv. Poate statul ar trebui să-şi asume responsabilităţi suplimentare în sfera socială, dar  să o facă în aşa fel, încât oamenii să creadă cu adevărat într-o viaţă mai bună la ei acasă.

În al doilea rând. Ar trebui de respins principiile abstracte de creare a societăţii în conformitate cu o anumită „sumă de idei”. Un exemplu relevant – cerinţele obişnuite ale FMI către ţările aflate în etapa de tranzit( în particular RM): respectarea principiului economiei de piaţă, a eficienţei economice, a stabilităţii macroeconomice şi altele. În acelaşi timp, FMI nu se prea interesează despre eventualul efect social al unor asemenea recomandări.

Modelul nostru de guvernare va propune soluţii în conformitate cu standardele sociale din ţară. PPDA pledează doar pentru relaţii active cu FMI, care ar trebui să se bazeze pe fezabilitatea reală a ţării noastre. Eu sunt convins că în decurs de 2-3 ani vom fi capabili să reformăm sectorul judiciar, să întoarcem miliardul furat de la oameni, să penalizăm dur jafurile la nivel înalt, să diminuăm fenomenul corupţiei şi să creăm condiţii atractive pentru investitori.

Toate acestea, cu siguranţă vor duce la reducerea în mod semnificativ a dependenţei de finanţarea externă. Cel puţin nu ne-am confruntat cu o situaţie care este acum, când cei care ne-au jefuit strigă în gura mare despre necesitatea unui memorandum cu FMI cu orice preţ, pentru a debloca finanţarea externă fără a implementa reformele cerute. Cunoaştem mai multe ţări europene precum Polonia, Ungaria, România care promovează o politică destul de independentă în relaţiile cu FMI, în pofida acestui fapt, economia acestor ţări se dezvoltă rapid, având acces către toate fondurile europene.

În al treilea rând. Să avem o atitudine principială faţă de business: sistemul relaţiilor de piaţă, libertatea economică, antreprenoriatul liber nu pot fi privite ca un scop în sine. Businessul este solicitat şi ar trebui să beneficieze de susţinere şi protecţie în cazul în care îşi asumă anumite obligaţii sociale. Modelul de „îmbogăţire pe sine însuşi”, foarte cunoscută băncilor moldoveneşti  este inacceptabil. Noi înţelegem situaţia antreprenorilor locali. Într-un stat capturat ei sunt zdrobiţi, la fel ca şi restul populaţiei. Există un cerc restrâns de oameni de afaceri, care au monopolizat şi offshorizat economia, umplând-o cu scheme criminale, folosind pentru aceasta funcţionari corupţi. Majoritatea covârşitoare a oamenilor de afaceri trebuie să achite „otkaturi” celor de sus, clanului Plahotniuc sau funcţionarilor lacomi. Dar de cele mai multe ori tuturor. În cazul în care aceste condiţii nu sunt îndeplinite, aşa-numitele organe de drept şi sistemul judiciar distrug afacerea. Noi vom distruge acest sistem vicios. Vom demonopoliza, vom deoffshoriza, debirocratiza şi vom decentraliza economia. Vom permite să prospere afacerile locale. Cu adevărat, vom sprijini întreprinderile mici şi mijlocii. Cel mai probabil, vom introduce stimulente fiscale şi vom apăra producătorii locali.

În al patrulea rând. Crearea relaţiilor în subsistemele corporatiste care presupun încredere reciprocă între membri şi conştientizarea apartenenţei lor la realizarea scopului comun. Este semnificativ că aceste principii au stat la baza succesului şi a fenomenului „miracolul economic” în Germania şi Japonia postbelică .

În Republica Moldova îngenuncheată de Plahotniuc, cu instituţii de stat oligarhizate şi corupte, cu societate civilă şi business strivit, despre ce încredere poate fi vorba? Venind la putere, Partidul Platforma DA va încerca să demonstreze în primul rând populaţiei că, însuşi poporul este unul dintre cei mai importanţi factori de decizie. Şi consider că poporul va crede în asta.

V.M: Cum poate fi aplicat acest model în Moldova?

A.N: Nu e nevoie să fie reinventată bicicleta – tendinţele unei astfel de politici sunt arhicunoscute.

În primul rând, protecţia şi promovarea drepturilor angajaţilor. Aşa, în perioada lui Bismarck în Germania a fost adoptat un pachet de măsuri de protecţie a lucrătorilor: asigurarea medicală, pensii, salariu minim, reglementarea condiţiilor de muncă, concedii şi îndemnizaţii de şomaj. În Moldova aceste elemente există , însă ele nu corespund criteriilor „statului bunăstării”. Misiunea noastră  este de a umple aceste setări cu un conţinut specific, pentru ca sistemul protecţiei sociale a angajaţilor să înceapă să funcţioneze în deplină măsură pentru cetăţeni. Imaginaţi-vă câţi bani ar veni în bugetul statului doar de la confiscarea bunurilor deputaţilor obţinute în mod ilegal, ale căror origini nu pot fi explicate. Ca fundament pentru această procedură putem lua exemplul României.

