Jose Salvador Alverenga, pescar în Mexic, a fost recuperat de o patrulă a poliţiei Insulelor Marshall de pe un atol izolat în Pacific. Era locul pe care şi-a petrecut ultimele 13 luni de viaţă, după ce barca sa a eşuat. Incredibila poveste a pescarului de 37 de ani mi-a adus pe retină imaginile din cel mai recent film al lui Robert Redford, „All is Lost”, scenariu care mi se părea aproape ireal în timpul vizionării producţiei.

Precum un Robinson Crusoe al zilelor noastre, Jose Salvador Alverenga a fost obligat să-şi înfrunte destinul. 13 luni a plutit în derivă, aproximativ 12.500 de kilometri, după ce ambarcaţiunea sa s-a scufundat . Doar gândul la cei dragi şi doinţa de a mai gusta, măcar o dată, … tortilla l-au făcut să nu-şi pună capăt zilelor! “Au fost momente în care m-am gândit să mă sinucid dar mi-a fost teamă”, recunoaşte Alverenga, ridicând braţele sprecer.

Înfometat, el a visat de mai multe ori mâncărurile preferate. “Şi apoi mă trezeam şi tot ce vedeam erau soarele, marea şi cerul. Visul meu de un an este să mănânc o tortilla de pui şi plină de alte lucruri”.  În afară de hrană, îi lipseau părinţii săi, el afirmând că nu este căsătorit, dar că are o fiică,Fatima, de care îi este foarte dor. Contactată de CNN în Salvador, mama naufragiatului, Maria Julia Alvarenga, i-a “mulţumit lui Dumnezu pentru că (fiul ei) este în viaţă”. “Suntem mai mult decât bucuroşi”, a declarat ea emoţionată.

Originar din Salvador, el locuieşte de 15 ani în Mexic.

Pescarul, angajat al companiei “Camaronera de la Costa“, a povestit că plecase să pescuiască rechin la 24 decembrie 2012 cu un însoţitor în vârstă de 15-18 ani, “Xiguel”, când rafalele puternice de vânt au împins departe de coastă, în larg, barca în care se aflau şi al cărei motor a cedat. La amintirea tânărului, care a murit după patru luni pentru că nu se putea hrăni cu carne crudă de pasăre, sânge de broască ţestoasă şi urină, privirea supravieţuitorului s-a întunecat. “Nu reuşea să îşi păstreze în stomac hrana crudă şi vomita fără încetare. Am încercat să îi spun să mănânce ţinându-se de nas, dar nu a mers”.

Alverenga susţine că nu a recurs la canibalism şi că a aruncat cadavrul partenerului său peste bord: “ce altceva puteam să fac?”.

Pentru a nu pierde total noţiunea timpului, naufragiatul urmărea traiectoria soarelui pe cer, dar a sfârşit prin a pierde şirul săptămânilor şi lunilor. Periodic, el auzea cum coca modestei sale ambarcaţiuni loveşte vreun obiect şi de fiecare dată era vorba despre carapacea unei broaşte ţestoase de mare. “Puteam să mă aplec să o prind. Am prins multe în acest fel”, a declarat el, precizând că prindea şi păsări marine. “Cel mai dur a fost că am fost nevoit să îmi beau urina când nu a mai plouat timp de trei luni”, a mărturisit el.

În formă relativ bună după acest periplu interminabil, pescarul a povestit cât de bucuros a fost când a zărit în depărtare minusculul atol Ebon, pe care se vedea acoperişul unei case. “M-am grăbit şi am cerut ajutor”, a declarat el, în timp ce doi locuitori din Insulele Marshall au descoperit un bărbat îmbrăcat doar în lenjerie de corp zdrenţuită. Cu părul lung şi nebărbierit, Jose Salvador Alverenga a debarcat la Majuro, cu ajutorul unui infirmier, la bordul unei patrule a poliţiei.

Ministerul de Exerne al arhipelagului a afirmat că ambasadorul Mexicului în Filipine, de care depinde zona Insulelor Marshall, îi va oferi un bilet către Mexic lui Alverenga.

Sursa: ziarulalb.ro