În al doilea rând, o politică activă pe piaţa muncii concentrând eforturile pentru a nu admite sau a diminua totalmente şomajul şi fenomenul migrării forţei de muncă. Pe lângă promovarea problemelor de angajare, statul ar trebui să creeze mecanisme economice care ar motiva angajatorii să ofere lucrătorilor anumite stimulente, care i-ar „lega” de locurile de muncă. În condiţiile migrării masive a forţei de muncă, o astfel de politică va deveni punctul prioritar al Partidului Platforma Demnitate şi Adevăr în cazul în care va veni la putere.

În al treilea rând, protecţia grupurilor sociale vulnerabile şi defavorizate – invalizi, pensionari singuri etc. Iarăşi, formal această sferă „are de toate”, însă nimic nu funcţionează cu adevărat. Scopul PPDA  este de a face sistemul de protecţie a acestor persoane să funcţioneze cu adevărat, să fie comod pentru solicitanţi şi să fie de „nescufundat”: nimeni nu ar trebui să fie afectat de faptul dacă a fost luat înapoi miliardul de la Plahotniuc şi Shor sau nu. Aceşti nemernici vor întoarce tot, dar trebuie să funcţioneze principiul „războiul cu oligarhia e bun, dar pensiile trebuie plătite la timp”.

În al patrulea rând, eforturile statului în domeniul învăţământului şi a dezvoltării profesionale a angajaţilor. Astfel, este important de remarcat doi factori: Primordială este crearea unei legături între sistemul educaţional şi ulterioara angajare. În acelaşi timp, organizarea „învăţământului pe parcursul vieţii” cu dezvoltarea mecanismelor de recalificare pentru angajaţi. În Moldova este mai simplu să finanţezi asemenea sisteme, creând pentru angajaţi perspective de creştere profesională în propria ţară, decât crearea de mecanisme pentru reîntoarcerea gastarbeiterilor  în Moldova.

În al cincilea rând. Politică activă în domeniul locuinţelor, creând condiţii pentru ca cetăţenii cu venituri mici să nu rămână fără locuinţă şi să ajungă boschetari. Regimul lui Plahotniuc este de acord să crească numărul boschetarilor: decizia de a interzice privatizarea locuinţelor caracterizează perfect politica socială a actualului regim. În aceste circumstanţe, Platforma DA îşi propune drept scop: niciun cetăţean nu trebuie să fie lăsat fără casă. Desigur, este rău când nu sunt achitate serviciile comunale, dar şi mai rău este când oamenii dorm în subsoluri şi mănâncă de la tomberon.

În al şaselea rând, paternalismul în sfera economică: protecţia pieţei interne, a producătorilor locali şi a exportatorilor, măsuri pentru prevenirea falimentării acestora în competiţie cu agenţii economici străini. La momentul actual, gradul de acoperire a exportului cu importul este mai mic de 50%. Evident, este uşor să aduci bani în bugetul statului pe contul TVA-ului, al taxelor de import şi prin asta să arunci praf în ochii bătrânilor oferindu-le nişte bănuţi. DA mereu va susţine producătorii locali, exportatorii, agricultorii – dacă nu va fi crescut potenţialul de export, în curând ţara va muri.

În cele din urmă, un alt domeniu important – protejarea grupurilor sociale care sunt discriminate. Cel mai relevant exemplu de manifestare a paternalismului statal este protecţia drepturilor femeilor, cu promovarea lor în toate sferele publice. De asemenea, este importantă protecţia drepturilor minorităţilor religioase şi etnice şi integrarea acestora în societate.

V.M:  Şi ultima întrebare care ne întoarce la situaţia politică din ţară. În unele surse mass-media a apărut informaţia privind posibila retragere a candidaturii dumneavoastră din cursa prezidenţială.

A.N: Cu toţii ştim cine este stăpânul acestor surse mass-media, care sunt finanţate din bani furaţi de la popor şi desigur ştim de ce ei răspândesc aceste minciuni. Plahotniuc se teme tot mai mult că în pofida campaniilor de denigrare îndreptate împotriva mea, ratingul Platformei DA creşte, iar colegii mei fac o muncă enormă pentru crearea frontului antioligarhic împotriva regimului său. Dacă va fi creat un astfel de front şi acesta va propune un candidat puternic şi unic, care va fi capabil să câştige alegerile, preferabil din primul tur, atunci voi ceda celui care este mai puternic decât mine. Fotoliul preşedintelui niciodată pentru mine nu a fost un scop în sine, ci doar un mijloc de eliberare a ţării.

În cazul în care va prevala tradiţionalul egoism politic moldovenesc, sunt încrezut în propriile forţe, am suficienţi simpatizanţi şi sunt pregătit să particip la alegerile prezidenţiale.

Sursa: enews.md